1,250 matches
-
imposibile identități. El riscă să fie de două ori nerealist. întîi inadecvat față de majestatea Unului, pe care îl definește, în funcție de producțiile lui, drept capăt al ordinii lumii, obiectivîndu-l în această ordine. Apoi neputincios ori slab în a da seamă de dualitatea care face cu putință condiția accidentată a lumii, miop sau indiferent față de conflictele sfîșietoare, aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ia. Dincolo de ele și de Unitate, rămîne numele inefabil, pe care divinul și-l comunică, poate, în experiența mistică, atunci cînd ființa e zdrobită și realcătuită de cunoașterea lui. în Omul sefirotic al Cabalei, simbolizînd structura vie a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea Coroanei, a sefirei supreme. Dar Coroana nu e decît punctul de comunicare între fața interioară a divinului configurată de dualitățile sefirotice și Infinitul lui (Ein Sof), atît de incomprehensibil încît, din afară
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
lui. în Omul sefirotic al Cabalei, simbolizînd structura vie a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea Coroanei, a sefirei supreme. Dar Coroana nu e decît punctul de comunicare între fața interioară a divinului configurată de dualitățile sefirotice și Infinitul lui (Ein Sof), atît de incomprehensibil încît, din afară, apare drept Nimic (Ain). Evanghelia după Ioan începe prin proclamarea tensiunii unitive din inima divinului : în principiu, în unitatea treimică, Logosul e în distanță unitivă față de Dumnezeu, e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sîntem contradicție fiind creatură : fiind Dumnezeu și infinit altul decît Dumnezeu. Dumnezeu însuși cuprinde două aspecte în tensiune : el e iubire și putere, e Bine și necesitate. Or, metafizica Simonei Weil concepe creația tocmai ca pe o revelare a acestei dualități intra-divine3 ; concepe existența umană ca necesară pentru ca sfîșierea intra-divină, care a făcut posibilă creația, să-și afle mișcarea complementară, dinamica unitivă. Prin decreație prin ieșirea din regimul natural al forței și al egoului , ființa umană devine transparență, punct de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
piață reprezintă calitatea ofertei. * pe de altă parte, este calitatea procesului, care înglobează toate operațiunile necesare pentru asigurarea calității produsului și serviciilor, și asta de la concepția produsului pană la livrare și instalare trecând prin calitatea aprovizionării și a fabricației. Această dualitate este fundamentală, intâi vizavi de aspectele economice și comerciale a managementului calității: ameliorând calitatea procesului se ameliorează calitatea ofertei stăpânind, respectiv diminuând costurile, pentru că devine mai ieftin de a face bine de prima dată. În sfârșit, pentru a organiza convergența
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3159]
-
în jurul unui număr foarte restrâns de motive, de idei creatoare”. Și într-adevăr, opera dramaturgului se dezvoltă pe câteva coordonate fundamentale, urmărite în felurite întrupări și din variate unghiuri de vedere. Se disting clar între acestea destinul creatorului în raport cu societatea, dualitatea dramatică a ființei umane - combinație inconsistentă de dragoste și ură, sublimare monstruoasă sau ideală a unuia dintre cele două principii esențiale, soarta tragică a individului închis în citadela singurătății, iubirea - vrajă devastatoare a vieții omului, iar înainte de toate, credința în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
Omul care și-a pierdut omenia (1957); chiar științifico-fantastice, parodiate în Paradisul (1974). Piesa Omul care și-a pierdut omenia este oarecum drama-sinteză, cuprinzând totalitatea problemelor fundamentale care îl animă dintru început pe dramaturg, de la rostul și țelul creației la dualitatea sufletului, pe întreaga spirală a experienței creatorului. Manole este personajul complet, întruchipând eroul-creator, care parcurge până la ultimele consecințe criza de însingurare „supraumană”. Deși simbolul îl apropie de Peter Schlemihl, „omul care și-a pierdut umbra”, Manole nu vizează atât cunoașterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
Prezentat de propagandă ca salvator al statului român, prin măsurile luate și politica sa de austeritate, generalul Ion Antonescu căuta să-și fortifice poziția de conducător al statului, să câștige capital moral în fața românilor și a opiniei publice, în condițiile dualității puterii, mai degrabă a coabitării cu legionarii, în care Mișcarea să nu fie mai presus de guvern. II. 3. c. Politica externă. Consolidarea relațiilor cu Axa Guvernarea legionaro-antonesciană, chiar de la instaurarea ei, s-a orientat pe plan extern spre o
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
sale etc. (Sklar 1992: 157)), sau chiar, după unii, schimbarea logicii. O primă interpretare dată teoriei cuantice este cea de la Copenhaga, care are printre fondatori pe N. Bohr, W. Heisenberg, Max Born etc. Această interpretare are la bază principiul incertitudinii, dualitatea particulă-undă, interpretarea probabilistă a funcției de undă dată de Born, identificarea valorilor proprii ca valori măsurate ale observabililor, principiul corespondenței. Principiul incertitudinii: proprietățile fizice măsurabile ale unui sistem cuantic sunt incompatibile între ele, i.e. măsurarea uneia o va afecta pe
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
arătat în subcapitolul precedent, analiza VRIO se face pe două direcții diferite de cercetare, în funcție de prezumțiile asociate tipului de strategie generică „tip Porter” urmată de organizație. O primă dilemă este legată de modul în care s-ar putea opera în dualitatea strategică cost redus-diferențiere. Porter a argumentat că nu este posibilă combinarea celor două căi de obținere a unui avantaj strategic, ceea ce obligă la o opțiune clară. Combinarea ar avea drept efect „căderea la mijloc”, adică obținerea unui produs comun la
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
pp. 28-39. Borcilă, Mircea, "The Metaphoric Model in Poetic Texts", în János Péntek, (ed.), Text şi stil. Text and Style. Szöveg és stìlus, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1997, pp. 97-104. Borcilă, Mircea, " Dualitatea metaforicului și principiul poetic", în Mircea Borcilă (ed.), Eonul Blaga. Întâiul veac, Albatros, București, 1997, pp. 263-283. Borcilă, Mircea, "Între Blaga și Coșeriu. De la metaforica limbajului la o poetică a culturii", în Revista de filozofie, vol. 46, nr. 1-2, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
al textelor lui Lucian Blaga (I)", în Cercetări de lingvistică, vol. 37, nr. 1, iulie - decembrie 1992, pp. 133-141. 178 Idem, "Bazele metaforicii în gândirea lui Lucian Blaga", în Limbă și literatură, vol. 41, nr. 1, 1996, pp. 28-39. Idem, "Dualitatea metaforicului și principiul poetic", în Mircea Borcilă (ed.), Eonul Blaga. Întâiul veac, Albatros, București, 1997, pp. 263-283. Idem, "Între Blaga și Coșeriu. De la metaforica limbajului la o poetică a culturii". Idem, "Blaga și Coșeriu. O conjuncție pentru eternitate". 179 Idem
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
399 Textele cele mai semnificative pentru această concepție sunt: Mircea Borcilă, Introducere în poetica lui Blaga; Idem, "Contribuții la elaborarea unei tipologii a textelor poetice"; Idem, "Semantica textului și perspectiva poeticii"; Idem, "Bazele metaforicii în gândirea lui Lucian Blaga"; Idem, "Dualitatea metaforicului și principiul poetic"; Idem, "Între Blaga și Coșeriu. De la metaforica limbajului la o poetică a culturii"; Idem, "Repere pentru o situare a poeticii culturii". Idem, "Lingvistica integrală și fundamentele metaforologiei". Însă numeroase alte idei au fost enunțate în cadrul cursurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ușurință false nevoi și false valori. Vreau să închei declarând că mă simt privilegiată că sunt femeie pentru că am trăit și trăiesc atât de multe experiențe minunate, pe care le-aș fi ratat dacă aș fi fost bărbat. Înțeleg acum dualitatea atât de frumos exprimată în reprezentarea grafică in-yang; trebuie să fii mai întâi slab ca să poți deveni mai târziu puternic și să nu-ți folosești greșit puterea. Puterea îți îngăduie să iubești, autentic și profund. Cred că misiunea femeilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
toleranța și respectul pentru diversitate. M-am rafinat ideologic și, dincolo de o înclinație conservatoare dobândită probabil în familie, mi-am descoperit credința în egalitatea de șanse, în valorizarea diferențelor, în autonomie și libertate de alegere, dar și într-o permanentă dualitate agent-structură în construcția realității. Sunt atașată astfel de abordările de tip constructivist, cu accent pe tradiția de gândire axată pe înțelegere și susținută de metodologii de tip calitativist. Prefer întotdeauna abordările reflexive, asumate, întrupate celor obiective, detașate, neutre pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
se situează nu doar în planul acestui concept central de egalitate (de gen, de șanse etc.), mai mult sau mai puțin abstract, cu care operăm adesea în planul studiilor asupra genului, cât dinspre paradigma în care operăm cu toate aceste dualități sau opoziții: feminin-masculin, egalitate-inegalitate, discriminare-nondiscriminare, public-privat, subiect- obiect, rațiune-emoție, puternic-slab etc. Aceasta este însăși paradigma raționalismului modern european care a fundamentat un model de dezvoltare/modernizare puternic polarizat și din care relația femei-bărbați nu poate face excepție. Dacă alegem să
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
după roluri și standarde masculine, nu înseamnă să fii "femeia- bărbat": [...] mă simt privilegiată că sunt femeie pentru că am trăit și trăiesc atât de multe experiențe minunate, pe care le-aș fi ratat dacă aș fi fost bărbat. Înțeleg acum dualitatea atât de frumos exprimată în reprezentarea grafică in-yang; trebuie să fii mai întâi slab ca să poți deveni mai târziu puternic și să nu-ți folosești greșit puterea. Puterea îți îngăduie să iubești, autentic și profund. Cred că misiunea femeilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
d'un tour particulier, méchant et drôle, d'un charme destructeur, la séduction corruptrice et froide, la complication tranquille de cette gamine névrosée, troublaient son entourage de passions et d'agitations violentes." [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Putem constată că dualitatea personajelor feminine se manifestă prin diferite figuri mitice și literare pe parcursul întregului secol în toată diversitatea și complexitatea lor. 1.1.3. Pariziana că mitosferă Cultul și mitul Parizienei este produsul epocilor consecutive care au cultivat, au difuzat și au
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la punerea lui în evidență. "Avem în ființă noastră codificat rolul de actor, după cum lumea poartă în ea codul genetic al teatralității și își joacă în mod predeterminat propriul spectacol. (...) Lumea că teatru e o viziune care se nutrește din dualitatea existenței, din jocul dialectic al contrariilor și discrepanta dintre evidență și aparentă ce se traduce în discrepanta dintre semn și sens" [Cimpoi, 2003, p.244, 257, subl.n.]. Atunci cand eroul îmbracă o mască, el devine dramatic. Acest erou se gaseste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ilustrează într-o manieră aproape perfectă "metoda paranoico-critică" de sistematizare a unei succesiuni de elemente delirante. Dalí reia, de fapt, printr-o serie de "asociații iraționale", "marele mit tragic" din tabloul lui Millet, confruntarea dintre bărbat și femeie. Regăsim această dualitate în obiectele de deasupra șemineului și în personajele enigmatice de la stânga: chipul de bărbat, bustul de femeie, figura diabolică ce pare să spioneze cuplul. Galbenul, semn al fertilității dar și al declinului, bătrâneții și morții, domină, formând un cadru luminos
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
deosebirea că Dalí face totul în chip conștient. Uriașa mână de piatră din primul plan atrage imediat privirea și este mai proeminentă decât figura lui Narcis - ținând în mână un ou (un simbol dalian favorit, legat de imaginile prenatale, de dualitatea unui exterior tare și a unui interior moale), care aici ar putea fi instinctul vieții. Totuși, la o privire mai atentă observăm o mulțime de furnici minuscule năpădindu-l din toate părțile. Furnicile, față de care Dalí nutrea o atavică aversiune
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
viața dar nu poate să evite atingerea morții. Floarea care încolțește din oul crăpat reprezintă contopirea celor două concepte. Este o nouă viață, dar o viață care se naște din moarte, așa cum floarea crește din locul unde Narcis se stinge. Dualitatea și complementaritatea naturii lui Eros și Thanatos, așa cum le explică Freud, în Dincolo de principiul plăcerii (1920), se întâlnesc sub o zonă propice, în această lucrare a pictorului spaniol. Cealaltă temă a tabloului este idealizarea dorințelor ce nu pot fi împlinite
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pe un piedestal. Ar putea reprezenta sublimarea iubirii. Figura, ca și cea a lui Narcis, este un androgin, nici bărbat, nici femeie, reprezentând unitatea imposibil de realizat a celor două jumătăți pe care, din acest motiv, omul o idealizează. Aceeași dualitate mai este de asemenea simbolizată de piedestalul aflat pe o podea cadrilată, plasat astfel încât jumătate din el se înalță pe un pătrat negru și jumătate pe unul alb, unind principiul feminin cu cel masculin într-o perfectă contopire idealizată prin
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
După cum am arătat la început, familia este o instituție divină. Așa cum Persoanele din Sfânta Treime formează o unitate desăvârșită, tot așa și omul, chip al lui Iisus, „este o unitate completă, pentru că unitatea sa de om nu se realizează în dualitatea personală neuniformă, ci complementară de bărbat și femeie.” „După căderea în păcat, căsătoria a fost deteriorată și a pierdut harul legat de starea primordială, totuși ea nu a fost desființată în esență. Căci nici natura umană nu an fost distrusă
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
la toate. Căsătoria și familia se constituie ca așezăminte și structuri majore ale existenței. Transformarea individului în persoană este întâi de toate opera familiei. Bărbatul și femeia exprimă cele două modalități de existență ale omului. Omul a fost creat ca dualitate pentru a exista în relație și, considerat în sine, nu se simte complet, îl caută pe celălalt pentru împlinire și creație. Prin binecuvântarea cu care Biserica însoțește încheierea căsătoriei, aceasta primește, prin puterea Duhului Sfânt, sfințirea legăturii conjugale și întărirea
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]