1,931 matches
-
palmele bărbaților și desenau pe ele figuri ale căror înțelesuri le cunoșteau doar cei de rasa lor, arătându-le astfel în ce fel doreau să facă dragoste în noaptea aceea. Apoi, fiecare pereche se pierdea în întuneric, să caute printre dune, pe nisipul moale și alba gandurah întinsă deasupra, împlinirea dorințelor scrise în palmă. Pentru un arab tradițional, gelos pe virginitatea celei ce avea să-i fie soție sau pe onoarea fiicei sale, asemenea obiceiuri depășeau cu mult limitele simplului scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-șef. Zâmbi și el. — Ai dreptate. Acum ești caporal-șef. Ai grijă să fie totul pregătit când răsare soarele... Și adu-mi ceaiul cu un sfert de oră înainte. Pilotul refuză din nou. — Ascultați-mă, domnule locotenent, repetă. Am survolat dunele astea la mai puțin de o sută de metri înălțime. Am fi putut zări și ultimul șobolan, dacă în locul ăla blestemat ar fi șobolani, dar n-am văzut nimic. Nimic! insistă cu convingere. Aveți idee ce urme lasă patru cămile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acest targuí este cel pe care îl căutăm. Nu va lăsa cămilele să meargă în șir indian, ca să nu se facă o potecă vizibilă, ci toate patru împreună, și asfel copitele lor nu se vor adânci în nisipul tare al dunelor. Iar dacă nisipul e moale, vântul șterge urmele în mai puțin de un ceas. Făcu o pauză, în timpul căreia ceilalți îl observară, așteptând. — Tuaregii călătoresc noaptea și se opresc la răsăritul soarelui. Dumneavoastră nu decolați niciodată înainte de opt dimineața, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la erg în jurul amiezii... în aceste patru ore, nu rămâne nimic din urmele lăsate de o cămilă pe nisip. — Dar ei? Patru cămile și doi bărbați... Unde se ascund? — Haide, domnule căpitan! exclamă, deschizând brațele. Dumneavoastră survolați în fiecare zi dunele astea. Sute, mii, poate milioane de dune. Vreți să mă convingeți că nu s-ar putea camufla acolo o întreagă armată? O adâncitură în teren, o pânză de culoare deschisă, un pic de nisip deasupra, și salutare... — De acord, recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ore, nu rămâne nimic din urmele lăsate de o cămilă pe nisip. — Dar ei? Patru cămile și doi bărbați... Unde se ascund? — Haide, domnule căpitan! exclamă, deschizând brațele. Dumneavoastră survolați în fiecare zi dunele astea. Sute, mii, poate milioane de dune. Vreți să mă convingeți că nu s-ar putea camufla acolo o întreagă armată? O adâncitură în teren, o pânză de culoare deschisă, un pic de nisip deasupra, și salutare... — De acord, recunoscu pilotul care vorbise primul. Perfect de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
când toți dorm, să pună mâna pe băieți... — Ești un porc. Nu mai mult decât oricare altul care a trăit cât timp am trăit eu în deșert. Se opri din legănat și se aplecă în față, privind prin mica ferestruică dunele înalte ce înconjurau oaza. — De aici lucrurile se văd altfel, pe măsură ce se scurg anii și pierzi speranța că într-o zi te vor lăsa să te întorci... Când înțelegi că nimeni, niciodată nu va simți nici cel mai mic interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în cele din urmă, cu voce aparent liniștită. — Nimeni nu știe. Poate că la El-Akab... Sau poate chiar mai în nord, în capitală... Vor să-i schimbe cu Abdul-el-Kebir... Targuí-ul se ridică în picioare și se îndepărtă fără grabă spre dune, urmărit de privirile tuturor într-o tăcere plină de respect, căci ca prin farmec bucuria petrecerii dispăruse și nimeni nu părea să-și dea seama că unul din berbeci se ardea. Gri-gri, duhul nenorocirii, părea că se ivise din vâlvătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se ardea. Gri-gri, duhul nenorocirii, părea că se ivise din vâlvătaia focului și alungase cu suflarea lui fetidă strălucirea entuziastă din priviri și dorința cărnii de a petrece. în întuneric, Gacel căzu în genunchi și-și îngropă fața în nisipul dunei, stăpânindu-se să nu dea frâu liber lacrimilor și înfigându-și unghiile în palmă până la sânge. Nu mai era bărbatul bogat care se întorcea la liniștea căminului său după o lungă aventură. Nu mai era nici măcar eroul care-l smulsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sunteți... Sergentul major Malik-el-Haideri ieși înaintea locotenentului și, când ajunse în pragul ușii, se opri, căci în fața lui se aflau, în așteptare, toți oamenii din fort, însoțiți acum de soția lui Razman și de uriașul sergent Ajamuc. — îndreptați-vă spre dune! Se supuse, cu toate că nisipul fierbinte îi ardea tălpile, și merse în tăcere, cu capul plecat și fără să privească pe nimeni, până la poalele dunelor. Când înțelese că nu mai putea înainta și că ar fi fost inutil să încerce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din fort, însoțiți acum de soția lui Razman și de uriașul sergent Ajamuc. — îndreptați-vă spre dune! Se supuse, cu toate că nisipul fierbinte îi ardea tălpile, și merse în tăcere, cu capul plecat și fără să privească pe nimeni, până la poalele dunelor. Când înțelese că nu mai putea înainta și că ar fi fost inutil să încerce să se cațere pe povârnișul abrupt, se întoarse, și nu se miră văzând că locotenentul își scosese din toc greoiul pistol regulamentar. îi zbură capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adevărata și cea mai groaznică înfrângere. în mintea lui se perindau o dată și încă o dată, obsesiv, chipurile fiilor săi, vocea Lailei sau imagini repetate la infinit din viața lui în tabără, când totul era singurătate și tihnă la poalele marilor dune și anii treceau fără ca vreun om să tulbure liniștea unei vieți monotone și simple. Zorii reci când Laila se ghemuia în brațele lui, căutând căldura trupului său; lungile dimineți cu lumină strălucitoare și neliniștea așteptării în căutarea vânatului; amiezile apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și își aminti iarăși vechea poveste pe care o istorisea întotdeauna negrul Suilem despre cele două familii ce se războiau între ele și ajunseseră să se urască atât de mult, încât la un moment dat îngropaseră un copil într-o dună și maică-sa înnebunise. Dar asta se petrecuse o singură dată în istoria Saharei și provocase o asemenea spaimă printre locuitorii săi, că amintirea acelei întâmplări se păstrase de-a lungul anilor și se transmisese din gură în gură când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mod deoasebit pe gri-gri. Era trist și tragic când un gri-gri prindea drag de cineva, căci în astfel de cazuri era zadarnic să încerci să scapi chiar și pierzându-te la capătul pământului, îngropându-te în cea mai înaltă dintre dune sau traversând pe jos iadul din Tikdabra. Acești gri-gri ți se lipeau de piele ca niște căpușe, ca mirosul sau vopseaua pânzeturilor, și acum targuí-ul avea impresia că pusese stăpânire pe el gri-gri-ul morții, cel mai încăpățânat și insistent dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Râu secătuit. Tuareg. Uneori se preferă termenul targuí pentru singular și „tuareg“ pentru plural. Dromader domestic, care, înșeuat, este folosit în Africa pentru curse rapide. Poate parcurge până la 80 km pe zi. în deșerturile de nisip, vastă întindere acoperită de dune. Soldat de infanterie. Termen cu care arabii îi desemnează pe creștini. Veșmânt tipic arab, un fel de burnuz ce acoperă corpul de la umeri până la picioare. Salut tipic al tuaregilor, echivalent cu „Bună ziua!“. Alah să fie cu tine!. Nume dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe fundul pârjolit al gurii, făcându-i mărul lui Adam să tremure. Trage jaluzelele, șoptește el, iar eu alung curajoasă soarele cu întreaga lui armată de raze, apoi mă întind lângă el în întuneric, îi mângâi pieptul nisipos asemenea unei dune, ce se întâmplă cu tine, Udi, când a început totul? N-am nici cea mai vagă idee, tremură el, când m-am întors acasă astă-noapte eram terminat, cu mari eforturi am reușit să urc scările, credeam că sunt pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar În centrul Pământului e o piramidă care poartă la bază inscripția Aztlan, care seamănă cu Atlas sau Atlantida. De ce pe ambele laturi ale Atlanticului se găsesc piramide?” „Pentru că-i mai ușor să construiești piramide decât sfere. Pentru că vântul produce dunele În formă de piramidă, și nu de Parthenon”. „Urăsc spiritul Iluminismului”, zise Diotallevi. „Continuu. Cultul lui Ra nu apare În religia egipteană Înainte de Noul Imperiu, deci provine de la celți. Amintiți-vă de Sfântul Nicolae și de sania lui. În Egiptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
conștiinciozitate descoperirile noastre. Așa că În timp ce urcam, cu a treia, se desfășurau la fiecare curbă vaste Întinderi cu profil ondulat și continuu care, la limita câmpiei, fumegau de pe-acum Într-o ușoară ceață aproape iernatică. Părea o câmpie modelată din dune, și doar era o zonă submontană. De parcă mâna unui demiurg neîndemânatic ar fi presat niște culmi ce i se păruseră prea Înalte, transformându-le Într-o chisăliță cu gloduri peste tot, poate până la mare, cine știe, sau până la coastele muntoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
celuilalt transfigurată metafizic în dorința arzătoare a distrugerii semenului. Un astfel de chip este pătruns de fiorul glacial al înstrăinării depline în raport cu fața umană a celuilalt, el este o planetă deșertică ce alunecă într-un spațiu mort. Încrisparea sa sunt dunele unui fond sterp, unui sol arid ce și-a uitat de ancestrala vegetație a pasiunii. Iar surâsul său cadaveric este doar semnul prădării ce-și urmează planul. Pentru ateu, ne-omenescul de pe chipul celui rău, această umbră a unei corupții
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
putem zvârli cu banii. Categoric, nu. Gabriel se răsuci și începu să alerge mai departe, cu sufletul la gură, picioarele înfundându-i-se în nisip, fața șiroindu-i de lacrimi. Și-acele tălpi, în vremi străbune Călcat-au pe engleze dune? Și mielul sfânt, dumnezeiesc Păscut-a pe plai englezesc? Și chipul lui a scânteiat Pe cer englez, înnegurat? Cei patru tineri erau din nou împreună în grădina sălbatică a conacului părăsit. Tom, după cea de-a doua înfrângere, cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Volum de poezie, Editura PIM Iași 2012 Dor de Bucovina - Marian Malciu Volum de proză, Editura PIM Iași -2012 Lacrima tăcerii-Violetta Petre Volum de poezie, Editura PIM Iași, 2012 Despre îngeri... La taclale (vol II) - Radu Vasile Chialda, Ramona Elena Dună, Volum de proză,Editura RCV Publishing, Avrig, 2012 Noi, fără noiLavinia Stoișor Volum de poezie, Editura PIM Iași,2012 Picături de suflet Carmen Antoaneta Marcean Volum de poezie, Editura PIM Iași, 2012 Pelegrin printre cuvinte Marioara Vișan Volum de poezie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Dumnezeu și de acum încolo. Sănătoși să fim, că ne vom descurca noi - a adăugat tatăl Vasile. Era o iarnă geroasă, cu zăpadă multă. Din când în când, se stârnea câte o vântoasă, care prefăcea ninsoarea în viscol și clădea dune cât omul de înalte, acoperind și gardurile. Bucuria copiilor... Pe nou venita pe lume, cei doi părinți au botezat-o Ecaterina, inspirați de numele sfintei din calendar. Copila era sănătoasă, nu era deloc plângăcioasă, așa cum sunt de regulă sugarii. Timpul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
parcă a pierdut ceva în valea de spumă albă... gerul a pus stăpânire pe întregul tărâm și s-a lăsat o liniște apăsătoare. Deasupra lumii flutură flori albe, așezânduse când obosesc pe crengile copacilor, dar și pe nesfârșitul alb al dunelor albe de gheață. Copiii se bucură nespus de acest anotimp care deschide sufletul oamenilor într-un an mai bun! Haliga Bianca - Margareta Clasa a IX-a Lacul Bicaz A fost o zi toropitoare de vară. Cerul era înzestrat cu un
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Îmi spun (cu frisonul de rigoare) că dacă, din greșeală, cazi în apă, nu mai apuci să fii pescuit. Cât vezi cu ochii, nu se zărește nici un vas. Suntem singurii care traversăm acest pustiu lichid cu valuri care seamănă unor dune mișcătoare. Câțiva pescăruși dau târcoale vaporului. Au, oare, putere să ajungă până la țărm sau zboară în jurul vapoarelor, odihnindu-se când obosesc? Îmi dau seama, o dată în plus, că sunt un sedentar curios. Dacă trebuie să rămân mai mult timp nemișcat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Și cam atât. S-a înserat. Vântul e rece, tăios. Puntea s-a golit. Am rămas eu și încă doi curioși, umbre fantomatice în ceața serii. Ceilalți au renunțat, au coborât în cabine. Privind spuma care se revarsă în două "dune" albe de la proră, pe măsură ce vaporul despică apa, întunecată acum, încerc să-mi închipui cum va fi arătat călătoria lui Ovidiu spre Tomis. Corabia care-l ducea pe poetul exilat de Augustus era infinit mai sensibilă la convulsiile mării. Apoi, Ovidiu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lui, ca să ne depărtăm cât mai mult de aceste căsuțe frumoase. Ne putem așeza aici. Ce părere aveți? Nu găsiți că-i una din cele mai minunate priveliști negative? Vedeți la stânga noastră acel morman de cenușă numit de cei din dună, digul cenușiu, la dreapta, plaja vânătă la picioarele noastre și, in față, marea de culoare leșiatică și cerul nemărginit în care se răsfrâng apele palide? Un adevărat infern, dar un infern nu prea fierbinte. Numai linii orizontale, nici o strălucire, spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]