5,880 matches
-
știu de ce, dar câștigam întotdeauna), o baie cu vitralii și un pahar cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță, un pieptene și un tub de pastă de dinți Cristal cu gust de ananas din care degustam periodic, un dulap întunecos plin de bunătăți, dulceață și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă și murături, o cameră cu draperii verzi numai bune ca să te țină ascuns cu orele, cu un fotoliu (ca tronul unui rege) din care Uca îmi croșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai dulce răsfăț ce a existat vreodată, cu un șifonier uriaș plin de cearceafuri și pături sub care stătea pitită o bijuterie de săpun Fa pe care gustul cleios, infect, tot nu m-a dezvățat s-o mușc, cu un dulap în care se găsea marele Manitu, zeul indian, altfel o biată lumânare cu chip de om hâd, și cu un radio rusesc, imens, la care ascultam teatru radiofonic în regia lui Rome Ochelaru, iar seara, invariabil, vocea plină de purici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dat, târziu, m-a trimis în cameră după un pachet de țigări. Mi-a zis să intru repede și să nu las ușa deschisă, ca să nu năvălească țânțarii. Și țânțarii nu s-au năpustit înăuntru, în schimb era ceva sub dulap, un animăluț care scâncea, chițăia, scheuna, râcâia, nu știu ce sunete mai scotea, dar m-a speriat groaznic. M-am urcat pe masă și m-am uitat aproape un minut la podea, mă gândeam c-o fi un șobolan sau un dihor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca o mlădiță înmugurită din trunchiul strămoșesc, dar nu mi-am deschis aripile spre lumină, către patrie nici atât (patria era grasă, avea părul permanent și semăna leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le fuma tata, poate apăruse din senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să fi fost o simplă nălucire (lumina veiozei? chipul împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe margini nu va deveni niciodată. Și trei la mână: să presupunem că ați avea la îndemână un prinos de fericire și n-ați ști ce să faceți cu el. L-ați da de pomană? L-ați păstra într-un dulap cu naftalină până în ziua în care cineva va reuși să vă explice ce-i acela un „prinos“ și la ce folosește el? L-ați dărui, așa cum zic tovarășele, Partidului? Și de ce, mă rog? Pentru că v-a trimis la grădiniță ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gurile căscate, scriind pe tablă expresia aia ciudată și corectă gramatical, de-a v-ați ascunselea), s-a întâmplat s-o caut pe Alexandra Ștefănescu, s-o caut și s-o caut, în propria mea casă, unde cunoșteam toate ungherele, dulapurile, perdeluțele, sub-paturile, nișele și așa mai departe, s-o caut și să n-o găsesc. Alexandra Ștefănescu, cu năsucul ei cârn și cam în vânt, avusese fantastica idee (și cutezanță) să se ascundă sub fusta mamei mele, o fustă largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie camioanele care transportă mobilă, mai tare decât celelalte camioane), ne-am mișcat, încet, la coborârea de pe bordură mi-a căzut în cap o pungă cu jucării. Alunecase de pe-un dulap. Prelata din spate a început să fluture, iar când am cotit de pe aleea Băiuț, s-a dat într-o parte, cât să văd că, în extremitatea sudică a lui D 13, pe la prânz, în lumina aia limpede din aprilie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În capătul opus al tavanului, În direcția coridorului. Acesta era reprezentat de o gaură crestată În tencuială, acolo unde un perete despărțitor improvizat se Întîlnea cu tavanul. Mă puteam lăsa În jos pe această gaură și coborî pe unul dintre dulapurile Înalte cu vitrină, unde Norman ținea cărțile rare, și de unde puteam avea parte de o priveliște magnifică asupra principalei Încăperi a prăvăliei, inclusiv asupra ușii de la intrare și a biroului și scaunului lui Norman. I-am spus Balconul. (Azi, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lichidare de bibliotecă, o ținea ascunsă-n mînecă, apoi o cumpăra la un preț de nimic. Se putea Întîmpla să dea pe o carte cinci cenți și pe urmă să se răsucească pe călcîie, s-o bage bine Într-un dulap cu vitrină și să o vîndă a doua zi cu o mie de dolari. CÎnd veneau colecționarii să vadă ce are, Înainte de a atinge vreun volum din spatele geamului Își punea mănuși albe de bumbac. Și unele dintre aceste volume erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Încă un aspect interesant al comerțului cu cărți, unul care-l apropia pe Norman de proiecționistul cel ascuns de la Rialto. Vedeți dumneavoastră, În afară de cărțile bune, Însă uzate de pe rafturi, de cele foarte uzate din pivniță și de cele rare din dulapurile cu vitrină, mai existau și cărțile din vechiul seif de fier din fața Găurii de șobolan. Acestea erau cărțile interzise, ediții de buzunar cu coperte albe, publicate de Olympia Press și Obelisk Press și aduse În țară prin contrabandă, de la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu ceea ce se Întîmplă În lume, am devenit un cetățean bine informat și, atunci cînd ziarul făcea referiri la „publicul larg”, mă străbătea un mic fior de orgoliu. Am Învățat să mă orientez În spațiu : cînd stăteam cu fața spre dulapul cu vitrină, nasul meu se afla drept pe linie cu Provincetown, dincolo de golf, iar coada mea se prelungea invizibil cu Route 2, În direcția Fitchburg. Și asta venea la țanc : În urma mea, se aflau alegerea unui președinte american catolic, prăbușirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
armată, iar un altul mai degrabă Își presărase taraba, decît s-o umple, cu haine vechi, dintre cele mai bizare - garderoba bătrîneții -, fuste lungi cu buzunărașe, corsete zăngănitoare, gulere Înalte, cu franjuri de horbotă și cu balene, toate scoase din dulapurile epocii eduardiene În folosul „mamelor libere“. Tricotajele pentru sugaci erau foarte rare acum, cînd lîna era raționalizată: chiar și cele uzate erau păstrate pentru prieteni. A treia dugheană era tradiționala dugheană a „elefantului alb“, cu toate că elefantul devenise negru; numeroase familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
atletică, ascunzîndu-i statura măruntă. — Am venit la timp, zise el, și-și aprinse o țigară, fără să-i ofere una și gazdei. În Încăpere se răspîndi o duhoare amăruie de tutun ieftin. Vă servesc cu niște biscuiți? Întrebă Rowe, deschizînd dulapul. Ca mai toți oamenii care trăiesc singuri, Își Închipuia că obiceiurile sale sînt ale tuturor, nu i-ar fi trecut prin gînd că s-ar putea ca alții să nu mănînce biscuiți la șase seara. — Poate preferă o felie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cerc și toți invitații păreau cuprinși de o nerăbdare pe care și-o stăpîneau cu greu, de dragul politeții. — Ia loc, domnule Rowe, lîngă domnul Cost, ca să putem stinge lumina, Îl pofti doamna Bellairs. Într-un coșmar omul știe că ușa dulapului se va deschide, știe de asemenea că va ieși ceva Îngrozitor, dar Îi e cu neputință să știe ce anume... Doamna Bellairs repetă: — Luați loc, vă rog ca să putem stinge lumina... — Regret, dar trebuie să plec, zise Rowe. — A, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi vrut să demonstreze ceva prin asta; podeaua era plină de mucuri de țigări, iar obiectele din Încăpere păreau folosite, toate, anapoda. Un ceas și un ceainic de tablă serveau drept greutăți deasupra unui maldăr de cărți Îngrămădite pe un dulap - un Carlyle, viețile lui Napoleon și Cromwell, o sumedenie de broșuri despre problemele tineretului și ale muncitorimii, despre Europa și despre Dumnezeu. Toate ferestrele erau Închise, iar cînd Digby dădu la o parte perdeaua murdară, zări un pat În neorînduială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-ar găsi nici un indiciu de viață personală. Ar fi desigur mobilată după tipicul obișnuit - un radio, cîteva romane polițiste, o reproducere după van Gogh (Floarea-soarelui, desigur). În timp ce telefonul suna și suna, Rowe Își dădea frîu liber imaginației. Da, În dulapuri nu s-ar găsi nimic interesant - nici scrisori de dragoste ascunse sub un teanc de batiste, nici vreun carnet de cecuri... Măcar dacă rufăria ar fi marcată cu inițiale! Dar nu, nimic personal. Nici măcar un cadou de la cineva! Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
salonul gol, la accidentul care ne unise destinele. O puternică legătură erotică se crease între mine și această tânără femeie îndoliată, aproape ca și când mi-aș fi dorit inconștient să-i reconcep soțul mort în pântece. Intrându-i în vagin printre dulapurile metalice și cablurile albe ale secției de radiologie aveam să-i ridic cumva soțul din morți, din îmbinarea subsuorii ei stângi și stativul cromat al radiografului, din mariajul organelor noastre genitale cu husa elegant lucrată a lentilelor. Le ascultam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Foarte mult. Albumul anului, aș zice... - Da... Auzi, n-ar trebui să o luăm înspre aeroport încet-încet? - Încet-încet, da. Am intrat în casă. - Trebuie să-i dau de mâncare pisicii, a zis Manson. Scoase o cutie de Whiskas dintr-un dulap și o goli într-un castronaș. - Ce model de pisică ai? m-am interesat. - Una albă. Stai, că poate vine. Pis-pis-pis, Lily, hai la masă! Pis-pis! Nimic. - Probabil că doarme la mine-n cameră pe pervaz, îi place acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai reprezentativ al prozei cimeriene, prin ceea ce prezintă și mai ales prin ceea ce ascunde, sustrăgându-se, lipsindu-ne de ceva, dispărând... Vocea profesorului e pe punctul de a se stinge. Întinzi gâtul să te convingi că e tot acolo, în spatele dulapurilor ce-l separă de privirea ta, dar nu mai reușești să-l vezi, de parcă a fost înghițit de gardul viu de publicații academice și serii de reviste, subțiindu-se, ca să se poată strecura prin interstițiile lacome de praf, înghițit poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să creioneze un adevărat portret al tău, începând de la ramă, cuprinzându-te pe toate laturile și stabilind contururile figurii tale. I-ai apărut Cititorului pentru prima dată într-o librărie, ai căpătat formă desprinzându-te de lângă un perete plin cu dulapuri, de parcă numărul cărților făcea necesară prezența unei Cititoare. Casa ta, fiind spațiul unde citești, ne poate spune care e locul pe care-l au cărțile în viața ta, dacă sunt o pavăză pe care ți-o pui înainte pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Voi copia și al doilea paragraf, indispensabil ca să mă transporte în fluxul narațiunii: Pe scară, a evitat la mustață întâlnirea cu proprietăreasa. Cămăruța lui era tocmai sub acoperișul unei clădiri înalte, de cinci etaje, și semăna mai mult cu un dulap decât cu o locuință. Și tot așa până la: Îi datora o grămadă de bani proprietăresei și se temea s-o întâlnească. În acest punct, fraza următoare mă atrage așa de mult, încât nu mă pot împiedica s-o copiez: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se afirmă ca subiect! Trupul este un scop și nu un mijloc! Trupul semnifică! Comunică! Strigă! Contestă! Subminează! Spunând asta, Sheila-Alfonsina-Gertrude s-a aruncat asupra ta, ți-a smuls hainele de deținut de pe tine, membrele voastre goale se amestecă sub dulapurile memoriilor electronice. Cititorule, ce faci? Nu reziști? Nu încerci să scapi? Ah, participi... Ah, te arunci și tu... Ești protagonistul absolut al acestei cărți, de acord, dar crezi că asta îți dă dreptul să ai relații trupești cu toate personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
profesională, vreți să spuneți? Da, aș spune că eu citesc orice carte, orice document, orice corp delict din această arhivă de două ori, două lecturi complet diferite. Prima, în grabă, pentru părțile cele mai importante, pentru a vedea în ce dulap trebuie să păstrez microfilmul, sub ce rubrică să-l cataloghez. Apoi, seara (îmi petrec serile aici, după orele de serviciu: locul e liniștit, mă destinde, știți), mă întind pe divanul acesta, inserez în aparatul de citit microfilmul unei scrieri rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să se transforme, să intre într-o relație cu cărțile pe care le-am citit înainte, să devină corolarul, evoluția, respingerea, glosa sau textul lor de referință. De ani de zile frecventez biblioteca asta și o explorez volum cu volum, dulap cu dulap, dar aș putea să vă demonstrez că n-am făcut altceva decât să duc mai departe lectura unei singure cărți. — Și pentru mine toate cărțile pe care le citesc duc la o carte unică - spune un al cincilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
transforme, să intre într-o relație cu cărțile pe care le-am citit înainte, să devină corolarul, evoluția, respingerea, glosa sau textul lor de referință. De ani de zile frecventez biblioteca asta și o explorez volum cu volum, dulap cu dulap, dar aș putea să vă demonstrez că n-am făcut altceva decât să duc mai departe lectura unei singure cărți. — Și pentru mine toate cărțile pe care le citesc duc la o carte unică - spune un al cincilea cititor, apărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]