807 matches
-
de unele dotări si detalii tehnice care se regăseau doar în 170 Db. În luna mai 1950 performanțele modelelor 170V și 170D au fost îmbunătățite prin creșterea capacității cilindrice. Siguranța la conducere este optimizată prin introducerea de amortizoare telescopice, lărgirea ecartamentului spate și utilizarea unor frâne mai puternice. Și confortul a fost îmbunătățit, scaunele și lățimea interioară a compartimentului pentru pasageri au fost mărite, portbagajul era acum ușor accesibil din exterior, iar ferestrele față au fost prevăzute cu panouri pentru a
Mercedes-Benz W136 () [Corola-website/Science/327561_a_328890]
-
pentru a proteja pasagerii de curenții de aer. Pentru a se distinge de modelele originale variantele îmbunătățite au fost numite intern 170Va și 170Da. În luna mai 1952, ambele modele au fost revizuite din nou: la tipurile 170Vb și 170Db ecartamentul spate a fost din nou lărgit, barele de protecție erau acum mai mari și construite dintr-o singură bucată, un parbriz mai mare, cu motorul ștergătoarelor de parbriz montat în interior iar gurile de aer din capotă au fost aranjate
Mercedes-Benz W136 () [Corola-website/Science/327561_a_328890]
-
Vișeu de Jos. În 1939, a fost pus în funcțiune un tronson lung de 15 km de la Salva la Telciu. Continuarea căii ferate necesita construirea mai multor poduri și tuneluri, astfel încât s-a realizat inițial o singură cale ferată cu ecartament îngust, care pleca de la Telciu și se conecta cu Calea ferată Valea Vișeului-Borșa, în apropierea localității Moisei. Aceasta a fost deschisă în 1940. Ca urmare a celor două dictate de la Viena din 1939/1940, nordul Transilvaniei și întregul Maramureș (adică
Calea ferată Salva–Vișeu de Jos () [Corola-website/Science/319905_a_321234]
-
Transilvaniei și întregul Maramureș (adică atât partea română, cât și cea cehoslovacă) au fost cedate Ungariei, iar legătura între Salva și Vișeu de Jos și-a pierdut sensul. Autoritățile ungare au hotărât să nu mai continue finalizarea căii ferate cu ecartament normal. După cel de-al doilea război mondial, Maramureșul a fost divizat din nou la Conferința de Pace de la Paris (1947); partea de sud a revenit din nou României, în timp ce partea de nord a fost cedată nu Cehoslovaciei, ci Uniunii
Calea ferată Salva–Vișeu de Jos () [Corola-website/Science/319905_a_321234]
-
A - Viișoara = 5 km. Căile rutiere menționate mai sus sunt asfaltate, au fundație de piatră și șanțuri pe ambele părți. b) Căile ferate: 1)Zimnicea Port - Zimnicea - Alexandria - Roșiori Nord = 80 km. Calea ferata menționată mai sus este simplă, cu ecartament normal. Din Stația Roșiori Nord se face legătura cu magistrală feroviară națională nr. 9, București Nord - Timișoara. Stația de cale ferată : Zimnicea = 6 linii de garare, Zimnicea Port = 5 linii de garare. c) Transportul naval: Se face pe fluviul Dunărea
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
economice au fost desființate, noi sisteme monetare au fost create , iar integrarea economică, juridică a noilor regiuni a pus dificultăți statelor est-europene, ca Iugoslavia care nu avea un sistem de căi ferate, ci patru sisteme de cai ferate, fiecare cu ecartament și orientări diferite, fără să alcătuiască un sistem integrat. Procesul de modernizare s-a dovedit a fi foarte dificil în contextul tensiunilor dintre învingători, revizionismului, amenințării comunismului, contestării fiecărei granițe din centrul și estul Europei, capitalurilor insuficiente. Cauzele eșecului Societății
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cele mai importante linii feroviare magistrale internaționale” (AGC). După numărul de angajați, este cea mai mare întreprindere din Republicii Moldova. Lungimea totală a rețelei de cale ferată administrată de CFM este de 1.232 kilometri din care 1.218 km reprezintă ecartament larg (1.520 mm) și 14 km cu ecartament normal (1435 mm). Pe căile ferate moldovene se circulă cu o viteză de până la 90-100 de km/h, pe multe porțiuni viteza maximă fiind de 60-70 km/h. Principalele joncțiuni feroviare
Calea Ferată din Moldova () [Corola-website/Science/318945_a_320274]
-
numărul de angajați, este cea mai mare întreprindere din Republicii Moldova. Lungimea totală a rețelei de cale ferată administrată de CFM este de 1.232 kilometri din care 1.218 km reprezintă ecartament larg (1.520 mm) și 14 km cu ecartament normal (1435 mm). Pe căile ferate moldovene se circulă cu o viteză de până la 90-100 de km/h, pe multe porțiuni viteza maximă fiind de 60-70 km/h. Principalele joncțiuni feroviare ale Republicii Moldova se află la Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți
Calea Ferată din Moldova () [Corola-website/Science/318945_a_320274]
-
ale Republicii Moldova se află la Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca. Legăturile externe directe cu Odesa (în Ucraina) la Marea Neagră și cu orașele românești Iași și Galați interconectează rețeaua republicană. În perioada de după 1945, căile ferate basarabene au trecut la ecartament larg (1.524 mm, cu 89 mm mai mare decât cel normal, folosit în majoritatea țărilor lumii), dezvoltarea lor fiind de-a dreptul nesemnificativă, construindu-se doar o serie de secțiuni auxiliare . Prima linie de cale ferată, de pe teritoriul actual
Calea Ferată din Moldova () [Corola-website/Science/318945_a_320274]
-
Insula Mân are o moștenire bogată în ceea ce privește istoria transporturilor și se mândrește cu cea mai mare rețea de cale ferată cu ecartament îngust din Insulele Britanice, având mai multe căi ferate istorice și tramvaie încă în exploatare. Acestea funcționează în mare măsură la așa zisul Ecartament Standard Manx 3' 0" și împreună au în total cca. aproximativ 65 mile (105 km) de
TranSportul feroviar în Insula Man () [Corola-website/Science/325220_a_326549]
-
bogată în ceea ce privește istoria transporturilor și se mândrește cu cea mai mare rețea de cale ferată cu ecartament îngust din Insulele Britanice, având mai multe căi ferate istorice și tramvaie încă în exploatare. Acestea funcționează în mare măsură la așa zisul Ecartament Standard Manx 3' 0" și împreună au în total cca. aproximativ 65 mile (105 km) de căi ferate și linii de tramvai victoriene. Un muzeu de cale ferată în Port Erin permite oamenilor să afle mai multe despre istoria căilor
TranSportul feroviar în Insula Man () [Corola-website/Science/325220_a_326549]
-
materialelor, deficiențe remediate în timp. A fost utilizat exclusiv în România începând cu anii 1972-1973 în București, și incepând cu anul 1984 și în alte câteva orașe din Romania ( Constanța, Brașov, Brăila, Oradea, Cluj-Napoca, Botoșani, Ploiești, Iași ( V2A adaptate pentru ecartament metric)). Ulterior in anul 1993 a fost definitivat proiectul V3A-93, care se află și astăzi in uz. Probabil și datorită apariției V3A-93 , LHB original a fost casat, repararea și exploatarea sa fiind considerate probabil neeconomice. RATB deține mai multe vagoane
Tramvaie în București () [Corola-website/Science/312722_a_314051]
-
cele mai remarcabile realixări tehnice ale epocii victoriene. Calea ferată "Great Western Railway" lega Londra de Bristol, fiind prelungită mai târziu până la Exeter. În activitatea sa din cadrul companiei, Brunel a luat și două decizii controversate: în primul rând, utilizarea unui ecartament mult mai larg decât cel obișnuit (2,137 m față de 1,435 m), considerând că acesta ar oferi performanțe superioare din punct de vedere al vitezei și al ținutei de drum, și în al doilea rând alegerea unei rute trecând
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
anul 2009 arată 1,3 milioane de pasageri și o medie de 44 de aterizări și decolări pe zi. În Albania, căile ferate sunt administrate de compania feroviară națională "Hekurudha Shqiptare" (HSH) ("Căile Ferate Albaneze"). Sistemul feroviar este unul cu ecartament de . Toate trenurile sunt trase de locomotive diesel-electrice ČKD, de fabricație cehă. Transportul feroviar a fost promovat intensiv de regimul totalitar al lui Enver Hoxha, perioadă în care transportul cu mijloace personale era efectiv interzis. După căderea regimului, numărul vehiculelor
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
plus 4.000 de sabreri; având în total mai puțin de 150.000 de oameni). Diviziile rusești aveau 21.000 de oameni fiecare, în vreme ce cele germane 16.000. Din cauza sistemului feroviar inferior și a necesității schimbării vagoanelor pe liniile de ecartament diferit din Germania, mobilizarea rusă a fost totuși lentă, dar a adunat treptat un considerabil surplus de forță umană. Până la începutul lui septembrie, rușii strânseseră o rezervă considerabilă din influxul de noi divizii și corpuri adus pe calea ferată. În
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
germane au înaintat între 450 și 500 de kilometri în prima săptămână, dar liniile de aprovizionare se luptau cu disperare să țină pasul cu atacul. Liniile ferate sovietice nu au putut fi folosite la început pentru aprovizionare datorită diferențelor de ecartament, până când au fost fabricate suficiente locomotive și boghiuri pentru vagoane. Convoaiele care se deplasau cu viteză redusă erau țintele favorite ale partizanilor sovietici, deși, în 1941, trupele de partizani erau relativ puține. Lipsa de provizii a încetinit în mod semnificativ
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
și de la Kaunas la Virbalis. Primul tunel feroviar de la Kaunas, unicul încă în funcțiune în Țările Baltice a fost terminat în 1860. Principala rețea a Căilor Ferate Lituaniene constă din 1,749 km (1,087 mi) de cale ferată cu ecartament larg de 1,520 mm (4 ft 11.8 in) dintre care 122 km (76 mi) sunt electrificați. Compania operează și 22 km (14 mi) de cale ferată cu ecartament standard. Calea ferată transeuropeană cu ecartament standard , pe ruta Helsinki-Tallinn-Riga-Kaunas-Varșovia
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
1,749 km (1,087 mi) de cale ferată cu ecartament larg de 1,520 mm (4 ft 11.8 in) dintre care 122 km (76 mi) sunt electrificați. Compania operează și 22 km (14 mi) de cale ferată cu ecartament standard. Calea ferată transeuropeană cu ecartament standard , pe ruta Helsinki-Tallinn-Riga-Kaunas-Varșovia cu legătură mai departe către Berlin este în construcție. a fost o centrală nucleară din epoca sovietică. Unitatea nr. 1 a fost închisă în decembrie 2004, ca o precondiție de
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
de cale ferată cu ecartament larg de 1,520 mm (4 ft 11.8 in) dintre care 122 km (76 mi) sunt electrificați. Compania operează și 22 km (14 mi) de cale ferată cu ecartament standard. Calea ferată transeuropeană cu ecartament standard , pe ruta Helsinki-Tallinn-Riga-Kaunas-Varșovia cu legătură mai departe către Berlin este în construcție. a fost o centrală nucleară din epoca sovietică. Unitatea nr. 1 a fost închisă în decembrie 2004, ca o precondiție de aderare a Lituaniei la Uniunea Europeană; centrala
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
mari rețele mondiale de tramvai, cu o lungime totală de aproximativ 180 km. Ea are în prezent 29 de linii. Furnizorul de servicii este compania Wiener Linien. Lungimea totală a liniilor este de 221,5 km. Tramvaiele circulă pe un ecartament standard de 1435 mm. În 2009, un total de 186,9 milioane de pasageri au utilizat rețeaua de tramvaie din Viena. În Viena se află un muzeu al tramvaielor denumit Wiener Straßenbahnmuseum. În acest muzeu a fost filmat videoclipul „Jai
Tramvaiul din Viena () [Corola-website/Science/328614_a_329943]
-
să nu folosească tracțiunea animală) a fost Oravița-Baziaș, folosită pentru transportul cărbunelui, pe care circulau locomotive cu abur aduse din Austria. Prima locomotivă cu abur construită pe actualul teritoriu al României a fost în anul 1872 la Reșița. Locomotiva avea ecartament îngust (948 mm), a fost construită după proiectul lui John Haswell și denumită Reșița 2. Aceasta a fost folosită doar pentru transporturi în interiorul uzinei. Dintre toate locomotivele cu abur românești sau construite vreodată în România cea mai importantă de precizat
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
Europei. În cadrul județului Galați localitatea este situată la 18 km sud de Tecuci și la 53 km nord-nord est de municipiul Galați. De cele 2 municipii Iveștiul este legat printr-o șosea națională DN 25 și o cale ferată cu ecartament normal, dublă și în curs de electrificare. Teritoriul localității se întinde pe direcția vest-sud vest---est-nord est pe o lățime de 14, 5 km și pe o lungime de 8 km pe direcția nord-sud. În vest se învecinează cu comună Suraia
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
a fost semnat de cei 14 acționari în ziua de 22.09.1895. În anul 1900, a fost dată concesiunea tramvaielor societății pentru exploatarea tramvaielor în Galati, formată cu capital belgian, care a instalat 5 linii de tramvai electric cu ecartament de 1000 mm, cu șine Phoenix vechi, macazuri cu contragreutate, rețeaua totală 26,5 km cale simplă pe traseele: Gara CFR - Docuri; Piața Mare - Tunel Filești; str. Brăilei; Palatul Comisiei Europene a Dunării - Grădina Publică; str. Tecuci. Prima linie de
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
Vagoanele aveau 24 locuri pe două banchete, iar remorcile erau prevăzute cu șase banchete a câte două locuri; erau iluminate pe timpul nopții, iarna se închideau cu geamuri demontabile. Șinele căii de rulare erau montate pe pat de piatră spartă, cu ecartament de 1.000 mm, deși inițial convenția stabilea un ecartament de 1.435 mm. Stâlpii de susținere ai rețelei de contact erau metalici și liniile electrice erau împărțite pe secțiuni pentru a înlesni reparațiile în caz de avarii. Traseul tramvaielor
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
prevăzute cu șase banchete a câte două locuri; erau iluminate pe timpul nopții, iarna se închideau cu geamuri demontabile. Șinele căii de rulare erau montate pe pat de piatră spartă, cu ecartament de 1.000 mm, deși inițial convenția stabilea un ecartament de 1.435 mm. Stâlpii de susținere ai rețelei de contact erau metalici și liniile electrice erau împărțite pe secțiuni pentru a înlesni reparațiile în caz de avarii. Traseul tramvaielor era următorul: de la uzină, pe străzile: Portului, Ana Ipătescu, Dogăriei
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]