1,081 matches
-
autoritățile rabinice. Povești mereu înfrumusețate despre puterile și minunile lui se răspândesc în toată lumea evreiască, rabinii și "laicii" devin spectatorii lui, își abandonează treburile și se pregătesc pentru întoarcerea poporului evreu în Țara Sfântă, care marchează sfârșitul exilului. Când această efervescență se dovedește incontrolabilă, autoritățile otomane îi dau de ales, în 1666, între convertirea la islam și moarte. Alege convertirea. Și aici transpare o respingere tipică a eroismului prin martiriu, foarte îndepărtată de modelul așkenaz al fidelității față de iudaism. Această respingere
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tăiat de flame, pocnete și mirosuri grele. Însângerați, se ridicau de fiecare dată cu mai multă înverșunare, strângând în pumni pietre smulse din caldarâm. Nimic nu-i putea speria și înfrânge, nici măcar moartea. În cele din urmă, au renunțat la efervescența vieții din Paris. Bandajându-și rănile de pe trup și suflet, au preferat să se întoarcă acasă. Au sădit în glia țării sămânța revoluției politice din care a rodit statul modern român. Mulți au apucat să supraviețuiască tiraniei acelei epoci și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a principiului hedonist, ca exacerbare a simțurilor, ca prevalență a dorințelor de satisfacere deplină, aici și acum. În opoziție cu vechile norme ale productivismului burghez, epoca se caracterizează prin promovarea clipei trăite, printr-o cultură centrată pe ludismul cărnii, pe efervescențele festive, pe căutarea senzațiilor și a extazelor de tot felul. Laboriosul Prometeu este epuizat: timpurile care vin îl propulsează pe Dionysos, mânat de dorul său de paroxism, de beție și de deliruri. La antipodul acestui model, o altă școală de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
manifestat nu numai în incandescența sărbătorilor și a zbenguielilor sexuale, ci, mai larg, în viața cotidiană (consum, modă, divertisment), prin emoții și sensibilități comune, dominate de „ieșirea extatică din sine” în microgrupuri. Astfel, de la viața obișnuită la marile momente de efervescență colectivă, societățile contemporane se caracterizează prin forma dionisiacă interpretată ca epuizare a principiului de individualizare și ca progresie corelativă a tribalizării afective, a emoțiilor trăite în comun, a sensibilității colective 5. Cotidianul trăit ca joctc "Cotidianul trăit ca joc" Este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fericirea în echilibru, a accede la armonia interioară, a trăi în pace, sănătos și în formă. În mod evident, nu ne mai situăm în prelungirea senzualității „moderate și liniștite” a omului democratic descris de Tocqueville, ci într-o epocă de efervescențe senzoriale și de hedonism maximalist. În frenezia consumului-lume se caută ceva ca un ideal apollinic. Era comunităților, era indivizilortc "Era comunităților, era indivizilor" Ideea centrală avansată de apologeții lui Dionysos este că suntem purtați de un nou val de modernitate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sex group, un cutremur dionisiac ar fi pe cale să zdruncine domeniul libidinal, nu fără imense divergențe de apreciere: sufletele poetice deplâng comercializarea erosului și epuizarea discursului sentimental; ceilalți se felicită pentru dezvoltarea unui erotism irezistibil, a orgiei libidinale în plină efervescență. Un hedonism bine temperattc " Un hedonism bine temperat" Dacă este de netăgăduit că societatea de hiperconsum este însoțită de o pornografie exacerbată, de practici frenetice, de vagabondaj libidinal, toată problema constă în a ști până unde și în ce proporții
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de trecere la vârsta adultă, un stil de viață marginalizat și ale cărui practici depășesc în mică măsură anumite fracțiuni ale categoriei de vârstă a adolescenților și tinerilor adulți. Bucuria de „a ieși din sine”, experiența transei, emoțiile colective în efervescența party-urilor nocturne în cadrul cărora numeroși participanți se află sub influența drogurilor? Acesta este un fapt incontestabil, cu condiția să nu pierdem din vedere climatul propriu „mulțimii solitare”, marcat de absența de comunicare verbală, așa-numitele bad trips, angoasa în fața vidului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
niște emoții, de a vibra la unison cu colectivitatea. Neo-sărbătoarea este cea care aduce un fel de satisfacții imposibil de găsit pe rafturile magazinelor și ale supermagazinelor: plăcerea de a participa la veselia colectivă, de a trăi o stare de efervescență împărtășită, de a te simți aproape de ceilalți. Dar, paradoxal, universul fericirii private este cel care a dus la nevoia de a gusta bucuriile trăite în comun, și asta ca o nouă modalitate de a diversifica tehnologiile fericirii. Nu este nici o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
din comun, o voință de a învinge exacerbată. Dacă există o identificare (logica similitudinii), există și deosebiri între atleți ale căror aptitudini ieșite din comun îi propulsează la un alt nivel decât al nostru (logica alterității). E imposibil de înțeles efervescența emoțională care însoțește marile întâlniri sportive fără a ține cont de raportul față de cei care nu ne seamănă, de deosebirea dintre campionii de pe stadion și muritorii de rând. „Scopul nu e fericirea, ci senzația de putere”, spunea Nietzsche 18. Rezultă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
soarta” psihologiei românești. Conferința Națională de la Călimănești-Căciulata, prin organizarea desăvârșită, prin calitatea lucrărilor prezentate și a altor activități specifice, prin unitatea și colaborarea principalelor școli de psihologie din România, a demonstrat cu prisosință că ne aflăm pe drumul cel bun. Efervescența și dorința de implicare s-au dovedit și în ceea ce privește concurența la organizarea viitoarei conferințe care a fost atribuită colegilor din Cluj-Napoca. Interesul suscitat în lumea psihologilor de organizarea Conferinței Naționale s-a văzut în participarea numeroasă: cca 400 de participanți
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Claude Lévy-Leboyer, a apărut în Franța în 1974. La numai un an distanță, în 1975, apărea în România o lucrare semnată de mine care conținea în titlul ei sintagma „Psihologie organizațională”. Anii ’90 aduc cu ei o și mai mare efervescență ideatică, precum și recuperarea rapidă a unor câștiguri ale psihologiei universale. În 1991, Ion Mânzat introduce psihologia sinergetică în psihologia românească; în 1994/1995, Adrian Neculau invadează pur și simplu spațiul psihologiei românești cu problematica reprezentărilor sociale; în 1994, Mircea Miclea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
provoca interlocutorului meu. Aș fi putut să-i spun să citească Marat-Sade. M-am mulțumit să-i răspund: „Și una, și alta!”. Practicitc "Practici" Cenzura, supraveghere instituționalătc "Cenzura, supraveghere instituțională" Teatrul s-a aflat adesea la originea unor fenomene de efervescență cu urmări imprevizibile. Dacă n-a suscitat decât uneori adevărate frământări populare, în cea mai mare parte a timpului el a întreținut un anumit apetit latent pentru răzvrătire. Și cum Puterea a înțeles acest lucru, ea a exercitat un control
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
apleacă roibul fruntea pe pământ." Exodul satului spre oraș îi creează poetului nostalgii, și îl bântuie ca o moarte, de aceea se "întreabă: "care botanică din care școală, se laudă plângând cu moartea lor". Despădurirea aduce un suflu poetic de efervescență, de început de eră, și lumea aceasta nouă repetă alte începuturi; este o vreme de "Simetrii", o continuă stare de echinox, în care vechimea adâncă se confundă cu prezentul luminos. "Bărbați tineri, vremea îi face urmași bătrâni, cu barbă, pletoși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ți pare că auzi mărșăluirea surdă venind de prin pământ de peste câmpuri/ trec babele atunci, încet, pleșuve/ și duhul pământului deretică-n adâncuri." Undeva sub pământ stau îngropate femeile, pruncii, cei plecați în război; poetul prezintă antitetic o stare de efervescență, de proliferare în raport cu ceea ce a reprezentat războiul. "Case încărcate cu copii până-n acoperișuri/ trase la odgoane de cocori./ Pe aici războaiele au strigat/ până-n pântecele femeilor/ zvârcolite pe câmpuri." Poetul trebuie să uite că sufletele celor morți umblă pe Câmpia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-n cușcă/ mai apoi, mai apoi invalidul cu picior de cireș, o ridică la gură și sticla se deschide ca o goarnă/ se albește calul, iarba, pământul, soarele". Ion Gheorghe instaurează un realism în care observația devine subtilă, starea de efervescență este o amplă cântare, peste tot curg semințe: de iarbă de trandafir, de porumb, de busuioc, de sulfină, de buruieni: "Cumpăr mere, semințe de flori și porumb,/ stau până seara peste aburul vegetal". ("Femeia cu pâine"). Ne aflăm într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și heghemon,/ cel ce-avea s-aducă Șarpele întemeierii,/ nici nu-ți vine să crezi c-a stat și el/ cu fața lui nemuritoare/ la sânul unei femei muritoare/." Universal spiritual al gigantului este Tracia, țara aflată în stare de efervescență, ca și universul cunoscut în "Megalitice" și în volumul "Vine iarba". Treptat, aflăm de-a lungul poemului, cum că Manimazos este muritor și ca orice flăcău de rând păzește șarpele, după obiceiul din Tracia, ca să-l surprindă în ziua primenirii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
măști grimasate, mișcate pe o imensă scenă, pe harta în care cele cinci continente realizează "O mișcare de rotație în jurul soarelui/ Și alta în jurul morții". Alteori, pământul, omul, sapa, păianjenii, amoeba, semințele, târâtoarele sunt în călduri, sunt în stare de efervescență. Timpul își face loc, distruge stabilitatea, timpul este cel al trecerii "(Pedeapsa"). Se înregistrează tot ce mișcă: iarba, cuvintele, ceasul, lucrurile, porii înhămați în "Herghelii infinite/ tropăind infinitul" ("Mișcare"). Ipostaza lui Don Quijote o intuim și în poemul "Concurs", în care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
naștere și până la moarte, motive care apar obsesiv, așa cum vom vedea de-a lungul operei. Trăirea teribilă a existenței și latura ei biografică Cu volumul "Mieii primi" asistăm la o revitalizare a lirismului prin permanenta reîntoarcere la origini, la acea efervescență naturistă, similară creației divine. Există în poemul titular un soroc al creșterii care ne trimite la L. Blaga, fără însă să se transforme într-o jubilație schilleriană, ca în poemul "Focuri de primăvară". Poetul trăiește direct o stare de identificare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din cele mai generoase perioade ale domniei sale, când mai presus de metodă, tehnică, abc-ul necesar, ne-a molipsit cu iubirea sa pentru teatru, cu patima nesfârșită și arderea necondiționată ce-l definesc atât ca om, cât și ca regizor. Efervescența pe care ne-o injecta, vitalitatea sa, încăpățânarea și dăruirea cu care venea înspre noi...ne atrăgeau că un magnet. Când nu-ți mai vine să pleci de lângă cineva, când cauți să-i fii cât mai mult în preajmă, când
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
reper axiologic al ei. Gratificând unitatea de concepție, cu programul său profund implementat, descifrăm un drum ascendent și bine conturat al unui autor prodigios, căruia, dacă îi cuprindem cu "lectura" noastră totalitatea tărâmurilor indicate mai înainte, ne dăm seama că efervescența gândirii lui și imaginarea fertilizatoare sunt surse și resurse mereu regeneratoare. O caracteristică a lui Alexa, care dispare în spațiul public, înăbușită de vacarmul asurzitor al "opiniilor la zi", este disponibilitatea pentru dialog provenită din convingerea forței sale de a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să reziste și să producă spectacole, viața teatrală la zi va fi dominată și dinamizată cu precădere de regizori tineri. Deștepți și ambițioși, promoție după promoție, aceștia pășesc în teatre cu entuziasm și exaltare, dezlănțuiți, instaurând un remarcabil spirit de efervescență și competivitate. Seria lor s-a inaugurat în 1968, odată cu primii absolvenți ai nou reînființatei clase de regie la IATC, adică include în ea din start doi fabuloși, Andrei Șerban și Aureliu Manea, ca să se completeze apoi firesc, armonios, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
când susținea cu înaltă conștiință de sine că în opera sa culminează filozofia: după el a urmat în adevăr nefilozofia: adică sfiala de abstracție", observă cu o ironie amară Blaga 56. Elanul constructiv al romanticilor cedează locul constatării riguroase, iar efervescența fantastă experimentului; se renunță la subiectivitate și patetism în favoarea obiectivității și exactității; regula înlocuiește excepția, istoria ca atare se substituie mitologiilor de orice tip, realitatea nudă proiecției ideale. Un soi de verism general tinde să demitizeze totul.57 Pozitivismul e
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoric. Scrisul lui Foucault, perceput drept dificil, nu este deloc unul fluviu, unul unde coerența și vizibilitatea paragrafelor sunt la ele acasă. Ceea ce a văzut/gândit/problematizat profesorul francez a rămas mai mult pentru el, în ciuda efectelor discursive contemporane; în ciuda efervescenței academice din jurul scrierilor sale. În paragrafele din cărțile sale, Foucault propune o gândire a cunoașterii din trecut într-o manieră originală și personală. Ceea ce obosește în cărțile sale, ceea ce îi sperie pe cei cu trăiri intelectuale sau intelectualiste, care au
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discurs. Istoric, analist, teoretician al cunoașterii, Foucault a creat un discurs istoriografic și filosofic suveran și aflat în suveranitatea intențiilor și a semnificațiilor ce decurg din el. Discursul său, disparat și discontinuu, a rămas un abis pentru lumea intelectuală în ciuda efervescenței pe care a stârnit-o în universități. Scrierile abstracționist-universitare foucauldiene și gândirea lui Foucault sunt două mâncăruri diferite. Epistemologia "tradițională", cum definea istoriograful Keith Jenkins epistemologia ce vizează raporturile dintre lucruri și cuvinte, ar trebui să privească dincolo de opoziții, de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și de puncte de vedere, neangajînd deloc sau doar foarte puțin afiliații săi. Aversiunea Laburiștilor pentru teorie, pragmatismul lor ireductibil sînt puse în slujba politicii naționaliste și imperialiste. În perioada 1949-1950 marcată, așa cum a afirmat Jean Monnet*, de "o extraordinară efervescență intelectuală în jurul ideii europene", această atitudine vine în întîmpinarea dorințelor și iluziilor socialiștilor belgieni, francezi și olandezi. Partidul Laburist se pronunță în modul cel mai clar posibil față de planul Schuman: el respinge "orice formă de autoritate supranațională", amintind locul privilegiat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]