703 matches
-
pămînt, pregătindu-mă să i le Înapoiez lui Miguel. Dar motorul Bentley-ului duruia deja, ieșeau aburi din țeava de eșapament, iar cheile, fără Îndoială, Îi scăpaseră vreunui membru al echipei de criminaliști. Le-am ținut În palmă, Încercînd să mă dumiresc de la ce marcă de mașină erau, dar pe suprafața lor netedă și cromată nu se vedea niciun Însemn. Deja mă pălise bănuiala că Îi aparțineau incendiatorului, care le pierduse ori le uitase cînd venise să-și recupereze recipientele Îngropate. Deltaplanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-l ducă în capitală și să îl prezinte persanilor care emigraseră imediat după revoluțiile din Est. Omar păstra gândul ca pe o variantă de fugă din fața a tot ce îl chinuia. Pe măsură ce dădeau muguri în tufele de pe marginea curții, se dumirea că înghețul și frigul îi sunt dușmani. Începuse să umble doar în cămașă, înainte ca toți ceilalți să își fi lăsat puloverele. Îi era așa dor de căldură, după cum îi era dor de acasă, și de-aceea se bucurase precum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în situația de a suporta ce mi-a rămas, adică disperarea, sau de a înnebuni. Nu știu dacă un om poate rezista multă vreme fără consolări și, poate, asta am venit să-mi lămuresc, discutând cu tine. Încerc să mă dumiresc, ascultîndu-te, ce mai poate aștepta cineva după ce a pierdut lucrul cel mai important... ― Ce crezi că am pierdut eu? Prețuirea oamenilor care m-ar fi vrut erou? ― Nu, nu asta. Vezi, Galilei, tu nu ești oricine. Numele tău e cunoscut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o parte și scăpă. Drept spre țarc o apucă, unde simțise armăsarii nechezând și aruncând din copite. Oacă u sări înainte să-l țină, dar era prea târziu. Căruțașii ieșiră repede afară pocnind din bicele lor lungi. Până să se dumirească, Paraschiv mai dezlegase un mîrloi de mânz, blând ca un iepure, agățat la coada unei căruțe. - Fugi, știi unde ne întîlnim! u șopti Gheorghe. Lasă-i pe noi, că nu te ajung ei! Cel tânăr se aruncă și șuieră o dată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a mai pus una în brațe. S-au apropiat și ceilalți. - Ne dai, nene, și nouă? - Vă dau, mă, n-auziți că azi e pomana săracului? Și-a golit cutia droaștei. 174 Mușcau ofticoasele lui Chirică din pune, nu se dumireau. Bună pîine! Așa un miez bun nu gustase gura lor până atunci. Parcă ți se lipea de suflet. Petre strângea firimiturile căzute din coaja rumenită bine și le arunca pe gât, să nu piardă nimic din cornurile frumos mirositoare pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și-a reluat ștergarul, și-a înfășurat la repezeală trupul, în vreme ce buzele ei schițau un zâmbet complice, apoi a tras-o pe maică-sa, sub un pretext oarecare, într-o altă sală. M-am grăbit să ies, neizbutind să mă dumiresc că eram teafăr. În ziua aceea am regretat că Mariam nu e sora mea; abia peste trei ani m-am bucurat că nu sunt decât prietenul fratelui ei și că pot visa la ea așa cum un bărbat visează la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celor patru sute de săbii ale mele. Eram gata să primesc, dar un alt neguțător, țâșnind lângă urechea mea, îmi propuse cu glas scăzut o mie de burnuzuri. Neavând nici un soi de experiență, mi-a trebuit ceva timp până să mă dumiresc de motivul unei asemenea solicitudini: la apropierea armatei dușmane, locuitorii nu se gândeau decât la o modalitate de a se descotorosi mai repede de toată cantitatea de produse, spre a o feri de inevitabilul jaf ce avea să urmeze după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
văzu aplecându-se înainte, ca un reporter. —Akiva. Ce vreau să știu eu e ce îl preocupa exact pe tatăl meu în ultimele zile de viață. — Și pentru asta ai bătut atâta drum? N-ai fost în stare să te dumirești și singur în privința asta? Ce îl preocupa? Nu e atât de evident încât și un copil de grădiniță ți-ar putea da răspunsul? Se întoarse din nou de la Uri. Spuneți-mi, domnișoară Costello - Uri spune că sunteți irlandeză. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de vacanță, coborând o singură dată, doar ca să-și dea seama că se afla în centrul, perfect reprodus, al Philadelphiei, străzile fiind expuse într-o rețea tridimensională ordonată. Se întoarse la tasta Hartă și îi luă câteva secunde să se dumirească ce trebuia să facă. Dorul de casă hotărî prima destinație. Tastă „Dublin“ și apoi apăsă pe Teleportare. Puțin mai târziu, după alt fâșâit SF, stătea în mijlocul unui peisaj care, chiar reprodus în felul ăsta, îi părea familiar. Apa râului Liffey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
implicit, și rezultatul de etapă și, respectiv, final. Fiindcă Îmi place să sper că nu mergeți cu blasfemia până la a insinua că, de fapt, Dumnezeu n-a avut nici un plan, că a edificat la Întâmplare, iar pe măsură ce lucrarea Înainta, se dumirea și El de ce-i ieșea... din mână, din gând, nu știu... și i se umplea pieptul de satisfacție văzând că „este bine” și că poate avea, prin urmare, sentimentul robust al datoriei Împlinite?! - „Un plan” vrea să Însemne că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cum le zici, articolele le scriau alții. Noi doar le cenzuram. Aveam o listă cu indicații, creionul roșu și ștampila verde. Mergea articolul, bine. Nu mergea, îi puneam ștampila și gata. Sau îl mai țineam între cartoane până se mai dumireau alții ce și cum și p-ormă îi dădeam drumul sau, gata, definitiv, la coș. Ce text? Crezi că ne pierdeam noi timpul cu prostii de-alde astea? Textele e la guriști doar, dacă vrei să-ți spun adevărul“. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din stoc, la atacul al doilea venea cam zece și un sfert. Dacă cumpăram între timp, cu ce mai capturam de la inamic, că-i băteam, la cât foc de patriotism și durere era în noi, îi terminam până să se dumirească bulgaru’ ce și de ce, îi lăsam lefteri, le luam depozitele de la Sliven și Vrața, mai asiguram douășpe și trei sferturi muniție de luptă pă cap de român. Da’ p-ormă? Cine să te mai ajute, că veneau și ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să le-o sugerezi altfel, draga mea..." * Se priveau în tăcere. Ochii șoferului poposeau clipe lungi asupra fiecăruia, cântăreau obiectele, masa cu cărțile răvășite printre farfurioarele murdare de cremă, se întorceau la arma din mâna lui Scarlat. Încerca să se dumirească, să deslușească ceva din toată întîmplarea aceasta neobișnuită, să reconstituie evenimentele la care nu participase. Melania Lupu îl examina pe furiș prin grila degetelor sprijinite de frunte. Molfăia o bomboană suspinând. " Inutil te consumi, draga mea. Îți dau cuvântul meu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai bine. ― Lucrați la Aviasan... Doamna Miga tresări. În ochi i se aprinse o flăcăruie. Își mușcă buzele nehotărâtă. Melania Lupu o privi iute. "Florence a sesizat, draga mea, a sesizat imediat. Nu și Ioniță, iar bietul Șerbănică se va dumiri abia săptămâna viitoare." ― Pilot, completă inginerul. De trei ani și jumătate zburați pe avioane sanitare. ― Observ că sînteți extrem de bine informat. În fond, ce doriți? ― Avem nevoie de dumneavoastră și de avionul dumneavoastră. Șerbănică Miga întinse gîtul: "Sînt nebuni? Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
triumfa.“ * Domină convingerea că prin efort spiritual ajungem „undeva“, că urcăm spre un punct de orizont care și-ar dezvălui peisajul transfigurat, plaja lunară cu pagini pe care vântul le răsfoiește pentru inițiați... Nu evoluezi, de fapt, nici nu te „dumirești“. Încet-încet, înveți să îți exprimi despărțirea de viață, de trup - și ți se pare că ai devenit mai înțelept, că ai fi „ajuns“ acolo unde, în realitate, nu îți mai pasă dacă trăiești sau mori. * Orice om ar trebui să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vreme, făcînd cercuri largi în jurul meu. Apoi am stat îndelung de vorbă în tăcere, ascultînd greierii și privind luna, pînă cînd am adormit. M-au trezit primele raze de soare. Eram înțepenit și mi-a trebuit ceva vreme să mă dumiresc unde mă aflu. Am privit în jur, căutînd-o pe Gertrude. Apoi am strigat-o și am căutat-o pretutindeni. Dar Gertrude dispăruse fără urmă ! Mi-a fost teamă să nu fi murit și un sentiment de vină m-a luat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fel de cuvinte ce nu au corespondent în realitate. Răspunsul l-a aflat mai repede decât se aștepta. Era cu el pe buze când a deschis ochii. În fața lui soția care, se trezise ceva mai înainte, moment în care, se dumiri că, răpuși de somn, au adormit amândoi în noaptea de revelion, la numai trei ore după ce intraseră în noul an, își aminti că e sărbătoare și că vor veni copiii cu sorcova. Trebuia să-i primească cum se cuvine, adică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în relief... Era râsul!.. Un salt arcuit... și, prădătorul își începu vânătoarea nocturnă. Fără nici cel mai mic zgomot, se prelingea peste pământ... ca liniștea codrului. Uneori adulmecă scurt, ascultă un fâșâit venit din depărtări, și, răbdător așteaptă până se dumirește. Freamătul de noapte al pădurii nu începuse încă, în afară de chemarea unei bufnițe din vârful unui fag. Anton îi aruncă o privire și îi zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
motiv și dezbătându-l cu pătrundere, până când, Istorisiri nesănătoase fericirii 79 numaidecât, și tot ca de obicei, se deștepta din cugetare, dânduși seama repede că nu a ajuns la nicio concluzie, care să-l satisfacă întrucâtva și oarecum să-l dumirească. Ei bine, era pe la sfârșitul lui septembrie, atunci când acesta avea să ajungă curând într-un loc în care nu mai fusese, până atunci, niciodată. Într-o zi, un bun prieten al său - singurul, de altfel, pentru care sufletul său vibra
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei, precum oferă liniștea de taină a nopții scriitorului cele mai bune inspirații, pentru ficțiunile sale! El înțelesese pe deplin toate lucrurile și nuanțele, ce, numai cu o singură seară înainte, femeia i le povestise cu atâta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și putea închipui cât anume va mai trece până când va ieși, căci căutarea ei de răspunsuri era, totuși, încă la început abia. Deocamdată, dânsa nu făcea altceva, decât să tot clocotească în zeama-i proprie, muncindu-și mințile ca să se dumirească ce-i cu starea ei din ce în ce mai proastă, dar nu reuși mare lucru - ea încă mai păstra în ea foarte multe elemente extrem de contradictorii! Așa se întâmplă mereu la oamenii precum Adriana: li se luminează ochii greu, căci sufletele nehotărâte și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să vorbim despre unul din cele mai deosebite fenomene prin care au trecut mănăstirile noastre. Închinarea către locurile sfinte... Așa că ai ce să citești. După amiază, la ceasul știut, vom începe să întoarcem lucrurile pe toate fețele, până ne-om dumiri cum stau treburile cu închinarea mănăstirilor... ― Așa am să fac, părinte. Noapte bună . ― Noapte bună, fiule. Când bătrânul mi-a vorbit de mâncare, întrebarea cine mi-o va aduce s-a înfipt în mintea mea ca un ghimpe. “Cine? Cine
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Acum, însă, la întoarcere, noaptea devenise atât de adâncă încât nu vedeam unde pun piciorul... Undeva în zare licărea un grăunte de lumină, care în bezna din jur a devenit izbăvirea mea... Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala mea, am călcat în gol, pornind într-o cădere fără nici o nădejde de oprire... Înspăimântat, am început să strig, cerând ajutor... ― Conașule, trezăști-ti
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
închina o mănăstire = a subordona o mănăstire din țară, cu toată averea ei, jurisdicției unei mănăstiri din Orientul ortodox...” e o cale destul de lungă, fiule... Din cele documente pe care le vom întoarce pe toate fețele, vom încerca să ne dumirim care-i adevărul... ― Eu cred că ar fi bine să lămurim lucrurile dintru început, chiar dacă vom trece peste câțiva ani buni din istoria închinărilor. ― Fie și așa, dar cu o condiție: să ne întoarcem pe urmă la începuturile închinărilor, pentru
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce face sfinția ta? ― Fii bine venit, fiule. Așează-te aici lângă mine. Cât despre ce fac... Apoi, văzând că prin văzduh se cerne atâta pulbere de argint, am ieșit să culeg și eu oarece din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]