2,465 matches
-
fiecăruia și despre rănile sale abisale, despre acel”divorț” al spiritului de limitele unei lumi incapabile să înțeleagă altceva în afara propriilor temeri și necesități. Serafim (poetul resemnat): Eu am ajuns la limitele unei realități ultime, parcă îmi doresc un cântec duios, în infinit... glasul dulce al îngerilor, voi sunteți înrobiți pe veci unui absolut al cunoașterii, unui strigăt al pescărușilor, răniți de propriul lor avânt. Sofia (scriitoare religioasă): Egoiștilor, voi nu înțelegeți că umanitatea are probleme mult mai grave decât infirmele
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
1955 din 08 mai 2016. Îți mulțumesc Femeile frumoase vin și pleacă, doar tu rămâi în brațele mele cuprinse de flori. Frunze cad în cerul roșu-violet de unde zâmbesc micuțe lămâi. La ureche cântă-mi tot ce-i sfânt, un glas duios s-aud și pe tine la piept să pot să te strâng. Nu pot scoate un cuvânt, atât de dragi îmi sunt ai tăi ochi. Copilași se joacă în ei, se stropesc cu apă din cascada iubirii. În tăcere aud
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
cazi sau te ridici. Citește mai mult Îți mulțumesc Femeile frumoase vin și pleacă, doar tu rămâiîn brațele mele cuprinse de flori. Frunzecad în cerul roșu-violet de undezâmbesc micuțe lămâi.La ureche cântă-mi tot ce-i sfânt, un glas duios s-aud și pe tinela piept să pot să te strâng. Nu pot scoate un cuvânt, atât de dragi îmi suntai tăi ochi. Copilași se joacă în ei, se stropesc cu apădin cascada iubirii. În tăcere aud cum plâng plopi
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
Acasa > Versuri > Visare > AM SĂ RĂMÂN Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am să rămân la poarta ta de veghe Când se coboară liniștea-n fuioare, Să torc duios din clipe efemere Un fir de borangic pentru inele. Cu ele ne-om lega de veșnicie Fântâni secate, și-or găsi izvorul, Iar ciutele rănite prin poiene, În iarba verde-și vindece piciorul. Nu va mai fi târziu, sau prea
AM SĂ RĂMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367653_a_368982]
-
Acasa > Poezie > Familie > ODĂ MAMEI Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului A mea mamă dulce,bună, Azi nu e duios să-mi spună O poveste s-au o snoavă, Chiar de stau un bob zăbavă. Azi nu e duios să-mi spună Câte-n stele sau prin lună Și să-adorm, o bună mumă Chiar de vrerea, e o glumă... Câte
ODĂ MAMEI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367729_a_369058]
-
Enescu Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului A mea mamă dulce,bună, Azi nu e duios să-mi spună O poveste s-au o snoavă, Chiar de stau un bob zăbavă. Azi nu e duios să-mi spună Câte-n stele sau prin lună Și să-adorm, o bună mumă Chiar de vrerea, e o glumă... Câte-n stele sau prin lună Azi visez, dar nu-i a bună Că lipsești prea sfântă mumă Și visarea
ODĂ MAMEI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367729_a_369058]
-
în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Ziua își tămâiază alba năvală Umbrele pătrunse se-alungesc alene! Pe șalul brodat, roze cu aromă domoală Filtrează fire de miere-apusene. Lângă roze ceașca visează pe-ndelete, Derutează vremea, surâde duios... Rotitorul abur cu amintiri în plete Migrează lin, dar îndărătnic, în cerul somnoros. E sărbătoarea tandră a umbrelor... Mirat și des vibrează palid zarea, În nostalgia vremii sclipirea clipelor Arată-un chip ce-ngreunează lin suflarea! Cu ochii-nchiși văd
CAFEAUA DE LA ORA 4 de LIA RUSE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367726_a_369055]
-
drag din fotografie, abia întrezărit. Asta, până-ntr-o zi... Cum veni o primăvară tare prietenoasă, ieși afară. Se așeză pe banca de sub cireșul din coasta casei. Cu poza în mâna stângă și cu o jordea în dreapta, sta nemișcat șoptind duioasa chemare: Buni! Buni!... Ochii nu mai lăcrimau. Mama se bucura sperând că și-a mai alinat durerea, că răbdarea i-a devenit un fel de viață, crescându-l... Doar se vădise un copil precoce! Chipul dorit și plâns de-atâtea
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
sub o formă modestă, nu lipsește nici la ființele necuvântătoare: “Boul își recunoaște stăpânul și asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul meu nu pricepe” (Isaia 1, 3). Din viața Sf. Gherasim cunoaștem, de asemenea, scena de duioasă recunoștință a unui leu căruia cuviosul părinte îi scosese o țeapă din laba piciorului. După moartea sfântului, animalul fioros al deșertului i-a rămas recunoscător până la sfârșit, murind de durere deasupra mormântului binefăcătorului lui. Ceea ce leul și alte ființe asemănătoare
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
două și jumătate, Leopold și Matilda Gurnișt încă nu reușiseră să adoarmă. Priveau neputincioși la lustra din plafon care se clătina blând, lucru curios de altfel pentru că petrecerea avea loc la etajul de dedesubt, de unde venea o muzică sincopată, uneori duioasă, dar mereu fortisimo. Șimon Șeinerovici își invitase câțiva amici, mai mult sau mai puțin burlaci și, probabil, se îmbătaseră un pic. - Eu am nevroza mea, șopti Leopold, și dacă nu încetează până la trei, la trei și jumătate îi bat în
SCHIŢE UMORISTICE (90) – NOAPTEA CE MAI SCURTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366976_a_368305]
-
chiar acolo pe loc, aerul stătut și leneș de-atâta așteptare a vibrat de o voce baritonală izbucnită din pieptul voinic al unei matahale de om de culoare pe care l-am crezut beat la început, însă textul și unduirea duioasă și apoi persoanele cărora cântecul le era dedicat - o femeie simplă, albă cu doi copilași mici, unul în brațe la piept și altul de mână, așteptând ca și noi la rând plecarea tramvaiului, aplauzele tutoror celor care au asistat la
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
umane, reflexe, desprinse (parcă sau aievea) din realitate (Cînd amăgiri în mine-s toate / Și-aievea toate cîte-mi par...), din care cauză sunt și extrem de trecătoare: Ci, așa mi-i mie dor... / De-o părere de izvor, / De-un tumult duios de ape, / De-o clipire de pleoápe. Aici, pentru ca clipirea să sugereze mai sensibil efemerul pe care-l desemnează, a fost nevoie ca pleoápele (care o realizează) să se evidențieze printr-o sacadare improprie în mod „normal”, în hiat. Desigur
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
a adormit. Când Soarele a răsărit în zori “Acel fluturaș de noapte” avea aripile arse și sufletul zdrobit... O rază timidă l-a îmbrătișat, Soarele i-a dat aripi noi. Fluturașul privește lumânarea, apoi raza de soare... Raza e blândă, duioasă... „Știu, tu nu ești Soarele!”, și lacrimi îi scaldă privirile, multe lacrimi, lacrimi de fericire. “Acel fluturaș de noapte” plânge... pentru el a răsărit un Soare nou, Soarele adevărului. CASTELUL DIN FILDEȘ Cu turnuri crenelate, ferstre argintate, castelul înălțat pe
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un zîmbet, o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit ca raza de soare-n fereastră. @TORIDE Am crezut că bate vîntul În mesteacănul de-afară Că te-aud cîntînd duioasă Dulce ca o primăvară Dar eram singur sub cerul Încremenit într-o frunză Ca o pasăre pierdută Care tremură confuză Tu erai tare departe Singură și poate tristă Ținînd pe genunchi o carte Răsfoind poate-o revistă Ești atît de
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
septembrie are loc un festival numit Tsukimi. Japonezii se întâlnesc pe acest balconaș și admiră luna imensă, pe cerul plin cu vârcolaci, cum am spune noi. Întâlnirea are loc într-o muzică niponă veche de Yokobue, un fel de fluier duios, melancolic. Am avut plăcerea să ascult muzica asta autentică și parcă vizualizam noaptea luminată de luna plină, privită de la balconașul pavilionului amenajat tocmai pentru asta! Japonezul spune că există, de fapt, trei luni. Una e pe cer, a doua e
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368678_a_370007]
-
brumării și fără viață, Gust de pelin în dimineață. Cărări în timp îmbătrânite, Cu straie-n fum îs învelite, Doruri strivite printre aștri Inimi pierdute, fluturi albaștri. În suflet gol, destine moarte, Pierdute-n Univers, departe, Picură-n vers, inimi duioase, Cărări pe care le visase. 21-11-2016 Referință Bibliografică: Cărări de vis / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CĂRĂRI DE VIS de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368747_a_370076]
-
A țâșnit din tine ca și-o floare, Că viața și-a reluat din plin mersul, Noi savurând timpul sub soare. Cu pomii înfloriți în sublimul vestirii Azi, inima răvășită ne vibrează; Toate ne cântă din adâncul dăruirii, ne răsfață duios, și ne păstrează. Referință Bibliografică: PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908, Anul VI, 22 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363694_a_365023]
-
împrejur, unde la sfârșitul lunii septembrie are loc un festival numit Tsukimi. Se întâlnesc pe un balconaș și admiră luna imensă, pe cerul plin cu vârcolaci, cum am spune noi, într-o muzică japoneză de Yokobue, un fel de fluier duios, melancolic. Am avut plăcerea să ascult muzica asta autentică, veche și parcă și vizualizam noaptea luminată de luna plină, privită de la balconașul pavilionului amenajat tocmai pentru asta! Japonezul spune ca există, de fapt, trei luni. Una e pe cer, a
MIRESME NIPONE ÎNTR-UN BUCHET DE AMINTIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363716_a_365045]
-
și pinguini La ura urșilor creștini... La polul urșilor polari Peste siberii de calvar, Tot neam de foci și pinguini La prada urșilor străini... Eu fulgul tău, tu fulga(!) mea... În dansul fulgilor de nea Te-aș invita la dans duios, Să îți fiu fulg, tu fulga mea, Dansând să ningem mătăsos, Eu cel mai cel, tu cea mai cea... Dintre toți fulgii ce vin jos Precum mici fluturi, stea cu stea, Doi fulgi din fulgi de puf pufos Eu care
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
rece, Luna nopții ce petrece. Eminescul nostru blând, De la Tatăl - Lin Cuvânt - Tălmăcit în înțelesuri Și purtat de vânt pe șesuri, Cânt de Lie-Cocârlie Cu podoabă arămie, Frunza codrului cea verde, Toamnă care se petrece Peste lume, peste Rai, Cânt duios, ales, de nai. Eminescul nostru har Din al cerului nectar, Viață dusă-n suferință, Dor trăit în umilință, Și podoabă și corvoadă Ce doar timpul o înnoadă, Strat de flori peste poiene, Pas de cerb printre hiene, Stea ce scânteie
EMINESCUL NOSTRU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363775_a_365104]
-
Pe soclu rece, sfânt, Un geniu de poveste. Și câte-n lună și în stele, Și câte raze vii în nori, A scris cu slove toate cele Și-a înviat de-atâtea ori. Luceafăr Sfânt, pe-o rază lină Cobori duios să te privesc, Să-mi umpli viața cu lumină,, În ochi scânteia să-ți primesc. În nopțile sub clar de lună, Când infinitu abia-l zăresc, Neapărat să-mi vii ... Tu, vină Pe cerul cerului ceresc! În taină plâng, mă
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
cugetam la mersul lumii, Visam că, poate, Ea, din lac o să apară ... De mână să pornim ca un Ion pe apă- Castele din iubire să clădim frumos Și, cumpeniți pe-o insulă preasfântă, Cu glasul ei divin îmi va cânta duios, duios ... Vera Crăciun - Aripă de înger (Omagiu Marelui Poet Mihai Eminescu cu ocazia împlinirii a 164 de ani de la nașterea sa) Când Eminescu-și va deschide Aripa lui de înger sfânt Și stelele se vor divide Și-or picura lin
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
la mersul lumii, Visam că, poate, Ea, din lac o să apară ... De mână să pornim ca un Ion pe apă- Castele din iubire să clădim frumos Și, cumpeniți pe-o insulă preasfântă, Cu glasul ei divin îmi va cânta duios, duios ... Vera Crăciun - Aripă de înger (Omagiu Marelui Poet Mihai Eminescu cu ocazia împlinirii a 164 de ani de la nașterea sa) Când Eminescu-și va deschide Aripa lui de înger sfânt Și stelele se vor divide Și-or picura lin pe
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364654_a_365983]
-
din nou ranite.Altele se închid și nimeni niciodată nu le va putea redeschide cu adevarat. Iar altele se regenerează...Pasărea Phoenix care renaște din propria-i cenușă ...se înalță spre zări senine cu naivitate și curaj cântând tandru și duios....fără teama că ar putea deveni Pasărea Spin. Si viata merge mai departe... DAR, după ani și ani ,când toate într-un fel sau altul toate sunt aranjate la locul lor, când simți că nu mai poți merge înainte...te-
DE DRAGUL AMINTIRILOR... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364717_a_366046]