3,527 matches
-
unui sistem în echilibru. Tocmai fiindcă stă să se răstoarne la tot pasul. Fragil, firesc, de la sine, ca lumina, impus, ca taina. Nu se cade să-l tulburi, nu poți nici să-l prevezi, așa că bucuria nu poate fi decât efemeră. Și ciclică. Iar sfârșitul, senin. Cu altă recuzită și, oarecum, cu alt inventar tematic, poezia lui Blaga pare că reușește să se ferească, măcar în dimineața ei, de angoasele modernității. De fapt, teama care macină veacul se reflectă și se
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
a unor fragmente, asamblare a disparităților într-o unitate iluzorie și inutilă. Anamorfozele lumii se travestesc, cu naturalețe, în arhitectura labirintică a poemului, ca în textul 1901, a.m., din aceeași carte Caragialeta, text ce sugerează inconstanța unei lumi fluctuante și efemere, în ciuda aparențelor sale de stabilitate și „onorabilitate” ontică: „Să treci de pe-un trotoar pe altul / ca dintr-un veac în cestălalt, / să ți se pară lesne saltul, / iar caldarâmul - un asfalt. // Pe Bulivar, la Eforie, / la ‘901 fix, / vieața-i
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
taximetriști. Îl întreb pe unul: care-i Splaiul Unirii? |sta e. Amici, mă gândesc, sunteți idioți! Se întâmplă și la case mari. Citesc pe teletextul de la TV5: „S-au dat lupte nocturne luni dimineața la Damasc.” „Iubirea e un lucru efemer, Așa că am să-ți cumpăr un boldozèr.” După o serie nu chiar scurtă de eseuri critice substanțiale, în stil tradițional, după ce a lansat o teorie cu un vocabular bogat și indigest, iată-l pe Genette, bătrânul, acum, Genette, acumulând în
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
efectul unei treziri: te trezești la un nou prag de conștiință, căpătînd certitudinea ieșirii treptate din scenă. Căci te retragi dintr-o lume pe care te obișnuiseși s-o privești ca turnată în cadre eterne, dar care acum se dovedește efemeră. De aceea, cine îmbătrînește se smerește, cel puțin aceasta e reacția previzibilă în cazul majorității oamenilor. Dar Jean Améry iese din tiparul resemnării și se revoltă, întregul eseu descinzînd dintr-o dispoziție rebelă: un intelectual refuză să admită că bătrînețea
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
Rodica Zafiu Adesea, cuvintele vieții cotidiene ajung greu și târziu în dicționare. Lexicografia mai veche le ocolea pentru că păreau efemere sau nu aveau prestigiul apariției în texte scrise. Dicționarele mai noi remediază de obicei situația, dar nu le mai pot reconstitui foarte exact etimologia și istoria circulației timpurii. E surprinzător că termenul culinar napolitană nu apare în Dicționarul limbii române
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
Radu Călin Cristea a simțit fatalitatea datării, dovadă mărturisirea pe care o face în prefața cărții: „Probabil că această carte n-ar fi trebuit să apară. Locul ei hărăzit ar fi fost mai degrabă văzduhul mai mult sau mai puțin efemer unde emisiunile de radio se risipesc numaidecît după emiterea lor. Nu mi-am imaginat că aș putea reveni, eventual într-o formă scrisă, asupra unor programe pe care le-am realizat la Radio Europa Liberă între 2 noiembrie 1999 și
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
nu este suficient ca scrisorile să existe: trebuie să se facă și cópii, să fie ținute în ordine, arhivate. Implică o muncă de secretariat de-o viață, migăloasă, care presupune o preocupare aproape maniacală pentru conservarea unor comunicări în principiu efemere, cu atât mai dificilă cu cât mijloacele de reproducere erau mai primitive. Să ne gândim la vremurile anterioare mașinii de scris și hârtiei indigo. Și totuși, de la Henry James au rămas 12.000 de scrisori, Virginia Woolf scria până la șase
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
soteriologic. Doi „ratați” existențiali, ajunși în lumea de sus, mor și învie în tentativele lor halucinate de sinucidere, travestite în accidente potențial mortale; ca efect, ei renasc ca „oameni liberi”, „foarte tineri”, despuiați de viața lor anterioară și desprinși de efemera actualitate istorică. Mic detaliu semnificativ din penultima secvență a romanului: reîntors în lumea de jos, în cafenea, la Hotelul „Coroana”, după ce are un scurt impuls de a vedea ziarele proaspete, cu „titlurile și telegramele de la ultima oră”, le lasă indiferent
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
unui reporter în haosul bătăliei, numai la fragmente. El însuși, de altfel, creează o literatură plină de vitalitate plonjând în realitate, înfățișând-o cu o precizie riguroasă, surprinzând, ca un câine de vânătoare, detaliile sale în același timp relevante și efemere, și compunând totul într-un tablou deopotrivă fidel și reinventat, portret al lumii și al călătoriei prin lume. Poate călătoria este prin excelență o expresie a acelei literaturi, a acelei narațiuni «non fiction» teoretizate de Truman Capote”.
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
înghiți / Doar că mă fac a nu ști” (ibidem). Însă poetul preferă a afecta o indolență, un calm lenevos ce neutralizează dramatismul, aidoma acelor mișcări reduse ale toreadorului în arenă, în fața pericolului, care frizează uneori imobilitatea. Marile teme precum raportul efemerului cu durata, îmbătrînirea, angoasa sfîrșitului sunt tratate cu o seninătate ce dă impresia unei dezamorsări: „Facem ce facem și pierim // Cu degetele tale reci, Doamne ne cînți la chitara rece // Dar semnele îmbătrînirii-s multe / țigările se termină prea repede chiar
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
Germania nazistă, care a permis Ungariei să recupereze teritoriile pierdute în virtutea Tratatului de la Trianon din 1920. Horthy, al cărui regim a supervizat primul val de deportări ale evreilor ungari în 1944, este respectat de unii ungari pentru lupta sa contra efemerei revoluții comuniste din 1919, scrie AFP. “După mine, Horthy a fost un criminal de război, responsabil direct de moartea a 600.000 de evrei unguri”, a declarat un manifestant reporterului AFP prezent la fața locului. Ceremonia de dezvelire a bustului
Manifestații pro și contra la dezvelirea unui bust al lui Horthy by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55174_a_56499]
-
să-l citesc cu un soi de regularitate. A apărut, pentru mine, poetul, un condei ce mă lăsa să intuiesc un univers tot mai solid și, în același timp, tot mai vulnerabil. Atent la ploaie și la oameni, sensibil la efemer, preocupat să arunce ancore peste tot ca să nu ridice la cer valorile noastre, Marius Tucă a devenit un constructor. De ziar, de oameni, de suflete. Marius Tucă a avut răbdare ca „nu”-ul să se întoarcă în mine și să
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
Nu știu nici măcar cum a făcut Mercedes în aceste luni ca să nu lipsească nici o zi mâncarea din casă. Rezistaserăm tentației împrumuturilor cu dobândă până când ne-am luat inima-n dinți și ne-am dus la Muntele de Pietate. După redresările efemere cu banii pe câteva mărunțișuri, am fost nevoiți să apelăm la bijuteriile primite de Mercedes de la familia ei de-a lungul anilor. Expertul le examină cu o rigoare de chirurg, cântări și se uită cu ochiul său magic la diamantele
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
sineală dolorică de căprioară rănită, aruncînd în afară privirile serafice ale unui călugăr care tocmai și-a încheiat șirul de mătănii, și de aceea, cînd îl întîlnești, ai impresia că abia s-a oprit din plîns, sub imperiul unei acalmii efemere, pentru a se uita cu mirare la marginea unor lucruri pe care le contemplă cu tandrețe, din neputința de a se adapta ritmului lor. E o duioșie mirată și o tulburare romanțioasă în ochii lui Vasile Morar, o neliniște uimită
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
la iveală abilitatea de a spune foarte mult cu foarte puțin, de a concentra o poveste în câteva scene, de a da filmului un propriu al său pe care istoria filmului îl revendică, și anume episodul revelator încărcat de magia efemerului, de jocularitatea fulgurației care poate fi urmărită și în cele 25 de filme de câte un minut. Lungmetrajul beneficiază de camera de rezonanță a acumulării de evenimente, de cadre, și uneori, chiar atunci când în film nu „se întâmplă” nimic, masa
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
cochetând cu absurdul societății românești, Moștenire al lui Valeriu Căliman, o poveste despre moartea care-și trăiește condiția umană a morții lăsându-și progeniturii o tradiție chestionabilă, o Bucată de cretă al Andreei Mironiuc, plin de imaginație, unde inițiativa revine efemerelor personaje pe care le desenăm și care vor să-și trăiască independent existența, Prietenul meu e un nor al lui Anton Octavian, un film evazionist, diafan și distopic fără nimic din memoria acută a experienței istorice și Vara ’99 Mega-Hits
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
lovi cu ea pe el sau pe alții. Despre narcisismul vorbirii publice ar fi bine să tac. Adaug doar că această reflecție, Barthes o face înainte de a fi publicat vreo carte, după doar cîteva texte de analiză apărute în publicații efemere. Retrospectiv, da, nu-i greu să recunoști narcisism în critica lui Barthes, de pildă în Mitologii, sau apoi în Despre Racine. Dar nu e numai atît. Speculația barthesiană nu e totuși niciodată gratuită, e susținută mereu de o credință și
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
credeți?, în „Convorbiri literare” în 1867. Până și ortografia revistei junimiste era la data aceea îngrozitoare. Cam toate gazetele vor publica de-a lungul vremii texte asemănătoare, mai cu seamă oficioasele partidelor, de la „Viitorul” liberal la „Scânteia” comunistă. Și, desigur, efemerele foi satirice, câtă frunză, câtă iarbă, de la „Moftul român” al lui Caragiale încoace. Nu au, evident, a face cu literatura. Iar ca reflex al unor atitudini politice sunt „datate” și au nevoie de note de subsol pentru a fi înțelese
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
sunt făcute nu-i același cu îndreptarea pe care le-o dăm. Așadar, tâlcul oului, un soi de perpetuum simbolic, prin credințe și lumi diferite, nu e nici folosința imediată, „ca de mâncare”, nici aceea ciclică, a șirului de vieți efemere care se amână din una-ntr-alta, ci așteptarea. Exact ce-i lipsește lumii din Uvedenrode, surpată „sub timp, sub mode”. Desăvârșirea, vezi bine, e visul unei nopți de sărbătoare.
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
sfârșit, ce zace în mine. Să strig: oameni, v-am mințit Spunând că acest ceva nu există în mine, Când ACEST CEVA există acolo mereu, zile și nopți. Tocmai datorită lui Am știut să descriu orașele voastre inflamabile, Iubirile voastre efemere și distracțiile descompuse în putregai, Cerceii, oglinzile, breteluța ce alunecă, Scenele din dormitoare și de pe câmpul de bătălie. Scrisul a fost pentru mine strategia protectoare A ștergerii urmelor. Fiindcă oamenilor nu le poate plăcea Cel ce aspiră spre ceea ce este
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
Marina Constantinescu Sau povestea unor întîlniri născute în jurul unui cuvînt dat. Confesiunea continuă. Ca și povestea unor destine care mă impresionează prin devoțiunea față de ceva efemer, fragil, vulnerabil cum este teatrul. Totul ține de clipă. De moment. De starea de grație a unor minți, a unor valori, a dedicației lor. Se întîmplă, uneori, ca, fiind în mijlocul lucrurilor, să nu mai simți că aerul pe care îl
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
vinul/ Pe care în zori îndrăznisem să-l bem./ Doar paharnicul morții, el singur, seninul,/ Sta treaz, sus pe soclu, tăcut și solemn.” Un târg al minunilor, fără îndoială, dar nu de bine aducătoare. Se vede, din această încremenire în efemer, să spun așa, în clipa de petrecere care n-are, în mod obișnuit, nimic statuar, tiparul frumuseții pe care Radu Stanca o cultivă. Frumusețea din celebrul Corydon, dandy, sfidătoare, mortală (căutarea celei mai frumoase flori scufundă, în altă poezie, corabia
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
fost inventat —, dar deocamdată ele constituie adevărate oaze de frumusețe și bogăție sufletească și intelectuală. Ceea ce ar putea conduce și la o „stabilizare a pieței de carte”. Mă identific total cu frazele lui G. K. Chesterton, din eseul În apărarea efemerului: „Nu-i pot înțelege pe oamenii care iau în serios literatura: dar pot să-i iubesc; și îi iubesc”. Și mai am un argument de optimism: snobismul ființei umane. E unul din mecanismele care a împins mereu umanitatea înainte. Dorința
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
Sigiliul lumii de dincolo, găsit în ființele și lucrurile de aici... Papa Francisc spune că «un creștin fără memorie nu este un adevărat creștin , este un bărbat sau o femeie prizonieri ai unei situații, ai momentului», trăind lacom doar prezentul, efemerul... Chiar dacă amintirea raiului ne-a fost voalată, parțial, de păcatele noastre, de căderile noastre repetate, ea nu este mai puțin prețioasă, dimpotrivă. Poezia devine, astfel, prin natura sa ontologică, deschizătoare de orizonturi infinite, metafizice, deși azi aceste aserțiuni sună anacronic
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
de coerență ale lumii pe care fiecare le are împrejur, ceea ce mă interesa era să pot pune în paralel marile civilizații și spațiile mici ale unor vieți particulare. Avem însă, în ambele cazuri, de-a face cu două tipuri de efemer, chiar dacă unul pare mai solid decît celălalt. E vorba aici despre concepția Sfîntului Augustin, care crede că marmura e la fel de perisabilă ca trupul. El încearcă să ne facă atenți la faptul că scările noastre temporale nu schimbă nimic din trecerea
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]