715 matches
-
orice, numai om nu. Dacă ar fi posibil, m-aș transforma în fiecare zi într-o formă particulară de viață animală și de plantă. Să fiu succesiv toate formele de flori, să fiu buruiană, ghimpe, trandafir, să fiu arbore de ecuator, cu crengi întortocheate, plantă de mare, bătută de valuri, sau de munte, în prada vânturilor; să fiu pasăre cu glas melodios sau pasăre croncănitoare și de pradă, călătoare sau sedentară, să fiu bestie de pădure sau animal domestic. Toate speciile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
elev În clasa a VIIIa la liceul „Al. I. Cuza” din Ploiești și are 14 ani. Numai anul trecut, Constantin Vica a reușit o serie de performanțe greu de egalat: martie - a apărut o colecție de poezie „Între Dali și Ecuator” și „Cel mai tânăr fan Nichita Stănescu”; mai - marele premiu „Dreptul la timp”; iunie - marele premiu „Alexandru Malin Tăcu” la concursul „Autori: copiii”; iunie - premiul „Nichita Stănescu” la Festivalul de literatură „Îngerul cu carte În mâini”; iunie - premiul revistei „Timpul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de Înțeles. Scurgerea e prea rapidă ca s-o poți urmări, și probabil că direcția ei depinde de forța și de Înclinația jetului, de forma lavaboului sau a căzii. Și apoi, dacă ar fi adevărat, ce s-ar petrece la ecuator? Poate că apa ar curge drept În jos, fără vârtej, sau n-ar curge deloc? Pe atunci n-am dat prea multă importanță problemei, dar sâmbătă seara mă gândeam că totul o fi depinzând de curenții telurici și că Pendulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
astrofizician la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, se remarcase printr-o importantă activitate de stratigrafie aplicată la Mercur și la Lună, deși era cunoscut mai ales datorită studiilor asupra canalelor din Mangala Vallis și Valles Marineris de pe Marte. Situate pe ecuatorul marțian, aceste uriașe canioane aveau o lungime de circa patru mii de kilometri, adică de zece ori mai lungi și de două ori mai adânci decât Marele Canion. Iar Fielding fusese printre primii care ajunseseră la concluzia că, În privința compoziției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aleargă prin sala de jocuri mecanice tapetată cu inimi de tablă muiate în soare, acolo ei admiră misteriosul bob de grâu și flămânzi îl mănâncă, fac zigzaguri bând bere, apoi folosind galeriile propriului trup pleacă tiptil mărturisindu-se drumului de la ecuator la poli: ei, botezații cu nume ciudate, pleacă cu toate vânturile și cu toate silabele sângelui puternic bătând, reacția Dumnezeului față de această întâmplare e o reacție estetică ... bătrânul ceas Dali de-un veac arată o oră bolnavă: ecourile aleargă prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
prin oceanul nesfârșit fără urmă de pământ. Din fericire, n-am avut nici zile fără pic de vânt și nici nu ne-a lovit vreo furtună. Pe drumul acesta nordic, răstimpurile de acalmie sunt mult mai rare decât în apropierea ecuatorului, dar furtunile dau adesea târcoale. Căpitanul Montaño zice că suntem din cale-afară de norocoși că avem parte de o asemenea călătorie liniștită pe mare. Că veni vorba, îmi aduc aminte că atunci când am traversat prima dată oceanul către Japonia, marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
A tot copiat de la premiantul clasei, până a rămas repetent. * Se duce la școală ca să aibă de unde se întoarce. * El învață foarte temeinic: face câte o clasă în doi ani. * Și nopțile albe sunt întunecate. Unde dai și cine crapă. * Ecuatorul este un brâu cu care se încinge Pământul. * Paralelele și meridianele sunt gratiile Pământului. * Ca să vezi cine ești, nu trebuie să aprinzi lumina. * Buturuga mică arde mai ușor. * În sport, mușchii luptă pentru victorie, iar mintea o obține. * În fața greutăților
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ceva cu alții, conducătorii ruși preferă să facă parte dreaptă, dar ei să ia partea cea mai mare, adică totul. La fel și cei americani. * Vremurile nu țin seama de timpul probabil. * Și la Polul Nord dragostea e caldă. * Răceala de la Ecuator se suportă la fel ca și căldura de la Poli. * Nu numai gerul îngheață. * Unii mint de îngheață și apele secate. * Einstein a formulat teoria; realitatea există dintotdeauna. * Teoria ondulațiunii universale a fost formulată de Natură. * Singurătatea poate fi și o
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
grade, informează Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu. La această dată începe toamna astronomică. "Punctul echinocțiului de toamnă, numit și „punct autumnal” , se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică", scrie astro-urseanu.ro. Prin urmare, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale este și vest, durata zilele fiind
Echinocţiul de toamnă: Vineri, ziua este egală cu noaptea () [Corola-journal/Journalistic/68901_a_70226]
-
peste o sută de ani, vor dezlega la rândul lor cuvinte Încrucișate? Vor suferi și ei umilința iubirilor neîmpărtășite? Se vor Încheia greșit la cămăși? Vor fi condamnați la Împuținarea estrogenului? Iar copiii părăsiți vor continua oare să rătăcească În jurul Ecuatorului și peste o sută de ani? Fima simți că inima i se strânge de durere. În tristețea sa, era gata să se apropie de Tamar și s-o Îmbrățișeze. Să-i lipească fața lată de pieptul său. Să-i mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că cel care gândește filosofic se deosebește de cel care nu suferă de crize existențiale, dar filosoful poate fi țăran, mexican, japonez, horticultor, șlefuitor de lentile, matematician, fizician și cu atât mai mult filosof, organul filosofic nu crește doar la ecuator și nu este apanajul unei caste profesionale, filosofia este o stare de grație, un talent, o nefericire, dar mai ales o neliniște, filosoful se poate desăvârși prin lectură, prin cunoaștere, el va fi din ce în ce mai neliniștit, cu cât va cunoaște mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i putem cere acum romanului decât să trezească un fond adânc de neliniște, ca ultimă condiție de adevăr care să-l răscumpere de la destinul de produs de serie de la care nu se poate sustrage? Imaginea ei, goală, sub soarele de la ecuator, ți se pare mai credibilă decât în spatele vălului de sultană, dar ar putea fi vorba de aceeași Mata Hari, traversând absorbită revoluțiile extraeuropene, pentru a deschide calea buldozerelor unei întreprinderi de ciment... Alungi această imagine și te concentrezi asupra șezlongului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așa, holul forfotea de obișnuiții copii nebunatici ai Hollywoodului îndrăgostiți de Chateau. Nu m-am lăsat impresionată. Tot ce îmi doream era să urc cu Zach în apartament și să-l conduc într-o călătorie sexuală undeva la sud de Ecuator. Apartamentul nostru era total decadent, în sensul bun al cuvântului. Sufrageria era imensă și avea două lungi sofale într-un capăt și pianul cu coadă în celălalt, o oglindă uriașă Art Deco și, în centrul camerei, o ingenioasă măsuță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă muncească anxietatea posibilului sfârșit al romanului umanității. În care se include, ca episod, ceea ce se numește amurgul Occidentului și finalul civilizației noastre. Să mai evoc o dată finalul odei lui Carducci „Pe Monte Mario“? Descriindu-ne cum „până când, pripășită la ecuator, la chemările căldurii fugare, vlăguita descendență nu va mai avea decât o singură femeie, un singur bărbat, care, stând în picioare printre ruine de munți, prin pădurile moarte, livizi, cu ochi sticloși te vor vedea, o, soare, peste imensa gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cald care durează cincizeci de zile. șase în al cincilea loc: privești la armonia grădinii suspendate a dragostei tale, te așezi pe prispă și admiri, din apropiere și până în depărtare, ornamentele suflețelului tău, tăietura de aur a construcției așteptării tale, ecuatorul creației tale, cu jumătate zi, jumătate noapte, jumătate dulce, jumătate sărat, jumă tate foc, jumătate munte. nouă deasupra: acum îi ierți pe toți conducătorii oștirilor dușmane ție, plângi pentru toți apropiații pierduți ai grădinii tale suspendate, zâmbești atunci când auzi tunetele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ușii, Dante i se adresă bărbatului: — Messer Veniero! Marinarul rămase nemișcat În prag, rezemat de Antilia, care se ținea strâns de brațul lui. — Dumneata ai văzut noul pământ? Templierul Încuviință din cap. — Ce... ce ai văzut? — Coasta, la sud de ecuator. Marginea ei, Întinsă către lumea noastră. O stâncă abruptă și imensă, care urcă spre cer. Acolo ne vom Întoarce. Dante ridică mâna Într-un gest de salut. — O oră. Iar apoi vă voi urmări. În timp ce ieșeau, Îl mai strigă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acel pământ al făgăduinței, unde, În sfârșit, cuvintele sunt destinate să aibă Înțeles. 2 E vară și soomerki - frumosul cuvânt rusesc pentru amurg. Timpul: un punct vag din primul deceniu al acestui secol nepopular. Locul: 59o latitudine la nord de ecuatorul vostru, 100o longitudine la est de mâna mea care scrie. Se vor scurge multe ceasuri până ce ziua se va topi și totul - cer, flori Înalte, apă neclintită - va rămâne Într-o stare de așteptare vesperală, adâncită, și nu risipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ocol maiestuos, la două sute de metri Înălțime, planînd lent, fără demonstrații exagerate, ca și cum ar fi fost susținut În spațiu de o forță nevăzută. Se afla la cea dea treia călătorie dus-Întors, cu punctul de plecare chiar de acolo, de la linia Ecuatorului, pînă la insulele mari și reci din Patagonia, urmînd cărarea trasată În văzduh de milioane de strămoși de-ai lui, de-a lungul a nesfîrșite generații. Ochiul lui atent și lacom observase, de la cîteva zeci de mile În larg, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de un zid de piatră, cînd, după calculele lui, nu mai erau decît două săptămîni pînă să zărească țărmul peruan. În „cartea pilot” cumpărată pe bani grei de la un pilot spaniol renegat nu figura nicăieri că acolo, chiar pe linia Ecuatorului, la șapte sute de mile de Tierra Firme, se ridica vreo insulă. Dar așa se făcu că, În zori, cînd vîntul se liniștise, iar valurile Încetaseră să mai izbească puternic În zidul de piatră, Oberlus zări corpul navei, făcut țăndări, odihnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
reluau munca, aruncînd din cînd În cînd cîte o privire furișă către catargul de care atîrna ceea ce părea să se fi prechimbat În steagul se simboliza Insula Hood din Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, din Oceanul Pacific, exact pe linia Ecuatorului, la vreo șase sute de mile de continent și de civilizație. Aceea era o lume În care timpul părea să nu se grăbească deloc și, monotone, zilele se scurgeau identice, una după alta, fără să se observe, altfel decît după migrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care refuzase moartea pe vremea cînd de-abia respira, o neîmbînzită forță a naturii, În stare să-i Înfrunte și pe zeii din Olimp. În seara următoare, Insula Hood dispăruse cu totul În depărtare, iar marea, imensul ocean de la linia Ecuatorului, În Regiunea Mării Liniștite, mai liniștit și cu apele mai domoale decît cel mai liniștit și mai calm lac de munte, se transformă În singura Însoțitoare a oamenilor de pe balenieră. Păsările marine, care pentru o vreme se antrenaseră găinățîndu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
greu timp de patruzeci și opt de ore, cu participarea comandamentelor militare și polițienești specializate în urmăriri, expunea o stea roșie cu douăzeci și șapte de brațe, paisprezece îndreptate spre emisfera de nord, treisprezece spre emisfera de sud, cu un ecuator care împărțea capitala în două jumătăți. Pe aceste brațe aveau să se înscrie automobilele negre ale entităților oficiale, înconjurate de gărzi de corp și de aparate de emisie-recepție, aparate vetuste utilizate încă în această țară, dar deja cu buget aprobat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o scurtă înviorare, se frecau bine cu zăpadă pe tot corpul, pentru a pune sângele în mișcare și pentru a se obișnui cu frigul. După un asemenea masaj, îmbrăcați numai cu o simplă rubașcă, aveau impresia că se află la ecuator. În baraca vecină locuiau italieni. Cu toții erau flămânzi și se gândeau numai la mâncare, însă santinelele aveau ce aveau cu italienii. Ca să se distreze, le aruncau câte o pâine de secară neagră ca smoala, din care nimeni nu se alegea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a pătrunde în cel de-al Cincilea, despre care locuitorii din Bora Bora nu știau nimic, Miti Matái era perfect conștient că navigau prin niște regiuni în care curenții erau mult mai importanți chiar decât vânturile, dat fiindcă deasupra liniei ecuatorului există un puternic curent care se-ndrepta spre est, în timp ce cu zece grade mai la nord sau mai la sud apele se deplasau în direcția opusă. Acum erau purtați de o ramură a curentului, dar trebuia să fie foarte atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
preț într-o adevărată povară. Faptul că în cursul nopții pătrunseserăîn fatidicul Al Cincilea Cerc îl făcea de-a dreptul inutil, el neputând da nici un sfat cu privire la Harță de Stele, dat fiind că, în acel punct, aflat aproape pe linia ecuatorului, peisajul celest era foarte diferit de cel al insulei lor. Și pe Miti Matái îl afecta schimbarea emisferei, deoarece din fața ochilor lui dispăreau, încetul cu încetul, acele Avei’á pe care lecunoștea atât de bine, iar despre noile constelații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]