668 matches
-
numise el autoprotector, că se simțea stingherit și Încerca din răsputeri să le facă uitate - din pudoare, din orgoliul de bărbat care nu admite că ar fi bolnav, nu știu. Mi-am zis că, În Împrejurări de-astea, un compromis dulceag cu adevărul nu poate pune În pericol echilibrul universului, așa că m-am decis s-o scald. Aveam ocazia să fac În felul acesta și un mic test vizavi de memoria profesorului; suspectam eu ceva În neregulă aici. - Tocmai Începuserați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lepidopteron presărat cu argint pulsând În cutele plasei mele. Printre mirosurile mlaștinii am reperat parfumul subtil al aripilor de fluture pe degetele mele, parfum ce variază de la o specie la alta - de vanilie, de lămâie, de mosc sau cu miros dulceag, mucezit, greu de definit. Încă nesatisfăcut, m-am avântat mai departe. În sfârșit, am văzut că ajunsesem la capătul mlaștinii. Terenul ce se Înălța dincolo de ea era un paradis de lupine, căldărușe și scrophulariacee. Sub pinii Ponderosa Înfloreau crini Mariposa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
întruna. Mă fascina întotdeauna când o vedeam. Dar despre ea, poate, altă dată. Acum ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-mi mai trecea prin minte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de parcă ar fi căpătat o pereche de aripi înfoiate și observasem că avea jacheta încheiată aiurea. I-am zâmbit din nou, resimțind ecoul familiar al unui sentiment pe care, pe moment, l-am considerat a fi un fel de afecțiune dulceagă. Acum îmi dau seama ce era de fapt - iubire, desigur. —Vino-ncoace, dragă, am zis eu. Te-ai încheiat greșit - stai, lasă-mă pe mine. Serios, ești mai rău decât un copil. Îmi amintesc cum am întins mâna spre fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
muiere, De durere și de haz, De dulceață și necaz; Îndărătnică și dragă Cată ceartă ziua - ntreagă, Iară sara se împacă Că tot ție va să-ți placă; Dragostea de la muieri E cu sare și piperiu, Nu-i lihnită și dulceagă, Zi cu zi în foc te bagă, E războinică, fierbinte Și cu capul fără minte; Dragostea de la muiere E ca fagurul de miere, Dar un fagur pipărat, Dulce când e supărat, Că-i răstită și cu toane, Nedusă pe la icoane
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
regiunea aceea. — Cineva trebuie să preia comanda aici. Puteți avea încredere în caporalul Mohamed. Iar soția lui știe să folosească radioemițătorul. Făcu o pauză ca să înghită. — Aici nu se întâmplă niciodată nimic. Locotenentul medita, în timp ce Souad servea ceaiul clocotit și dulceag, parfumat și îmbietor. îi plăcea sergentul, se simțea bine în compania lui și era singurul dintre oamenii săi care-l putea prinde pe fugar. Poate tocmai din cauza asta, în mod aproape inconștient, încerca să-l țină deoparte, pentru că în adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
date și cu toată prietenia, vă anunț că dacă rupeți contractul, va trebui să-mi apăr interesele. Vă deranjează dacă fumez? — Serviți un trabuc. — Vă deranjează dacă-mi fac o pipă? Domnul Stein Începu să Îndese un tutun gălbui și dulceag În bolul pipei. Presupun că Eckman s-a ales cu un comision din asta? — Ah, sărmanul Eckman, spuse enigmatic domnul Stein. Mi-ar face plăcere să veniți și s-o vedeți pe doamna Eckman. E foarte Îngrijorată. — Dacă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unde ți-e pășunea oierule pe căpitan Întrebați-l boierule șapte văi și-o vale-adîncă tauri mulți mi-or paște-o Încă destul turnați vin de ambră și calomel pe creștetul mielului să-l răcorim să-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am Înălțat drept ca un steag sînt narcisul din cîmpie sînt crinul de prin vîlcele sînt regele Ubu) Corul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tremurul pe care Îl simțeam În viscere cînd Îmi povestea ce-i făcea ei Herr Pfarrer seara după ore În Kanzlei. La zece metri de noi ciobanii tăiau miei și ne strigau vorbe porcoase. Era un aer impregnat de parfumuri dulcege, grele, irezistibile. La fiecare pas descopeream o senzație nouă care purta În ea povara unei plăceri interzise. Seara mă rugam cu fervoare Domnului Nostru Isus Cristos să alunge ispitele din sufletul meu și să mă păstreze curată spre a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
douăzeci de ani numai pe această plajă ocolită de timp și de vîrstă; pe unde vor rătăci acum scheletele lor? Unde se vor mai Întîlni ei În clandestinitatea cuplului lor? Înaintăm, ne apropiem de al doilea golf; mirosul e penetrant dulceag și grețos, de carne În descompunere... un delfin mort, asaltat de muște necrofile și viermi Într-un desfrîu orgiastic Își arată impudic din loc În loc oasele albe ca un rînjet al eternității. Uite-l pe Dumnezeu, Îmi zic, cuprinsă deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îmbina cu cea de tutun. Între alte personaje, la prezidiu tronau, pline de importanță, două figuri: una gesticula larg, ascultîndu-și vocea; șușotind mieros, cealaltă se pleca cînd la o ureche cînd la alta; ori de cîte ori lua cuvîntul, zîmbea dulceag, iar, dacă se ivea o responsabilitate, se trezea ales în unanimitate. Zavistnici și vanitoși, chiar cei mai fără de funcții cenacliști nu admiteau să fie contraziși. Cu glasul gros și cocoșîndu-se sub povara de a se lua la întrecere cu Eminescu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
avusese anume destinație: dormitoare, camere de zi, cabinet, sufragerii, bibliotecă, bucătărie; după naționalizare, imobilul fusese invadat de o colonie pestriță și săracă. În fața ușilor care dădeau pe culoar te împiedicai de cîrpe tăiate din rămășița unor peticare. După sezon, izuri dulcege de varză sau ardei copți, combinate cu altul persistent de mucegai, îmbîcseau aerul cu o duhoare pe care, la cursuri, o simțeam și-n rochiile fetei. La gîndul că o să iasă în ușă, prepuelnică, vreo babă, m-a cuprins o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Una dintre aceste urechi ascunse se arătă amatoare să vadă și alte versuri ale talentatului autor. S-a întîmplat ca „urechea” să fie unul dintre asistenții noștri, anume, mierosul de la cenaclu. Surîzător tot timpul, individul avea un chip cu trăsături dulcege, fine și viclene. Mureau studentele după dînsul. La rîndul său și lui îi lunecau ochii pe ele. Rezumîndu-se la tupeu, fusese plasat ca asistent la universitate. De aceea i se întîmpla destul de des să n-aibă chef de seminarii; atunci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de la reverie: nu eram În stare de cocoșeli, de răzvrătiri trupești, căzut cum eram În fascinația pentru acea femeie. Mă iubise năvalnic o jumătate de an, ca să mă părăsească, vezi Doamne: ființă pasională!, Într-o singură zi. Fusesem un amor dulceag, de consolare? Habar n-aveam ce se Întâmplase. De aceea am și rămas multă vreme buimac, incapabil să mi-o doresc Înapoi, incapabil de dorință În general. Nu Înțelesesem nimic. Nici nu știam dacă era cazul să sufăr, dar eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
încântată a retrăi vremurile bune ale lumii bune. Să simtă, copleșită, simpatia lumii... Să redevină calmă, îmblânzită, aproximativă, idioată. Calculaseră bine. Nu va avea de-a face, prin urmare, cu aceiași imbecili. Îi slăbise, în ultimele ore, îndârjirea. Leșinul, vinul dulceag, aromat o amețiseră. Se trezise moale, anihilată. Ar fi dormit săptămâni în șir, într-un pat mare, curat, într-o cameră largă, liniștită. Să nu se trezească decât după lungi intervale, într-o baie caldă, parfumată, cum fusese cea de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dorit Moru. Am dat de o Întindere de apă mai mare decât bălțile de prin părțile noastre și m-am oprit cu gând să-mi potolesc setea. Of, of. Ce mai apă aveau și ăștia! Verzuie, călduță și cu gust dulceag. Moale și cleioasă, precum pământul din jur, stătut și bălos, abia bătut de vânt, nu ca glia din munții mei Înalți și falnici, din care izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-or fi În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de toate cuvintele, așa că au Înțeles. S-au vârât unii În alții, speriați. Unul a mormăit spre mine. - Tu? Krog? Fiind mut, cum să răspund cu glas de om? Am continuat În felul meu, În timp ce Încă mă adăpam cu apa dulceagă: - Sunt Krog. Toiagul Tatălui. Apoi am spus cu glasul tunător: - Krog e toiagul meu de bătrânețe. Sunt Tatăl și vă spun: sunteți niște vânători tocmai buni de ucis! Și atunci, deodată m-am ridicat cu fața la ei. Nu se așteptau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În ultima clipă și unde totul poate să fie dosit, ajungeai să te gândești la asemenea vorbe pe care le meșteșugisem, parcă, pentru oameni cu mai multe fețe. Încă nu răsărise soarele când am adulmecat un miros greoi, adânc și dulceag. Dintre copaci se ridica un bâzâit neîntrerupt și am Început să simt nenumărate pișcături, mai rele parcă decât ale purecilor de acasă, din peștera iernii. Ajunsesem la mlaștină, după cum mă prevenise Vindecătorul, așa că m-am repezit să-mi acopăr trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
astfel să nu-și dea seama că-l iscodesc. Mda. Cel ce răspândea mirosul ăla era un om nemișcat, Înfricoșat peste măsură, dar curios nevoie mare. Simțeam asta din felul În care acreala mirosului lui abia dacă-i acoperea izurile dulcege ale cărnii. Of, of. Omul speriat e În stare de mult rău dacă Îl stârnești, așa că m-am prefăcut că nu-mi dau seama că sunt pândit și am pornit iarăși la drum. Pământul era din ce În ce mai uscat și, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pătrundem În ea. Frânghii din lemn răsucit coborau din copacii cei mai Înalți pe care Îi văzusem vreodată, amestecându-se cu frunze mari cât omul și cu crengi lungi precum brazii; era o pădure umedă, În care florile cu miros dulceag sau de hoit abia dacă vedeau lumina zilei și În care nopțile erau mai gălăgioase decât zilele. Dintre trunchiurile copacilor se ridicau lăstari plini de țepi, pe pământ creșteau frunze băloase și mari, șerpi abia ghiciți țâșneau din bălți puturoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu apă. Mă uit la el fără să-l aud. Îmi vine să-l ciocănesc cu degetul între umeri, să-i spun să nu fugă, n-o să mai întâlnească nimic nou și, oricum ar fi, n-o să scape de mirosul dulceag al spaimelor - spaime de care își dă și el seama că se repetă, probabil. Dar nimeni nu-l trage de mânecă, nu-l mușcă de picior sau, măcar, nu-l bate amical peste operația de pe burtă, despre care unii spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe față i se stinse orice lumină. CÎt o fulgerare. Domnul Pavel se ridică de pe scaun, umplu cele patru pahare prelungi, ne obligă să ne ridicăm și noi, și ciocnirăm toți patru, iar doamna Pavel, Înviorată ca dintr-o stingere dulceagă, o Îmbrățișă pe Marga, rostindu-și Încîntările față de „dulcea ei nepoată”. - Ee! domnule judecător, asta e cea mai mare avere a mea. Și o Îmbrățișă iar. Deodată, domnul Pavel Își plesni fruntea cu palma: - Bine că mi-am adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
undeva. — A, sigur. Și eu tot acolo am văzut-o. Și sînt sigură că am și citit-o. Da’ nu crezi că se poate Întîmpla? Nu crezi c-aș putea fi bună pentru tine? Nu Într-un fel din Ăsta dulceag, sau făcÎndu-ți un copil, ci chiar bună - să te fac să scrii mai bine decît ai scris vreodată și să fii și fericit În același timp. PĂi asta se face În filme. De ce n-am face-o și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
curînd n-ai mai fost virgin. Nici tu nici Rhona. Nu puteați s-o puneți la ea acasă sau la bunica ta, așa că o puneați sprijinindu-vă de stîlpii vechiului pod acolo lîngă rîu. Era Întuneric și liniște, un miros dulceag se ridica dinspre rîu pe cînd tu executai manevre prin grilajul rupt Înspre mal. Rhona s-a oprit brusc și ți-a aruncat o privire acuzatoare pe cînd tu te-ai Întors cu fața la ea: Haide, e În regulă, ei, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]