1,310 matches
-
eau. Apoi seara cădea în acorduri minore peste cetăți. Ritmul cu frază largă sau șoapta minuțioasă a lui Bach nu părăseau nici un moment o idee gravă, o emoție concentrată, cu desenul tras sigur printre meandrele armonioase. Sunetele scoteau reliefurile unor efigii nobile, și modulațiile aveau sugestii virtuoase. Se Înălțau rugăciunile simple ale unor iubiri fără duplicitate, cu ascensiune senină; iubiri nălțate de un suflet victorios, dar fără 210 je fast și vanitate, trecând peste obstacole învinse de măiestria sufletească. Și mereu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de undeva? . . . Cap de expresie! . . . Dar ce expresie? Spune tu că te pricepi mai bine! zise Nory. - Banditul gentilom! râse încet Mini, înveselită de aerul de-afară Domnul cel bine văzut din profil, acolo după stâlp, avea fața rasă cu efigie mică, dar cu accent în liniile regulate. Ochiul ascuns subt pleoapă, o dungă mică săpată în obraz ca de o voință permanentă un colț de gură amar și agresiv și ținuta perfect nemișcată a unui gentleman în haine negre. In
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de cenușă de pene de prepeliță vânturată prin voal de mireasă și clătit în lacrimi de fecioară înaintea unei zile de post, când și icoanele sunt mai triste și mai ale nimănui”; sau: „Meșterii aurari luară comenzi de la Primar pentru efigii uriașe care să-i descrie chipul cât mai zâmbitor și mai tânăr, deși era scorojit ca o tablă pregătită pentru îmbrăcarea unui picior de lemn să nu dea frunzele din el, când purtătorul lui îl ducea prin ploaie.” Frumusețea scriiturii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
unul: „Șase, stu denții!“, la care cei mai mulți își luau farfuriile cu budincă și-o roiau în dormitor. Începuserăm și noi să-i urâm, văzând atâta ostilitate. Cum ne era tot mai greu să-i prindem, ne răzbunam pe ei în efigie, inventând feluri de mâncare în care bieții noștri subiecți ar fi fost ingrediente esențiale: „Ce-ați zice să ni se aducă acum o copiladă bine fezandată, unsă cu mujdei?“ ne ispitea Romulus în cunoscutul lui stil sado-maso. Copilada era, chipurile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un semnal? Tot ceea ce făcuse acum mai făcuse și altă dată, cel puțin de două ori. Poate că asta era și problema: nu satisfăcuse apetitul colectiv insațiabil pentru noutate. Nimeni nu voia să-și aducă aminte de înflăcărări trecute. Devenise efigia unui deceniu apus. Acum trebuia să plătească pentru toate aplauzele de dinainte. Și asta era cruda ironie. La începuturile sale, pe când avea treizeci și ceva de ani, serile lui de scris nu erau pentru cineva anume. Reflecție pură, o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
După ceea ce-i spusese deja, orice motiv ar fi invocat ar fi părut cea mai mare autoamăgire. Ea, care acum n-ar mai fi întins o mână dacă Gerald Weber, scriitor-vedetă, sfânt decăzut al cunoașterii neurologice, ar fi devenit o efigie a falsei empatii: era imposibil să-i explice. El se pregătește pentru reacția ei, dar nimic nu-l pregătește pentru cât de tare o zgâlțâie vestea pe femeie. O primește ca o Cassandră amorțită, care intuiește deja tot ceea ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
urme de răutate, de vicii, de dușmănie: chipul omului de aproape cincizeci de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un cinism fără șovăire, cu nervii amorțiți, glasul strident - clar și răspicat, un fiu al orașului. Fiul orașului (zîmbind cu amabilitate, cerîndu-și scuze parcă, coborîndu-și glasul și vorbind cu buzele Încordate, mai mult din colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
biblice utilizează însă un amplu vocabular pentru a indica obiectele de cult: pesel, reprezentare divină cioplită sau sculptată; massekâ, reprezentare executată prin topire (Ex 32,4; 2Reg 17,16); semel, „idol”, „statuie” (Dt 4,16; Ez 8,3), ‘ășabbîm, „idoli”, „efigii” (Mih 1,7; cf. Is 2,8); gillulîm, și altele. Așadar, nu este ușor să înțelegem corect extensiunea interdicției. În plus, unii autori consideră că această poruncă este o adăugare inserată între Ex 20,3 și 20,5 (și respectiv
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
indicii îndestul de sigure din monezile aflate pe pământul Daciei și care datează din vremile mai vechi decât cucerirea romană. Pe lângă monezile dace bătute într-un chip cu totul grosolan dintr-o amestecătură de aur și de argint, având ca efigie figura unui cal fără urechi, cu 5 bobițe în loc de coamă și cu câteva linii informe închipuind pe un călăreț, s-a mai găsit pe pământul fostei Dacii monezi de la poporul Tasienilor din insula Tasos al Arhipelagului, niște tetradrachme cu capul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
divan, trăgînd un fir subțire după el, se așeză și zise: — Aici Ozenfant. Arată-mi camera doisprezece. Neoanele din tavan se stinseră și o imagine încețoșată se arătă pe ecran, după toate aparențele, un cavaler în armură gotică, întins în efigie pe o piatră de mormînt. Imaginea deveni mai clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră, iar la încheieturile noduroase avea ghimpi roz și violet, o tufă de spini purpurii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încă ne mai țin în viață. în comparație cu cultivarea și culegerea primei recolte de grîne, cea mai mare realizare a noastră îtrimiterea a trei oameni spre lumea moartă și înapoi într-un cartuș care se auto-aprinde) este o minunată și extravagantă efigie barocă pe cea mai recentă pagină din istoria umană. — Asta-i o tîmpenie, Monboddo! Și o știi! strigă cineva care stătea vizavi de Lanark. Delegații negri rîseră. Monboddo le adresă un surîs disprețuitor înainte de a continua: — încă reprezint tipul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se va extinde oare noua orientare la ansamblul străzii? Ne putem îndoi, ținînd cont de prezența masivă a locuințelor sociale. Cele ale Fundației Lebaudy, tocmai, a cărei intrare monumentală din strada Annam este împodobită cu un medalion în basorelief cu efigia fondatoarei. Dedesubtul portalului citim o inscripție cu litere din mozaic albastru pe un fond aurit: "Fundația "Grupul caselor muncitorești". Fundația are ca scop crearea de locuințe ieftine care prezintă toate garanțiile din punct de vedere al igienei". O încăpere cu
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și întâmplarea îl descumpănise ca atunci când Eleonor nu mâncase peștele. Zet era priponit într-o îngrăditură din spate, între fermele lui Godun, și Omar încerca din nou să-l vadă de-aproape. Calul stătea nemișcat, cu ochii deschiși, precum o efigie de catran pe smalțul curat al după-amiezii. Era neînchipuit de frumos, cu crupele mătăsoase și roba de un negru profund, care cobora în albastru. La un moment dat, o albină sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
își șterse zâmbetul de pe buze. Intră în sufragerie, strecurîndu-se ca o umbră la locul ei. Cârnul stătea pe marginea biroului bălăngănindu-și picioarele în gol. Prin ușa deschisă se vedeau un colț al sufrageriei Premier Empire, o piesă originală cu efigia lui Napoleon și a Mariei-Louise țintuită pe spătarele scaunelor. Statuile și vulturii de bronz care susțineau servanta luceau dulce, păreau turnați în aur. Dascălu privea năucit miile de cărți legate în piele galbenă. Numără volumele din raftul de sus, încercă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
camera ei de lucru, teleecranul lătra știri neplăcute cum că mulțimile au ieșit în stradă, vociferînd și cerînd să afle secretul călătoriilor interstelare. Gura i se strîmbă și lansă o "Proștii!" Sigur că pe urmă aveau și să-i spînzure efigia. După o clipă, gîndul acesta începu s-o doară. Își mușcă buza si se așeză luptîndu-se cu ea însăși pentru a-și recăpăta stăpînirea de sine. Într-un tîrziu chemă apartamentul Prințului Del Curtin. Acesta vorbi el întîi: ― Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
uluitoare a zborului prin galaxii. Dincolo de suprafața aparent etanșă și monocromă a republicii socialiste, o cultură alternativă este pe cale să se articuleze, născută din acumularea de revelații cotidiene și emoții împărtășite comunitar. Pif Gadget, cu ale sale jucării nemaivăzute și efigii de actori americani, este parte din această rețea de obiecte ce se leagă gradual, dublând discursul oficial. Banda desenată se întâlnește cu știința ficțiune, iar Almanahul Anticipația este obiectul ce radiază, asemenea lui Pif Gadget, energia hipnotică a evadării. La
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
urcând către regimul capodoperei. Vestul american este teatrul pe scena căruia se joacă noul act al unei tragedii umane ce recurge la ingredientele antice ale hybris-ului. În alt registru, John Wayne va ipos tazia, timp de jumătate de veac, efigia eroului care străbate, justițiar, pământurile îndepărtate. Și tot din Vest vine misteriosul călăreț singuratic, ca și întreaga serie de obiecte de televiziune ce ating statutul de filme-cult. Versantul european, de care țin și benzile desenate din Pif, nu este mai
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aspiră la libertate. Taranis, fiul galilor, este prizonierul rebel într-o eră a pax romana. Neîmpăcat cu înfrângerea galilor, el duce mai departe o flamură ce evocă, mutatis mutandis, luptele anticoloniale ale secolului XX. În alt registru, banda desenată preia efigia mitică a lui Fanfan la Tulipe, umbra lui Gérard Philippe este convocată spre a dinamita ordinea osificată a Vechiului Regim. Farme cul discret al ideologiei colorează banda desenată, iar rebelii descoperă în vocația egalității cauza care îi poate motiva. Despre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
puteți găsi albumele Tintin”. Socialismul real a trecut, lăsând în urma sa mireasma unui timp al miracolului refuzat. Oricât de șocantă ar părea această aserțiune unui public educat să privească cu dispreț savant cultura populară, personajul lui Hergé este una dintre efigiile secolului XX. Alături de Charlot sau de Mickey Mouse, el întruchipează vitalitatea visului, rebeliunii, inocenței și energiei. Și poate că tocmai această dimensiune mitică cu care adolescentul este investit, chiar de la nașterea sa, explică supraviețuirea sa în această eră a tehnologiei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este natura profetică a criticii politice a lui Hergé. Umanismul său este incompatibil cu excesele sanguinare ale unei administrații japoneze în care se poate întrevedea mecanismul violenței sistematice a statelor totalitare. Nu mai puțin transparentă este și sinteza realizată între efigia mitică a Ruritaniei și critica militarismului german, în Le sceptre d’Ottokar. Până la un punct, regatul de turtă dulce și de păpuși în care pătrunde Tintin, Syldavia, pare să nu fie decât o replică a calmei Ruritanii, atât de familiare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Zette și Jocko se pot îndrepta, în fine, către casă. Cartea aventurilor lor se închide, lăsând în urmă amintirea lumilor fabuloase și a inocenței triumfătoare. Douăzeci de mii de leghe sub mări (Blake et Mortimer) Dacă Hergé creează prin Tintin efigia inocenței rătăcitoare, Edgar P. Jacobs oferă, prin Blake et Mortimer, ocazia pentru banda desenată de a coloniza teritoriul științei ficțiunii și misterului. Înainte ca peliculele 3D să domesticească imaginația, iar jocurile pe calculator să deposedeze ochiul de capacitatea de a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
onoarei. Cei doi sunt produsul de sinteză al unei tradiții culturale la care ciclul narativ face apel, în aceeași manieră în care, peste un deceniu și jumătate, o serie televizată ca The avengers propune, prin John Steed și Patrick Macnee, efigia ultimă a cavalerului englez. Autorul belgian repetă gestul fondator al unui dintre inspiratorii săi - ca și Jules Verne, cel care imortalizează, în Phileas Fogg, pe cel mai englez dintre englezi, Jacobs imaginează turul de forță de a da viață unor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce se întinde pe luni și ani, Jacobs mobilizează resursele geografiei și ale tehnicii. Bomba atomică este cărămida pe care noul Imperiu mondial o așază la temelia dominației sale. Rând pe rând, orașele sunt nivelate și transformate în ruină, iar efigia terifiantă a ciupercii atomice este un decor cotidian. Fricile occidentale ale începutului de război rece sunt transcrise, grafic, de Jacobs - cum se poate rezista în fața unei forțe care nu cunoaște scrupulul etic și stăpânește secretele tehnologiei dedicate distrugerii ? La această
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
încărcată aici de un sentiment escatologic - Occidentul pare să se afle sub asaltul unor forțe terifiante, iar Blake și Mortimer devin unica pavăză ce stă în calea cuceritorilor tenebroși. În egală măsură, cele două ficțiuni evocate plasează în centrul lor efigia modernă a savantului nebun : în prelungirea unui complex romantic al lui Victor Frankenstein, acesta este marcat de ambiția demiurgică a zidirii unei noi lumi prin recursul la forțele unei tehnologii întoarse împotriva omenirii înseși. Știința este, pentru acești descendenți ai
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acestei umanități doborâte de asaltul solitudinii și al existenței coloniale. Nebunia lui Palchetti este de neimaginat fără himera unei Europe care înseamnă, înainte de toate, armonia operelor și amintirea eleganței înghițite de deșert. În Kismet, amanta sa africană (evocând, prin hieratism, efigiile egiptene ale împăraților nubieni), ofițerul sedus de ariile intonate frenetic are o Aidă și o Carmen care i se devotează până la moarte. Înfiorată de presimțirea crepusculară a căderii de cortină, dragostea lui Kismet pentru Palchetti traversează granița dintre religii și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]