1,129 matches
-
complementarității - materie și energie - pentru organismul uman permite și evaluarea psihologică adecvată a personalității, pacient sau medic și a relațiilor reciproce ale acestora. Evaluarea dualistă se face și pentru cele două entități complementare a organismului - materie și energie. Pentru materie dualismul se manifestă Între tendința de omogenizare și eterogenizare, iar pentru energie Între energie pozitivă și energie negativă. Dualismul entității materiale a organismului se manifestă sub forma antagonismului celor două tendințe de omogenizare și eterogenizare. Astfel: „Antagonismul Între eterogen și omogen
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
a relațiilor reciproce ale acestora. Evaluarea dualistă se face și pentru cele două entități complementare a organismului - materie și energie. Pentru materie dualismul se manifestă Între tendința de omogenizare și eterogenizare, iar pentru energie Între energie pozitivă și energie negativă. Dualismul entității materiale a organismului se manifestă sub forma antagonismului celor două tendințe de omogenizare și eterogenizare. Astfel: „Antagonismul Între eterogen și omogen este mecanismul general al oricărei sistematizări biologice, de-a lungul acestei construcții de sisteme” . În evaluarea antagonismului Între
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
le-a făcut din Sfinții Părinți greci au loc mai ales într-o epocă mai târzie. „Cărțile Platonicilor”, cum le-a numit Augustin, i-au furnizat unele explicații fundamentale, în special cea legată de existența unui singur Dumnezeu (care depășea dualismul maniheist) și cea privitoare la logosul său, supremă înțelepciune și raționalitate; Augustin a observat apoi în Confesiuni că această doctrină putea fi găsită și în Evanghelia după Ioan, dar aceasta nu însemna că neoplatonicii puteau să se ridice până la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care o numesc „fundament” (Contra epistulam Manichei quam vocant fundamenti), focalizată pe o scrisoare atribuită lui Mani care conținea o serie de teze considerate „fundamentale” de către adepții săi; apoi Natura binelui (De natura boni), unde e condamnat din nou orice dualism. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 46, 1969 (A. Mutzenbecher; între alte scrieri și De catechizandis rudibus: J. Bauer); BA 11, 1949 (De catechizandis rudibus. De doctrina Christiana. G. Combès etc.); 11/1, 1991 (De catechizandis rudibus: G. Madec); CSEL 25, 1
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o tradiție a polemicii teologice tradiționale în episcopatul alexandrin. Epistola sărbătorească numărul 12 din 424 conține argumentări cristologice privitoare la consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl. Comentariul la Ioan, bogat, așa cum am spus, în dezvoltări doctrinale în bună parte polemice, atacă, pe lângă dualismul cristologic, și arianismul, reproducând chiar citate din texte ariene (cf. I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte neprecizate mai bine, dar evident
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
realizează într-un mod absolut diferit de orice alt posibil raport dintre Dumnezeu și ființa umană; de acest „prosôpon propriu (idion)” Dumnezeu se folosește pentru a se coborî până la moartea pe cruce. Această soluție e menită să evite acuzația de dualism cristologic pentru că, în Cristos, Dumnezeu nu și-a asumat un prosôpon al altcuiva, ci chiar pe al său care, însă, în același timp, e propriu și umanității sale; nu există aici o ființă divină (Logosul) care se unește cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
versiuni a teoriei sferei publice. Printre contribuțiile cele mai influente se numără o serie de eseuri deschizătoare de drumuri ale lui Nicholas Garnham, care propun teza că dezbaterile privind politica în domeniul difuziunii fuseseră, pînă atunci, prea încorsetate în termenii dualismului stat/piață. Influențat în mod clar de Habermas (care, în mod curios, a ignorat modelul serviciului public de difuziune), Garnham pledează pentru un al treilea termen, "sfera publică", cu scopul analitic-empiric și normativ de a identifica un "spațiu pentru o
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
susținea că există o forță planetară și cosmică care animă animalele, oamenii și substanțele organice. Tot la începutul secolului al XIX-lea, un ilustru chimist, Jöns Jakob Berzelius 175, susținea credința într-o forță regulatoare care caracterizează substanțele organice, susținând dualismul cartezian aplicat substanțelor chimice. Chiar și Oscar Hertwig 74 era adept al neovitalismului. Secolul XX renunță definitiv la tendințele vitaliste și neovitaliste. Wöhler contribuie la sintetizarea calciului carbid și dovedește posibilitatea realizării de compuși chimici, egali în valoare cu substanțele
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
încremenirea în proiect" nu este caracteristica istoriei, care se află în continuă schimbare și evoluție, a fost suficientă apariția unei cât de mici îndoieli cu privire la implacabilitatea legilor exterioare în sânul acestei comunități tribale, pentru ca monismul naiv să evolueze spre un dualism critic care să ducă la formarea societății deschise, nu înainte însă ca această trecere să se afle, așa cum aminteam, sub semnul unor etape intermediare. Acestea din urmă, susține Popper, au dat unor gânditori precum Platon sau Marx posibilitatea de a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în Legile) sau de a prezice evoluția istorică a umanității spre un nou tip de societate, spre o "cetate a soarelui", cadru al formării noului om. Dacă monismul naiv nu deosebea între legile naturale și cele normative, ci le identifica, dualismul critic va pune în discuție această distincție fundamentală, opunând chiar condițiile sociale celor naturale. Această confuzie inițială e succedată apoi de cea creată în jurul ideii că normele instituite în societate sunt reductibile la fapte, confuzie ce se va perpetua în cadrul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Pompiliu Constantinescu publica în „Vitrina literară” (an I, nr. 4, 11 noiembrie 1929, p. 1Ă un mic articol polemic intitulat Procesul criticei 23 . Era un inel dintr-un lanț. Șerban Cioculescu scrisese câteva articole pe marginea poeziei argheziene, insistând asupra dualismului sufletesc al poetului Cuvintelor potrivite. Vladimir Streinu a ridicat mănușa, scriind în „Vitrina literară” (nr. 2 din 28 octombrie 1929Ă un articol în care invita critica și criticii: „a se evada din psihologic, deci contingent, în estetic, căci a contura
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
rând, Dilthey este cel care va recunoaște clivajul între „științele naturii” și „științele spiritului” (sau „umanioarele”), refuzând metodei pozitiviste dreptul de a ancheta obiectele de studiu ale științelor spiritului. Deși autonomizează cele două domenii ale cunoașterii umane, Dilthey îmbrățișează un dualism epistemologic: natura se explică, omul se înțelege 2. Modelul de reconstrucție a istoriei rămâne cel autobiografic, supus exigenței științifice de obiectivitate, la care școala hermeneutică va renunța în secolul XX3. Dilthey rămâne convins, ca și Schleiermacher, de existența unui sens
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fenomen sau idee schimbătoare, pentru a se opri în pragul gândirii capabile de autoreflecție. Pentru Descartes, gândirea este principiul de individuare al umanității. Fără cogito nu putem vorbi despre o subiectivitate reală; fără trup, acest lucru ar fi încă posibil. Dualismul cartezian a rămas pentru multe secole nechestionat; vorbind despre modalitățile teoretice de constituire a subiectivității, idealiștii germani (Kant, Fichte, Schelling sau Hegel) au ignorat aproape în totalitate aportul corporalității în constituirea subiectului. Tirania absolută a cogito-ului și-a lăsat amprenta
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
academiile și universitățile europene. Educația tinerilor a tins să neglijeze importanța mai mult decât strict medicală a disciplinei corporale, atât de intens dezbătută și practicată în școlile filozofice ale Antichității târzii 1. Rezultatul acestei perspective raționaliste, bazată pe un cras dualism epistemologic, îl constatăm astăzi. Nimeni nu mai poate susține la modul serios, în public, existența unei relații de incidență între un anumit stil de viață privată (ilustrat de modalitățile de apropriere personală a corporalității) și valoarea unui produs de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
creației este un reflex al iubirii perihoretice dinăuntrul Treimii: „Dumnezeu este iubire” (1In. 4,8), fără efort, epuizare și exterioritate. Recunoașterea acestei revelații însă n-ar putea rezista fără transportul analogic al contemplației naturale, pentru care destinația finală este paradisul. Dualismul între „valea plângerii”, semănată cu regrete, și „lumea de dincolo”, unde s-ar recolta premiile de fidelitate, nu poate caracteriza viața filocalică. Deși atemporal, Binele nu este lipsit de mișcare, ci e un eveniment ecstatic, proiectat spre infinitul personal al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spre zările îndepărtate ale Nistrului, Tisei și Dunării. Totodată, începând cu Evul Mediu, Carpații au devenit o frontieră naturală pentru diversele nuclee regale și imperiale care s-au coagulat în Câmpia Panonică (de la regatul maghiar până la imperiul austriac și, apoi, dualismul austro ungar)24. Până la sfârșitul Epocii moderne, care s-a prăbușit în larma asurzitoare de mitraliere și obuze din Primul Război Mondial, Carpații au reprezentat una dintre cele mai longevive frontiere naturale din Europa 25. Europa, între agonie și speranță
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din multe privințe, era superior Vienei. De altfel, pentru a supraviețui în fața Rusiei, Austria a ajuns, pe timpul lui Franz Josef, dependentă, pe plan extern, de Prusia (Germania, mai târziu) și a fost obligată la concesii interne față de Ungaria, prin înființarea dualismului. Unicitatea teritoriului Moldovei a constat tocmai în această poziție de contact între cele trei imperii ale vremii. Interesele ruso austriece s-au întrepătruns în istmul ponto baltic, fapt ce a condus la sacrificarea Poloniei și Moldovei. În schimb, Muntenia și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
al greco catolicismului (Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Andrei Mureșanu, Timotei Cipariu). Aceeași solidaritate națională, ce nu a ținut cont de diferențele confesionale, s-a manifestat cu putere și în vremea memorandiștilor (Ioan Rațiu, Vasile Lucaciu, Rubin Patiția). Ridicându-se împotriva dualismului, memorandiștii au deschis drumul Marii Uniri. Sub tricolor, unirea Transilvaniei cu România și-a aflat desăvârșirea în solemna îmbrățișare frățească dintre Iuliu Hossu și Miron Cristea. Am putea spune că afirmarea noastră ca identitate națională și religioasă a fost marcată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
este Aron Densușianu, profesor la Făgăraș. În raport cu presa periodică transilvăneană de până la 1875, O. l. a adus puncte de vedere politice și culturale noi. E vorba, mai întâi, de curajoasa afirmare a ideii naționale într-o perioadă în care efectele dualismului se răsfrângeau negativ asupra vieții sociale și naționale românești din Transilvania. Relevabilă este și încercarea de încadrare a poporului român în contextul mai larg al vieții politice din Balcani și din Europa Centrală, prilej de afirmare a unității naționale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288574_a_289903]
-
Mario Stefanile, critic ce susține centralitatea lor absolută în opera lui Quasimodo.266 Dată fiind poziția privilegiată pe care ambii poeți le-o acorda, nu va fi lipsită de interes identificarea corespondentelor. Măiestria quasimodiană a cuvântului pornește, precizam, de la un dualism intrinsec în care coexista o tendință centripeta de concentrare și separare a termenilor de context explicată de Oreste Macrì și una centrifuga de dispersie și rezonanță a semnificației acestora în relație cu cei apropiați, trăsătură comună cu poetica leopardiană a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Parlamentul de la Viena, preferînd întemeierea propriului lor parlament la Budapesta.20 Folosind acest model, Griffith dorea că parlamentarii irlandezi să refuze participarea la lucrările Parlamentului de la Westminster, reînființînd Parlamentul de la Dublin. În continuarea acestei politici, Griffith speră în formarea unui dualism irlandezo-britanic. În concepția lui, Irlanda ar fi fost complet independența, păstrînd în mod formal că suveran regele sau regina Mării Britanii. Ideile sale au devenit o alternativă atît la violențele republicane radicale, cît și la autonomismul legaliștilor irlandezi, fapt ce
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
la o mare distanță de candidatul autonomist. Sinn Fein s-a găsit izolat începînd cu anul 1910 pe scena politică irlandeză datorită diferențelor însemnate care existau între acest partid, Frăția Republicana și Partidul Autonomist Irlandez. Sinn Fein milită pentru un dualism monarhic, în timp ce Frăția Republicana, pentru o republică independența. Față de Partidul Autonomist, Sinn Fein avea o altă tactică pentru a duce lupta politică împotriva englezilor. Partidul Autonomist Irlandez s-a implicat în sistemul politic englez, în timp ce Sinn Fein dorea respingerea acestei
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Afacerilor Externe, Cathal Brugha era ministrul Apărării, iar Michael Collins, ministru de Finanțe, MacNeill avea portofoliul Industriilor, iar William Cosgrave coordona Ministerul Administrațiilor Locale. În acest interval, în sînul Partidului Sinn Fein s-au conturat trei tendințe: prima reprezentată de dualismul lui Arthur Griffith, care era un moderat; a doua a fost naționalismul unitar și republican care milită pentru o republică independența obținută prin lupta armată, curent reprezentat de Cathal Brugha; iar cea de-a treia reprezenta o combinație între pragmatismul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
altfel răfuiala cu perfidul Albion de-a lungul întregului român, și din cauza faptului că materialismul civilizației engleze îi aduce aminte de celălalt imperiu pe care il disprețuiește, cel român. Din punct de vedere politic, Joyce este mai degrabă atras de dualismul Imperiului Austro-Ungar, pe care îl consideră drept un loc proprice dezvoltării toleranței religioase și etnice. E drept, i se poate reproșa că avea o viziune idilica asupra Imperiului Austro-Ungar, însă nu trebuie uitat faptul că el a trăit în orașul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
of European History. A political and cultural Survey, Oxford University Press, London, Oxford, New Zork, 1970, p. 10. 12 Vezi Mihai Ralea, Scrieri din trecut. III. În literatură și filozofie, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958, eseul Dualismul culturii europene și concepția omului total, p. 7-25. 13 Vezi Jacques Attali, Scurtă istorie a viitorului, Polirom, Iași, 2007, p. 28-35. 14 Ferdinand Braudel, Gramatica civilizațiilor, Editura Meridiane, București, 1994, vol. II, p. 227-277. 15 Vezi John Bowle, op. cit., p.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]