656 matches
-
care și eu cu mare mirare le-am aflat din întâmplare, niște istorii tainice, pe care oamenii de rând cu greu le vor crede... [Iași] 6 Mai 1926 Astăzi, dimineață, pecând coboram la baie, pe strada Carol am văzut un dulău într-o stare oribilă. Se bătuse cu alți câni la nunțile lor; era tăvălit prin apă și glod, mușcat și sângerat, cu-un ochiu crunt și scos, și totuși făcea amor, cu înverșunare și disperare. 15 Mai. Pentru a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
siguranță harbuz pepene verde pepene pepene galben murături moare zeamă de castraveți z. de varză a zice a spune a merge a se duce a umbla (rău întrebuințate) miel, noaten, cârlan, mioară, mânz mînzoc strâjnic tretin (confuzie) cotei, boldei, câne, dulău, zăvod, prepelicar capău (bogăție) pisică pisoi mâță, motan, mâțoc. colțun ciorapi palmă (om) labă (animal) brâncă (urs) căngi și ghiare poamă, perjă, .............., bardacă (Moldova) corcodușe (distincte) prune (Muntenia) corcodușe arbore, copac, pom la Buc. numai pom bundă pieptar cojocel cojoc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un târziu, trompeta lui răgușită dă iarăși vestire cerului și pământului. Astă iarnă, ca și în alte dăți, gospodărioara schitului a suferit atacul câtorva lupi flămânzi. În țarcul de răzlogi nu se afla decât măgărușul. Oile fuseseră încuiate. Cei doi dulăi puși ei într-un adăpost, căci lupul are obicei să fure câni în lipsa oilor. Doi dintre lupi, care erau mai sprinteni și s-au socotit mai vrednici, au sărit peste împrejmuirea de răzlogi. Măgarul i-a simțit și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceia care i se împotriveau, acest om avid de putere, dar cu un caracter mârșav, a deschis punți către orizonturi mai mari în viața sa politică. Aleea Modrogan îi va deveni a doua casă, acolo îl va saluta marinărește pe dulăul Vasile, câinele de pază al sediului Partid Democrat. Participând la o conferință de presă, la sediul Partidului Democrat, Traian Băsescu fiind cel intervievat de jurnaliști, am putut să constat acel râs mânzesc al viitorului președinte al României, limbajul caracteristic unui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ruperea de nivel” și apar hierofaniile. Uriaș anterior apariției oamenilor de azi, Iovan este caracterizat în balade hiperbolic, în sintagme devenite aproape fixe: „Iovan Iorgovan/ Braț de buzdugan”. El este însoțit de animale de nădejde, și ele alese: „Boldei/ Și dulăi,/ Șoimei/ Ș-ogărei,/ Șoimi de la Bogaz,/ Ogari din Provaz,/ Boldei de la munte/ Și dulăi de frunte,/ Cu Vijla-nainte,/ Să le ia aminte”. Accentul puternic cade pe multitudinea câinilor care îl însoțesc, numărul lor dând măsura vânătorii. Rolul psihopomp al câinelui nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este caracterizat în balade hiperbolic, în sintagme devenite aproape fixe: „Iovan Iorgovan/ Braț de buzdugan”. El este însoțit de animale de nădejde, și ele alese: „Boldei/ Și dulăi,/ Șoimei/ Ș-ogărei,/ Șoimi de la Bogaz,/ Ogari din Provaz,/ Boldei de la munte/ Și dulăi de frunte,/ Cu Vijla-nainte,/ Să le ia aminte”. Accentul puternic cade pe multitudinea câinilor care îl însoțesc, numărul lor dând măsura vânătorii. Rolul psihopomp al câinelui nu trebuie neglijat, căci Iovan pornește spre Celălalt Tărâm, unde domnește șarpele cosmic și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
schimb sau mutații de valori de la om la om salutare, când și când, caracterelor noastre moleșite și depravate de civilizație; sau cutezând a-mi trece mâna, cu afecția mea cea mai fricoasă, pe blana Încurcată de ciulini a acestui bătrân dulău neîn cre zător și vrednic păzitor al stânei; sau Îndru gând vreun mijloc de Înțelegere, pe limba lui cea aspră, cu acest barbar colțuros și cu mustățile revoltate căruia n-aș fi Îndrăznit să-i răspund când ne batjocorea, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
jucării, cu care i-am Încărcat brațele lungi și i-am veselit ochii de peruzea. „Păpușă de vitrină“ ea În săși, cum Îi spuneau, crezând că mi-o bârfesc, cucoanele mele austere sau neglijate. Curând, am Însoțit-o ca un dulău credincios prin restaurantele cu lume aleasă sau prin cârciumile suculente și discrete; sau stând amândoi alăturea În DKW-ul decapotabil, cu părul ei și al meu fluturând pe drumuri de munte sau spre mare, spre conacul de pe Cricov, mult ospitalier
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu Mercedesul cu compresor, purtând pe aripa din spate un foarte vizibil D(eutschland) și mânat de șoferul de casă mare al lui Nae, În livrea... (șoferul, nu Nae). ...O Întâmplare stupidă ne-a măturat brusc pe Neli și pe dulăul ei cel rău din atenția mirată, dar superficială a contem poranilor, dintre care unii abia mai avură curiozitate, timp și bună dispoziție ca să privească spre vinovata plângându-și rochi țele forfecate de o mână tremurând de jale și de patimi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În urma ei, această servitoare fugită de la stăpân și bătând acum ciamburul pe ulițele Bucureștiului, ca Într-o junglă erotică răsunând tăcut și Înfundat de mârâitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă câinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament Îmbăloșați după o cățea În călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite, Într-o pornire unică de care ascultam
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi rămas probabil aici, dacă tot corcitura cu cap de buldog și picioare scurte nu s-ar fi încăierat, aparent fără nici un motiv, cu o potaie oportunistă, care se lipea când de o haită, când de alta, după cum se schimba dulăul-șef. De fapt, nu se schimba de la sine. Pe șefi îi mai adunau noaptea hingherii, iar haitele se formau și se risipeau ca partidele, după ce se termina lătrătura electorală. „Al dracu’ ce colțos e Băsescu ăsta al tău - i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
călcâiul. Mama vâră degetul în pantof, scoțând piatra din el. Merg mai departe până ce ajung la marginea ochiului ei, unde dau peste un gard de cimișir; în fața lui, pe un scaun, șade un bărbat în halat alb, care mângâie un dulău și-mi zice: ăsta-i câinele-rac. Desigur, la trezire am știut imediat că de-acum înainte obrazul mamei își are și el umbra lui însemnată. Chiar așa a și fost: la prima revedere cu mama, mi-am amintit pe loc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lui era pe deplin justificată și iată de ce. La un moment dat, s-a oprit în fața unei porți impresionante, mari și frumoase. Și-a luat inima-n dinți și a bătut încet în poartă. Glasul răgușit și nervos al unui dulău i-a răspuns atât de înfuriat și amenințător, încât n-a mai așteptat să vadă urmarea ada giului biblic: "...Bate și ți se va deschide..." (Matei, 17:7) Ci a plecat înfricoșat mai departe. Inima îi bătea cu putere având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
legea lustrației, pentru victimele din Piața Universității, pentru, pentru... liste, mereu aceiași oameni: eliberatorii, martirizații, eroii - vorba lui Dinescu: Numai morții sunt eroi!“; gândeai ca ei, fuseseși cu ei dintotdeauna, dar listele erau, abia acum încep să înțeleg, deschise numai dulăilor, nu și cățeilor. Istoria se scrie la fel ca în realitatea lui Stephan Heym despre regele David. La fel, la fel, Marea Doamnă, Mona Muscă, cu angajament, cu nume conspirativ, gata pregătită să devină europarlamentar, pe toate posturile, luptând cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
zici mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum, doamnă, surîd eu simplu, fără ironie, plimbîndu-mi privirea între ea și Tamara. Cît privește poziția "botul pe labe", vă reamintesc că e poziție de cîine rău, poate chiar de dulău; potăile n-or să stea niciodată astfel; ele vor lătra mult și vor da din coadă. Bine! Mai vedem noi! mi-o taie scurt Brîndușa, începînd să urce scările. Vedem, doamnă, sigur că vedem..., îi spun eu, privind surîzător spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
D. Dan : „De nimic, În adevăr, nu avea evreul atâta groază ca de câini ; căci câinele era instrumentul cel mai orb și cel mai comun, zilnic, În mâna creștinului, până În epoca modernă și chiar În epoca aceasta. Micii ștrengari asmuțeau dulăii asupra gârbovitului evreu cu «marfo, marfo» ; marii nătângi, slugi și gospodari, nu-și făceau mai puțin haz când evreul era Înșfăcat de dulăii lor și-i rupea haina sau Îi sfâșia carnea” <endnote id="(3, p. 370)"/>. Motivația dată de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai comun, zilnic, În mâna creștinului, până În epoca modernă și chiar În epoca aceasta. Micii ștrengari asmuțeau dulăii asupra gârbovitului evreu cu «marfo, marfo» ; marii nătângi, slugi și gospodari, nu-și făceau mai puțin haz când evreul era Înșfăcat de dulăii lor și-i rupea haina sau Îi sfâșia carnea” <endnote id="(3, p. 370)"/>. Motivația dată de Moses Schwarzfeld nu este lipsită de oarecare temei. Bun cunoscător al obiceiurilor țărănești din nordul Moldovei, Mihail Sadoveanu a inclus un astfel de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
D. Speranția În 1888 : Într-un an, cândva-ntr-o vară, Nu știu unde, În ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și cum intră el pe poartă Cu bagajul la spinare, Hop, Îi sare Înainte Un dulău urât și mare. Boccegiul Ițic este Înspăimântat de câinele Grivei, care latră Întruna. E nevoit să intervină țăranul român, care : Dă c-o piatră după câne Și-apoi zice : - Nu te teme ! Ține-ți inima, jupâne ! Nu știi vorba românească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
justifica proveniența autoturismului proprietate personală, a Început să comenteze negativ afirmînd că regimul actual ar Îngrădi posibilitățile de realizare ale oamenilor muncii și și-a vîndut mașina”. l. Vreau În Tanzania! Părerea noastră este că preotul Gheorghe Sofianu știa că dulăii Securității erau pe urmele sale și de aceea Îi lua În derâdere cu orice ocazie, arătându-și și În acest mod disprețul profund și suveran față de „organe” și de comanditarii acestora. Proba celor spuse constă În cele scrise mai departe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
niște mormane de pământ. Clădirea Divizionului este cojită de tencuială și cu ochii scoși, nu mai are ferestre. E ca un cadavru. Este împrejmuită separat de celalalte pavilioane. În curte era un automobil și la gard au venit furioși trei dulăi. Cred că este preluată de o firmă ce o pregătește pentru renovare (vezi foto 9). Nu se poate intra. Funcțională a rămas baza sportivă a Regimentului, dar la nivel de teren de fotbal, nu mai mult. Pavilioanele Regimentului și Batalionului
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de aur a împărăteselor Vizanțului! o ispitește Alexandru oferindu-i galant, cu un genunchi în pământ, floarea. Dar, în elanul său înfocat, dă peste o vârtelniță, peste o măsuță pe care se află frumos împăturite comprese, bandaje, feși de pânză. Dulăul ciobănesc culcat sub bancă mârâie amenințător, dar piciorul gol al Voichiței îi mângâie spinarea. Lăboanță! Cuminte Lăboanță, șoptește ea potolindu-l. Nu-i pentru mine această cunună, principe, glăsuiește Voichița cu un zâmbet puțin trist, ciupind o coardă gravă. De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexandru. Mereu Ștefan! Ștefan! Așteaptă numai! Într-o zi, vei auzi și de alt Alexandru, chiar dacă nu se cheamă Machedon! încheie el și îi întoarce spatele. Hai căpitane! O ia pe Voichița de mână, o smucește și ies în fugă. Dulăul încheie alaiul. Băiatul ăsta îi numai inimă, spune Maria cu admirație. Să nu-l piardă inima asta. Pușche pe limbă, unchiule! Doamne ferește! își face ea cruce. Chiribuță copil de casă intră precipitat: Măria sa Domnul! Țamblac îi iese înainte. Maria se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu poți sluji la doi stăpâni odată: și lui Dumnezeu și lui Mamona!" a orăcăit el. Iată-mă și "slugă"! se vaicăre Ștefan, de parcă l-ar fi apucat măseaua. S-a iscat o dihonie între Slăviții Palatini, se hărtănesc ca dulăii care au apucat același ciolan: "Care dintre ei e mai mare peste Ștefan și Moldova lui?" Ce-i de colea, să ai "slugă", un "atlet al lui Hristos"? îl zădărește și Vlaicu. M-am închinat amândurora, să nu fie vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un băiețel scundac bucățică ruptă din Ștefan blond, cu ochi albaștri, de vreo opt ani, cu o chivără în cap, de fapt, un ceaun șterpelit de la bucătărie -, înarmat până-n dinți, luptă pe viață și pe moarte trăgând după el un dulău legat cu sfoară. Tăicuță! protestează Olena gata să izbucnească în lacrimi. E rându' lui... și nu vrea să se facă Mahomed! spune furioasă, își smulge turbanul și-l aruncă la picioarele lui Petru. Cum să fiu Mahomed?! declară cu demnitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mulțime de chiriași săraci, pe care îi vizita tot la două săptămâni..., făcea o mică slujbă, număra "la ban" chiria, mânca zdravăn cu această ocazie și cerea, fără rușine, pentru acasă "sunt, cum vine, văduvoi era adevărat dar am un dulău care-i lacom ca un leu și pe Costică... s-a îngrășat, păgânul...". Primea totul într-un coș. Dar nu împărțea decât un covrig sau doi cu Costică; Samson primea apă dulce... (ceai!) și câteva resturi vegetale. * Au venit rușii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]