3,147 matches
-
dus să mă uit un pic prin librărie, am cumpărat două romane noi. ― Hei, JJ? ― Da? Intru în dormitorul lui Lauren și mă așez pe pat, cât probează ea lucrurile noi pe care și le-a luat ieri. ― Mai știi eșarfa aia pe care o aveai tu când ne-am cunoscut? Vocea ei are deja o nuanță rugătoare în ea. ― Care din ele? Aia de mătase verde? ― Da... scâncește Lauren plină de speranță. ― Vrei să ți-o dau diseară? ― Da... Alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dormitorul lui Brad. ― Ai pierdut-o? Lauren intră din dormitor. ― Nu. Am uitat-o la Brad. La dracu’! ― Stai liniștită, spune Lauren, dar îi pică fața. Nici nu-mi trebuie așa de tare. ― Nu mă gândesc la tine acuma! E eșarfa mea preferată. ― Vrei să-l sun eu? ― O, Doamne, ești un înger. Chiar vrei? Mi se face un pic rău numai când mă gândesc că Lauren are să-l sune, și când o privesc cum se duce spre telefon, încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Mi se face un pic rău numai când mă gândesc că Lauren are să-l sune, și când o privesc cum se duce spre telefon, încep să tremur. Are o conversație scurtă și rece el, în care el îi spune că eșarfa este într-adevăr acolo și că o să i-o lase la sală. O aud cum spune: ― Aha, aha, aha. Bine, îi transmit. Pa-pa. ― Ce-a zis, ce-a zis? Lauren are un imens zâmbet pe față. ― Jemima Jones, asta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
comandorul Spiropol, inginerul Râmniceanu, inginerul Ștefănescu, directorul Navigației Fluviale Române, și doamnele Bengescu și Poienaru, doamne de onoare ale Majestății Sale Regina. La Isaccea familia regală a fost întâmpinată de către domnii "subprefect Alexandrescu, primar Cardaș, primarii de prin împrejurimi, cu eșarfele lor tricolore, notabilitățile din Isaccea și împrejurimi"3063. Nava pe care se afla familia regală a trecut prin fața portului Tulcea îndreptându-se spre localitatea Ceatal din Delta Dunării, "unde a rămas peste noapte"3064. În dimineața zilei de 30 aprilie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
funebre rana mortală. „Dumnezeule mare!“, i-am auzit șoptind clar Între ei. Sinceră să fiu, eu Însămi am fost șocată să văd cât de grotesc mă pregătiseră pentru a-mi face intrarea În moarte. În jurul gâtului mutilat Îmi legaseră o eșarfă argintie lucioasă cu o fundă imensă. Arătam ca un curcan garnisit cu folie de aluminiu, gata să fie băgat la cuptor. Ba mai rău, Bennie Trueba y Cela, ghidul care mă jelise cel mai tare, adică acela care mă jelise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ani, adică În urmă cu zece ani, hotărâse ca hainele pe care le poartă pe stradă să nu fie mai puțin comode decât cele pe care le poartă În pat. Aruncată pe umeri, o altă marcă a ei personală: o eșarfă din mătase neprelucrată imprimată cu motive africane desenate chiar de ea. Părul, vopsit castaniu Închis și tuns scurt, semăna cu un ghiveci de soleirolia dând pe dinafară. Lângă ea stătea noul conducător al grupului, Bennie Trueba y Cela, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care James Hilton l-a descris În romanul său Orizont pierdut...“. Gândindu-se la mine, Vera a chicotit, dar, În același timp, ochii i s-au umplut de lacrimi usturătoare pe care și le-a șters de pe obrajii moi cu eșarfa. Recunosc că mă copleșise mila de sine. De când murisem, Îmi luase ceva timp să mă obișnuiesc cu această efuziune constantă de emoții. Întrucât Întreaga mea viață suferisem de lipsa acestei dimensiuni emotive, acum, prin ceilalți, lărgimea, volumul și densitatea emoțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-o acum. Era toată numai eleganță și moliciune: părul, fața, hainele și mai ales mișcările și gesturile. Când se dădea cu cremă Împotriva țânțarilor arăta ca o zeiță. Câtă grație, cât rafinament. Purta un fel de sarafan negru și o eșarfă mare și colorată, cu Încrețituri, Înfășurată și legată În așa fel Încât părea Îmbrăcată Într-un sarong, un șal origami, un sari, toate aceste iluzii vestimentare abia așteptând să fie Îndepărtate de o briză, o șoaptă de amor târziu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu mama ei nu putea să vorbească despre asta. Mama ei Încă Îi spunea wawa, un diminutiv chinezesc pentru „bebeluș“. Wawa, sunetul pe care-l scoate o păpușă din acelea care plâng. Detesta să i se spună așa. „Wawa, ce eșarfă să-mi pun?“, o Întrebase mama ei În acea dimineață cu o voce afectată ca de copil. „Wawa, mi se vede burtica?“, „Cum crezi că-mi stă mai bine, wawa, cu părul strâns sau desfăcut?“. Ea era o wawa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
va petrece. Or să afle ce făcuse și, pentru că ținuse secretul atâta timp, era atât de speriată Încât tot ce putea să facă acum era să urle. La acest sentiment de disperare contribuiau din abundență și hormonii pubertății. Harry ridică eșarfa pe care Esmé o confecționase dintr-un tricou, iar acolo, protejat de brațul fetei, era un cățeluș care părea cufundat Într-un somn de moarte. Lasă-mă să văd, Îi spuse el pe un ton calm. Nu te las! izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dinainte de apariția calculatoarelor, a indigoului chiar, În toată splendoarea ei. Dumnezeule, ar putea dura ore Întregi, Își zise Bennie. Esmé Își pusese cățelușa Într-o șapcă unde micuța dormea dusă, cu burtica plină de fiertură de orez. Marlena avea o eșarfă pregătită În caz că noua lor Încărcătură canină trebuia ascunsă de autorități. De fapt, nu avea de ce să-și facă griji. În Birmania, câinii nu sunt considerați obiecte de contrabandă și nu se impune nici carantină; să-i bagi În hoteluri Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Poate că nici nu căutau droguri, ci plasau propriile pungi cu heroină În locuri greu accesibile. Omul de legătură din partea chineză, un alt angajat corupt, găsea punga și trimitea banii Într-o altă mașină „percheziționată“ ca la carte. Esmé aruncă eșarfa mamei ei peste Cuțu. Marlena Îi strânse mâna fiicei sale și, din reflex, strânse și mâna stângă cu care o ținea pe a lui Harry. Harry Îi răspunse tot cu o strângere de mână. Noaptea aceasta urma să fie noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
particular, spunându-le: „Se vede că sunteți un călător experimentat, diferit de ceilalți, o persoană care caută experiențe profunde odată ajuns Într-o țară străină. Mă Înșel?“. Esmé o ducea pe Cuțu-Cuțu Într-o sacoșă de nailon. Deasupra aruncase o eșarfă, iar cățelușa se Încovrigase mulțumită În uterul improvizat, asta până când i-a venit să facă pipi și a Încercat să iasă. Atunci a scos un scheunat. Când Heinrich s-a uitat alarmat spre Esmé, ea s-a prefăcut că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că nu te-ncurci când vine vorba de marșuri forțate. —Mulțumesc, spuse Pată Neagră. —Când o să ajungem la locul acela? Întrebă Vera. —Curând, răspunse Pată Neagră. Mai mergem puțin pe aici. Curând, spuse Vera oftând și făcându-și vânt cu eșarfa. Asta a spus și acum o oră. Se Întoarse din nou spre Pată Neagră. —Scuză-mă, dar cum te cheamă? — Poți spus Pată Neagră. Esmé se lăsă să cadă pe un bolovan, oftând din toți rărunchii, și luă o atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dorea să se poată furișa ca să se cațăre În el. Dar tatăl lui Îl atenționase clar să nu se Îndepărteze de grup. Își scoase cartea din buzunar și se apucă de citit. Vera Își tampona fața cu un capăt al eșarfei. Se tot frământa căutând idei pentru un discurs revigorant pentru angajații ei despre autonomie, vechea noțiune de a te bizui pe propriile puteri de pe vremea bunicii ei. Sau poate ar trebui să scrie o carte despre asta. Această călătorie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
țipat la ei: — Nu avem timp de filmări! Avem nevoie de mașina voastră ca să ducem bolnavii la spital. După ce a vorbit puțin cu colegii lui, șoferul a spus: — OK. Hai să mergem! La JR ne puneau mereu să purtăm o eșarfă roșie. În situații de urgență fluturam eșarfa în aer și trenul se oprea. De aceea primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost eșarfă. I-am întrebat pe cei de lângă mine dacă aveau o eșarfă într-o culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
filmări! Avem nevoie de mașina voastră ca să ducem bolnavii la spital. După ce a vorbit puțin cu colegii lui, șoferul a spus: — OK. Hai să mergem! La JR ne puneau mereu să purtăm o eșarfă roșie. În situații de urgență fluturam eșarfa în aer și trenul se oprea. De aceea primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost eșarfă. I-am întrebat pe cei de lângă mine dacă aveau o eșarfă într-o culoare mai aprinsă. Cineva mi-a împrumutat una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a spus: — OK. Hai să mergem! La JR ne puneau mereu să purtăm o eșarfă roșie. În situații de urgență fluturam eșarfa în aer și trenul se oprea. De aceea primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost eșarfă. I-am întrebat pe cei de lângă mine dacă aveau o eșarfă într-o culoare mai aprinsă. Cineva mi-a împrumutat una, dar, pentru că era prea mică, i-am întins șoferului batista mea. Apoi i-am dat indicații: — Să-i duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să purtăm o eșarfă roșie. În situații de urgență fluturam eșarfa în aer și trenul se oprea. De aceea primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost eșarfă. I-am întrebat pe cei de lângă mine dacă aveau o eșarfă într-o culoare mai aprinsă. Cineva mi-a împrumutat una, dar, pentru că era prea mică, i-am întins șoferului batista mea. Apoi i-am dat indicații: — Să-i duci la cel mai apropiat spital. Pentru că este o situație de urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rece și tăioasă. Trebuia să-mi închipui, aspidă cum e, că doarme cu ochii deschiși, căci asta e slăbiciunea ei aducătoare de moarte. Vrăjitorii, știind că e inutil să-i incanteze descântecul, îl scriau cu litere de aur pe o eșarfă roșie, pe care o aduceau în fața ochilor deschiși ai jivinei, răpunând-o..." Capitolul III TĂCEREA DINTRE EI DURĂ TOATĂ vara. Nu ieșeau nicăieri. Filip stătea toată ziua turcește pe lada de lemn, atent la toate mișcările lui Carol și însemnând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
circa douăzeci, cei mai mulți înarmați cu suliță, scut și sabie, dar, cu o zi înainte, Audbert observase printre ei și arcași. Cei care nu aveau coifuri care să-i ferească să fie recunoscuți își acopereau partea de jos a feței cu eșarfe lungi. De unde se afla, putea să zărească doar pe unii dintre ei, însă, la câțiva pași mai jos îi recunoscu pe Gualfard și pe fratele său, ascunși după un bolovan uriaș de granit, stând cu ochii țintă la cotitura cărării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lovitură de suliță. Waltan, după ce-și recuperă sabia, încercă să-i vină în ajutor, dar își văzu drumul barat de o bestie mai înaltă de șase picioare, din al cărui chip nu putea să vadă, în locul rămas liber între eșarfă și coif, decât ochii lucind de furia dorinței de a ucide. Războinicul izbea cu sabia cu forța unui baros, iar Waltan, ce reușea doar cu mare greutate să pareze loviturile, se văzu obligat să se retragă către liziera pădurii. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un geamăt și, întorcând spatele torentului, o porni din nou pe coastă în sus. Ajuns la calul său, scotoci febril în sacul de merinde pe care îl ținea îndărătul șeii, căutând ceva cu care să-și bandajeze mâna. Găsi o eșarfă de mătase pe care o purta la ocazii mari și, ținându-i un capăt între dinți, se strădui să obțină ceva ce semăna cu un bandaj; operațiunea, totuși, fu dureroasă și îi luă mult timp, mai ales că la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de combatanți în mijlocul căruia se lupta comandantul dușman. Câțiva cai se răsturnară, câțiva cavaleri dispărură, scufundându-se în acel vălmășag, însă Sebastianus constată că ținta cea mai importantă nu fusese doborâtă; dimpotrivă, găsind drum deschis printre cavalerii burgunzi, războinicul cu eșarfă se îndrepta acum hotărât în direcția sa, împreună cu tovarășul lui ce mânuia buzduganul. Prefectul strigă ilirilor săi să se adune în jurul arcașilor, ca să-i apere, dar ei nu avură timp să o facă. Fulgerător, cei doi sparseră bariera improvizată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arbuști, rădăcini, trupuri de soldați căzuți, arme abandonate, în timp ce vârfurile copacilor și norii păreau să se învârtejească deasupra lui, iar lațul, pe care se chinuia să-l țină deschis cu mâinile, îi strângea tot mai puternic gâtul protejat doar de eșarfa purpurie a cavaleriei. Degetele sale, prinse în laț, îl apărau de mușcătura frânghiei, însă, în același timp îl și sufocau. Totul se învârtea în jurul său, urechile îi vâjâiau. Se izbi apoi cu capul de ceva foarte tare și coiful i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]