1,471 matches
-
Fericirea și să telefoneze la redacție sau să participe la concursurile de cultură generală, dotate cu premii, de fiecare dată cînd realizatoarea emisiunii solicita de la microfon acest lucru. Atunci cînd participa la dezbaterile Cercului, inima doamnei Delilah se umplea de duioșie. Din păcate, mai mult de atît nu putea nici ea să facă, În afara faptului că uneori contribuia la cheltuielile de protocol. Se atașase de un bărbat infirm, singurul reprezentant al sexului tare la aceste reuniuni și cel mai consecvent membru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
casă și Începu să-l curețe pe diavolul cel răpus de băutură. În timp ce Își ducea la capăt fapta de milostenie, cuvintele rostite de el cu glas tare răsunau pe toate ulițele și turnau untdelemn cald În urechile rănite ale oamenilor. Duioșia vorbelor Îi vindecase pe toți de muțenie, tulburarea li se risipise din suflete și lumea, Încordându-se din toate ale firii ei, se opinti și ajunse iarăși cum fusese Înainte, fără să-și găsească, nici de data asta, sfârșitul. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la rându-i: „Da, da! Să fii sănătos și s-auzim numai de bine!”. * * * Aș Începe cu o Înjurătură pentru cine Îmi desface și-mi citește scrisorile fără să-mi ceară voie. Dar nu-l Înjur direct. Am chiar o duioșie sfâșietoare pentru amărâtul cu pricina. Mă gândesc că aș fi putut avea eu destinul lui. Până la urmă, În unele puncte de vedere cam semănăm (chiar și fizic!). Ca să nu pomenesc de faptul că de familia noastră Îl leagă nu puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încolo ne Încercau pe amândoi dureri, dar nu renunțam: ne oblojeam cu pomezi, sufeream puțin În timpul primelor mișcări, apoi durerea Începea să devină plăcută și se topea, În cele din urmă, cu totul În acel amestec, singur pe lume, de duioșie și deznădejde. Timpul, care păruse că se scurgea undeva, În afara garsonierei amărâte, nu avea de gând, totuși, să ne ocolească la nesfârșit. Bătăile În ușă nu mai vesteau faptul că urma să primim provizii: vorbele camarazilor mă aduceau cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ani după aceea, mult după moartea celui ce le rostise Întâia oară Într-o Împrejurare care pe moment Îl Înfricoșa cu spaimele necunoscutului, dar de care mai târziu avea să-și aducă aminte cu plăcere și chiar cu acea micuță duioșie pe care Îi Îngăduia s-o aibă sufletul lui necomplicat și mintea cam puțină, zicerea lui, despre care se uitase cum apăruse și cui i se datora, ajunsese formulă glumeață de salut și de urare. „Ura, cetățeni!” zicea câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și Înfățișând nu neapărat sfinți, ci ființe și lucruri blânde și naive, care pe Director Îl mișcaseră și-l Înmuiaseră, tăindu-i toate avânturile de răzbunare și prefăcându-le Într-o duioșie aproape de lacrimi. Înainte să-l acopere cu o pătură vărgată și plină de găuri pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip de daruri, poetul Își pusese lângă buturuga În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oamenii se opinteau să salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al Bucureștiului, B.-F. a străbătut, în egală măsură, România Mare, din Maramureș în Basarabia, de la Porțile de Fier la mare, însoțit de excelentul fotoreporter I. Berman. Anchetează tragediile de la Borșa, devastată de un incendiu suspect, sau schițează, cu o duioșie ironică, scene de gen din viața rituală a evreilor săraci din Sighet. A realizat „fiziologii” provinciale despre Iași, Bârlad, Pașcani, Botoșani, despre micile porturi dunărene - Calafat, Turnu Măgurele -, pustiite de stagnare, sau despre Sulina, „portul broaștelor”. A pornit o campanie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
roluri, funcții și atribuții diferite. Limitându-ne să facem distincție numai între generația procreatorilor și aceea a procreaților, între adulți și nevârstnici, între educatori și educați, acceptând ideea că în vreme ce funcția mamei este aceea de a reprezenta un principiu de duioșie, inteligență și milă, de a aduce pe lume copii, de a spăla scutecele și de a coase nasturi, funcția tatălui se rezumă la aceea de a reprezenta un principiu de autoritate și de a agonisi câștiguri, limitându-ne la asemenea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
artist, ce nu se lasă periodizată pentru că nici o influență n-a fost decisivă pentru cursul ei firesc și nici un impuls exterior nu i-a alterat autenticitatea simțirii. Comentariul său plastic se petrece sub specia individului când traversează nuanțe infinitezimale de duioșie sau ironie, de șarjă sau relatare detașată, ca și sub specia universalului, când uimit de dimensiunile frumuseții vizibilului, îi urmărește mișcarea pe un fond reflexiv de neîndoielnică altitudine.” (Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 28
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
materia volumului Cenușa visărilor noastre... (1969). Titlul, preluat din poezia lui Tudor Arghezi, relevă și el natura acestui gazetar, „poet prin vocație, jurnalist prin profesie” (George Ciorănescu), care conferă, prin talentul său „spontan, șăgalnic și cu inflexiuni pline de o duioșie de bună calitate”, valențe artistice rememorărilor. SCRIERI: Cenușa visărilor noastre..., Roma, 1969. Repere bibliografice: Monica Lovinescu, Horia Roman, „Limite”, 1983, 40-41; George Ciorănescu, Horia Roman: poet prin vocație, jurnalist prin profesie, „Apoziția”, 1982-1985, 8-9; Ionel Jianu, Povestea unei prietenii, „Apoziția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
provinciale, cu alt fel de exemplare decât în scrisul lui Al. Vlahuță, B. Delavrancea, I. Al. Brătescu-Voinești, Mihail Sadoveanu, D. D. Patrașcanu, I. A. Bassarabescu, Ion Agârbiceanu. Mai mult decât aceștia, cu excepția ultimului, prozatorul din Calea sufletului își privește fără duioșie afișată mica lume de umili funcționari, militari cu grade inferioare, pensionari și alți bătrâni, narează în general fără efuziuni lirice, fără descripții ample de natură, fără nostalgia timpurilor defuncte, fără aureolarea „bătrânilor”, ca în povestirile lui Emil Gârleanu. El nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
al lui Blecher. Conform comunicatului de presă al Casei de Producție, filmul lui Jude va participa la concursul organizat de C.N.C. Regizorul vede în acest film o ,,descriere amănunțită a unei experiențe umane limită la care să ne raportăm cu duioșie, cu teamă și cu respect"43. Scenariul filmului este finalizat, la momentul acesta casa de producție ,,Hi Film" se ocupă de finanțarea lui, producători din Franța și Germania exprimându-și interesul față de acest proiect. Dacă Inimi cicatrizate este considerat de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Ștefan a Petrei n-a fost un sentimental (de aceea pasajele lirice nu i-au ieșit niciodată scriitorului). Acest strat de nepăsare, de relativă insensibilitate, acea „armură” de care vorbește C. Ciopraga („La Creangă râsul devine un fel de armură, duioșia putând trece aproape neobservată”) se divulgă nu o dată deopotrivă în biografia și opera scriitorului. Nimic nu-l dezvăluie în așa măsură pe scriitor precum chenarul ironic în care el închide portretul bunicii Nastasia, nevasta lui David Creangă: „Încă n-am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
propuse în manualele alternative sunt: Bunica de Ștefan Octavian Iosif; Baba iarna intră-n sat de Otilia Cazimir. Poetul Șt. O. Iosif prezintă admirația și respectul față de persoana dragă din copilărie: „Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aievea parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie.” (Șt. O. Iosif, Bunica) Iarna este prezentată ca o bătrână săracă, ursuză, ca fiind „doamna gerului” ce lasă în urmă numai pâclă. „A intrat și baba-n sat
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
este prevestită și de peisajul celest nocturn (De caelo, Seraphita), dar mai ales de cel autumnal (Brumariul, Rob Codru, Muza tragică, Toamnă, trimisul). Specifică e melancolia, ce seamănă tot mai mult cu jalea grea din doinele populare. Delicatețea suavă, compătimirea, duioșia învăluie acum codrul „frate” și „tată”, muntele „uncheș”, pământul „văr” etc. E un fel de fraternizare franciscană, ce corodează solipsismul inițial, existența însăși încetând a mai fi pură negativitate. Ca urmare, tonul elegiac câștigă teren, regretate fiind clipa pierdută „în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
rămas în manuscris. În prim-planul amintirilor se află mahalaua copilăriei, ale cărei repere sunt mai bine conturate decât protagonistul și asigură un minimum de unitate, în pofida amestecului întâmplător de descrieri și relatări. Cu o curiozitate uimită, dublată când de duioșie, nostalgie, compătimire, când de umor, (auto)ironie, (auto) persiflare, este urmărit comportamentul unor oameni conduși de instincte, de credințe și obiceiuri primitive, viețuind în locuințe rudimentare, dărăpănate, într-un mediu invadat de gunoaie, bântuite de paludism, miasme și spaime biologice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
-ți ghicesc în suflet, să-ți ghicesc viitorul de azi și de mâine. Cu instrumente de comunicare simplisime, obișnuite, cu relaționări ca acestea performanța lui Geo Dumitrescu e de a jongla cu ideile lăsând impresia de joc inocent; zâmbetul devine duioșie ori trece în melancolie; tragic pare că nu există, ci doar gravitate. Din Rânduri pentru un eventual deces emană mâhnire, o tristețe abia disimulată: Sunt bolnav și aprins ca un caldarâm bucureștean o să mor asta e sigur puțin îmi pasă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
carne / Mai gustoasă ca-n cimitir / De ziua morților, când se face pomană". În alte situații, se manifestă interlocutori răstiți ori concesivi, o lume frământată cu miturile și filozofia ei practică motive de minuțioasă evocare veristă. Până și clipele de duioșie par aspre. Față de taciturnii sadovenieni, jeluitori și misterioși, ruralii lui Sorescu, volubili, de o mobilitate fără tihnă, se agită neîmpăcați ca Moromeții lui Marin Preda. "Nouă, muntenilor observa prozatorul -, ne place să stăm de vorbă până ne dor fălcile"! Totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
textul povestirilor, compus din dialoguri și notații fugare, rămâne mereu un crâmpei de enigmă, o provocare la o lectură participativă. De aici, cum s-a observat (Ana Blandiana), o anumită ambiguitate semnificată discret, dar virtual productivă. Uneori textul eșuează în duioșie dulceagă, în romanțiozitate banală, iar preocuparea pentru analiză sufocă narațiunea. Deficitul epic nu pare să fie, totuși, un defect al acestor povestiri infinitezimal-caleidoscopice, oarecum cinematografice, dat fiind că modul lor de expresie, asumat, este mai degrabă cel liric. Ceva mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
cea cu referințele închipuite ale lui Julius Zimberlan. (Se spune că această narațiune ar avea un sâmbure de adevăr, că ar fi încă de pe vremea Regatului Vandana de tristă amintire.) Într-o frumoasă zi de vară, în vreme ce soarele săruta cu duioșie pământul, Julius Zimberlan ar fi venit acasă și ar fi văzut că o țiglă de pe acoperiș stătea să se desprindă din locul ei. Dacă i-ar fi căzut în cap, în mod sigur l-ar fi omorât. Julius Zimberlan n-
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
astfel: „Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului”. Fără îndoială, prima parte este frumoasă, iar a doua severă și dojenitoare; ele sunt puse în confruntare, într-o comparație din punct de vedere uman imposibil de susținut, dar în stare să dea preotului duioșia de a contempla persoana lui Cristos, care nu-l sfidează cu perfecțiunea fidelității sale, ci îl invită să-l imite, pentru a-l face să devină și mai mult preotul său, pentru a-i umple viața de sens și inima
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
încălzească nu numai staulul (biserica, acel spațiu unde Mesia Mântuitorul se naște în lumea de astăzi) dar și pe Cristos, cel mai împovărat de misiunea care apasă, mai întâi de toate, pe umerii și pe inima sa. O astfel de duioșie, deseori, și preotul o uită: el se fa-ce cunoscut prin frământarea de a face, de a ajunge la toate, de a salva totul și pe toți, în grabă. Face cinste preotului, un om și un creștin împuns în multe cu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mai decisă: el stăpânește cu destulă siguranță mijloacele artistice, stanțele au fermitate, suplețe, expresivitate și muzicalitate, acestor calități adăugându-li-se o discretă vibrație interioară; se insinuează ideea unei lumi paralele celei contemplate, o lume a trăirilor nemărturisite, învăluite în duioșie și tandrețe (Ceremonial pentru întoarcere în veac). Placheta Din refugiu, ultima apariție editorială a lui F., abordează o tematică mai apropiată de crispările realității și ale istoriei, relevabilă fiind emoția participativă, prezentă în fiecare vers. SCRIERI: Rodnicie, Cernăuți, 1939; Interior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
de anxietate și depresie existând însă o semnificativă deschidere spre relația terapeutică. Abilitatea de a denigra și învinovăți pe cei din jur se împletește cu incapacitatea de a întreține relații sociale durabile, deși, adeseori, le inițiază cu dificultate. Alături de absența duioșiei și a umorului, este evidentă lipsa complexelor de vinovăție și remușcare corespunzătoare suferințelor sau pierderilor provocate anturajului, cu orientarea spre împlinirea necondiționată și rapidă a propriilor dorințe și nevoi de factură strict egocentrică. Concepția despre sine: „Sunt unic și omnipotent
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]