735 matches
-
Puțin după ora 10 am plecat la poștă, să scot pachetul cu medicamente trimise de d-na dr. Virginia Faur din Lugoj. În apropierea bisericii „Domneasca” din centru m-am întâlnit cu prof. Gruia Novac. Ne-am îmbrățișat cu mari efuziuni, sărutându-ne... E o apreciere și recunoaștere reciprocă a valorilor noastre. Ne-am apropiat oarecum cam târziu, dar e bine și așa! După amiază trec pe la cutia poștală și găsesc o admirabilă scrisoare de felicitare de la dr. Virginia Faur care
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
adăuga uniformei de un albastru închis. — Bine ați venit în Azania, patria celor liberi și harnici ! Poporul meu vă primește cu brațele deschise ! Vocea președintelui-mareșal era tunătoare, iar masi vitatea sa era mai amenințătoare decât în fotografii. Speriat de aceasta efuziune stridentă, Milou se dăduse un pas înapoi, ascunzându-se în spatele lui Tintin, iar Haddock își ștergea cu batista fruntea pe care se adunaseră broboane de sudoare. Energia președintelui-mareșal era inepuizabilă. Frazele se succedau alert, iar miniștrii săi, care îl înconju
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care-l respira muzicianul. Umbra are un defect grav, i se pierde locul, nu se observă când Îi lipsește o sursă de lumină. Moartea călători alături de el În taxiul care l-a dus acasă, intră odată cu el, asistă binevoitoare la efuziunile nebune ale câinelui la sosirea stăpânului, și apoi, la fel cum ar face cineva invitat să petreacă acolo un timp, se instală. Pentru cineva care nu trebuie să se miște, e ușor, e indiferent dacă se află așezat pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Parcă și văd un material pe două pagini cu un lung interviu și o mulțime de fotografii superbe, lucioase. O să fie ceva fenomenal, îți promit, spuse Mackenzie entuziasmată. Mai devreme, nu păruse a fi o persoană în stare de atâta efuziune, dar nici una care să agațe un tip cu atâta dibăcie. Adriana abia se abținu să nu țipe de bucurie. — Păi, ăă, Catherine știe unde să mă găsească — sau cel puțin unde să-l găsească pe Toby — probabil că așa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
GREA PERIOADĂ A CIUMEI, AȘTEPTAREA ELIBERĂRII DEFINITIVE ÎI RISIPISE ȘI LUI ORICE OBOSEALĂ. SPERA ACUM ȘI SE BUCURA. NU POȚI SĂ-ȚI SOLICIȚI MEREU VOINȚA ȘI SĂ FII MEREU ÎNCORDAT ȘI E O FERICIRE SĂ DEZLEGI ÎN SFÂRȘIT, ÎNTR-O EFUZIUNE, ACEST SNOP DE ENERGIE STRÂNS PENTRU LUPTĂ. DACĂ TELEGRAMA AȘTEPTATĂ ÎI ADUCEA ȘI EA VEȘTI BUNE, RIEUX PUTEA S-O IA DE LA ÎNCEPUT. ȘI EL ERA DE PĂRERE CĂ TOATĂ LUMEA TREBUIE S-O IA DE LA ÎNCEPUT. Trecu pe dinaintea odăiței portarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ipoteca de care îi era grevată casa nu duce decât la umilință, apoi la o promisiune de căsătorie, de care tânăra profesoară de pian Eugenia Domingo de Arco se derobează, fugind în preziua nunții cu mai vechiul ei iubit. Cealaltă efuziune erotică a lui Augusto (pentru călcătoreasa Rosario), eșuase pe fondul unei puternice introvertiri traduse prin manifestări de impotență după toate probabilitățile psihică (n-am găsit sugerată în acest sens nicăieri o paralelă cu primul roman al lui Stendhal, Armance (1827
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
alte lumi posibile, mai bune decât asta în care trăim. Că delirul bate logica, iar fantasma ne motivează mult mai mult decât un raționament. Trag linie și socotesc: chiar nu merită să scriu despre mine, efemerul, decât texte efemere. Fără efuziuni, fără hamletizări, că aia e masturbare intelectuală, genul de text care-l face să juiseze pe cel care-l scrie (plus câțiva voyeuriști), dar nu rodește. Așa văd eu toată povestea asta: „Atențiuneee! Atențiuneee! Sfârșit de mileniu în Europa, uuultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înțeleagă pe oamenii ăștia, câinele Găsit va observa doar peste câteva clipe că stăpânii duc niște figuri de lut în echilibru pe niște mici tăblii, câte trei pe fiecare, imaginați-vă dezastrul dacă nu mi-ar fi oprit la timp efuziunile. Se îndreaptă echilibriștii spre planșele de uscat care, de săptămâni, au fost golite de farfurii, căni, farfurioare, străchini, căni, urcioare, vase și alte accesorii de casă și grădină. Cele șase păpuși, care vor sta să se usuce sub briză, protejate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la Isfahan, cu femei și bagaje, Înșirând Înjurături și blesteme. De Îndată ce a trecut de Poarta Tirah, cere să fie condus la prietenul său, care Îl instalează În casa lui, bucuros să aibă, În sfârșit, prilejul de a-și dovedi recunoștința. Efuziunile obișnuite sunt rapid date la o parte. Abu Taher cere, gata să izbucnească În plâns: — Trebuie să-i vorbesc lui Nizam al-Mulk, cât mai degrabă cu putință. Khayyam nu l-a văzut niciodată pe cadiu Într-o asemenea stare. Caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
drept personajul important al adunării. Făcu un pas În direcția mea: — Benjamin! M-am ridicat, am făcut doi pași, m-am frecat la ochi. Fazel! Ne-am aruncat unul În brațele celuilalt, cu o exclamație de surpriză. Ca să-și explice efuziunea, puțin obișnuită firii sale, le aruncă tovarășilor săi: — Dl Lesage era prietenul lui Seyyed Djamaledin! Într-o clipă, am Încetat să mai fiu un oaspete de seamă pentru a deveni un monument istoric sau o relicvă sacră; nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai ales atunci când în bezna asta urlă un apel de naufragiat, zise ea întorcându-se spre exterior. Voința de exprimare a spaimei sale iraționale nu ameliora cu nimic ambianța depresivă a echipajului. Deja în vremuri obișnuite, pasarela nu favoriza deloc efuziunile. Dar în această situație tensională, în beznă și o tăcere prelungită, te sufocai de-a dreptul. Ripley mai descărcă atmosfera anunțând: ― Avem din nou legătura cu camera mașinilor. Îndemnați de speranță, se răsuciră toți odată spre tercom. Ripley se juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cartela de pâine, de la aia de gaz, sau de la aialaltă de săpun. Erau fel de fel de cartele... Cartele și puncte. Astea, punctele, le băgase mai ales pentru pantofi, îmbrăcăminte și pânză de finet, pentru lengerie intimă. Sporovăia prinsă de efuziuni. - Nu de țî vă-ntreb, doamnă. Mă gândesc doar că, respectiv, aici în documentul de identitate scrie o vârstă și dumneavoastră arătați cu totul alta. Parcă zici că sunteți fiica doamnei din actul de identitate. Și flutură iar buletinul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plus. Începuse de altfel să scrie primele poeme, În care-și epuiza deseori frustrările, obsesiile și mai cu seamă dorințele carnale. Într-un cuvânt, acest adolescent lucid, părea că se supraveghează singur de undeva, dintr-un unghi confortabil, tăindu-și efuziunile și pornirile firești și Înlocuindu-le cu un confortabil pentru el, dialog interior. În acel an, i s-a sinucis mama, o femeie rasată, cu un temperament nevrotic și dificil, pe fondul unui abuz de medicamente. Femeie frumoasă și inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui s-a fortificat, a capătat o putere ce-a crescut cu fiecare cuvânt așternut pe hârtie. Închide caietul, și-l pune la adăpost sub maldărul de cârpe de la capul patului Ăpernă improvizatăă, ca În adolescență, când Își ascundea noaptea, efuziunile letriste de ochii vigilenți ai tatălui. Pune creionul pe care l-a ascuțit de câteva ori, Înjumătățindu-l, Într-un borcan de gol și nu desființează ,,masa de lucru,, , o lasă pregătită pentru noi impulsuri scriitoricești, nu Înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că e de datoria lui să facă pentru mine, oricât de puțin i-ar fi plăcut asta. Tăcerea plină de încredere și solemnitate dintre noi doi dinăuntrul Mercedesului spusese totul. îi eram recunoscător că nu se lăsase târât în vreo efuziune corporală plină de lacrimi, că s-a abținut să-și trădeze simțămintele interioare în fața directoarei. Dragostea de tată este atât de adâncă și plină de taine, că noi, copiii, n-o putem înțelege niciodată. Nici măcar directoarea, care era de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
era diferit. Era chipul unui adult. în timp ce Luke se îndrepta către mine, am încercat să-mi dau seama care-i sunt sentimentele pentru mine, dar expresia lui era indescifrabilă. Când a ajuns la mine, nu ne-am salutat plini de efuziune, nu ne-am îmbrățișat și nici nu ne-am sărutat. Curtenitor, Luke m-a întrebat: —Cum îți merge, Rachel? Apoi s-a așezat pe scaunul din fața mea, oferindu-mi, pentru două secunde, imaginea delicioasă a zonei genitale îmbrăcate în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e posibil un spectacol mai uluitor. Și chiar dacă l-ai mai văzut o dată, perplexitatea rămâne aceeași. La aeroport ne așteaptă, într-un grup numeros, organizatorii "Romfest"-ului. Întrebări convenționale: "Cum ați călătorit? Sunteți obosiți?" Răspunsuri la fel de convenționale: "Bine. Mulțumim". După efuziuni, încep, însă, momente penibile. Ne exprimăm dorința de a locui toți trei la doctorul Miron Costin (Blandiana îl cunoaște bine, eu doar am auzit de el) care ne-a anunțat, telefonic, că ne pune casa la dispoziție, fără să bănuim
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ioana, cu caracterul ei, m-ar putea înșela, îmi dam seama de ridicolul și zădărnicia investigațiilor, dar totuși continuam. Domnul Theodoriu (ne spunem "domnule", căci relațiile noastre, deși amicale, păstrează o distanță, ceea ce nu se potrivește cu nevoia mea de efuziune) trebuia să mă puie în curent cu Freud și cu încercările lui de a descifra mecanismul omenesc, dar fatal nu putea să-mi dea decât generalități la cazul povestit de mine sau, mai bine zis, transfigurat de mine. Reîntîlniriea mea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea. Și poate că păstrez pentru domnul Theodoriu un reproș ascuns și o bănuială, indiferent de prietenia care s-a menținut intactă până la urmă, că părerea lui n-a fost decât egoism, instinctul de a se pune la adăpost de efuziunile altuia, ca să nu-și turbure liniștea sufletească. Ioana adusese cu dânsa o mulțime de idei complicate, cu care nu eram deprins și pe care nu puteam să le neg dintr-o dată, pentru că ea pusese toata viața în ele. Se mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
patru de ani - cu unul mai puțin decât Hideyoshi. Era călit de anii petrecuți pe câmpul de luptă și, deși îi lipsea un ochi, arăta calm și stăpânit. Când văzu primirea cordială pe care i-o făcea Katsuie, zâmbi la adresa efuziunilor sale emotive. Doamna Oichi era prezentă și ea să-l întâmpine, dar Inuchiyo spuse galant: — Trebuie că vă este neplăcut să vă aflați în această încăpere friguroasă, cu un grup de samurai aspri, doamnă. Îndemnată astfel să se retragă, Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dincolo. Timp de doi ani n-am mai putut să pictez. Dar pe urmă, cu un fel de frenezie, lucram zi și noapte, fără răgaz, inspirată de har. Poate că el mă dirija. — Spiritul lui te-a ajutat. Era o efuziune continuă, nu mai era gândire, totul îmi venea din inimă, pe muzică, știi. Am făcut o expoziție cu treizeci și trei de tablouri inspirate din muzică. — Cum adică? — Am pictat Boleroul lui Ravel, Nocturnele lui Debussy, Tablouri dintr-o expoziție de Musorgski
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fost surprins și că m-a lăsat apoi s-o sărut, că m-a lăsat și mai departe... Dar nu foarte departe. Acasă, am început să primesc scrisori de la ea, cam o dată la două săptămâni. Scrisori pur intelec tuale, fără efuziuni. Ce mai citea, ce mai traducea... Îi plăceau mult Nabokov și D.H. Lawrence, citea în engleză postmodernii americani, făcuse o pasi une pentru Robert Coover. Avea fără-ndoială talent critic, observațiile ei nu erau la-ndemâna oricui. Abia spre sfârșitul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la adresa „Vieții lui Mihai Eminescu” (text polemic, în care critica raționalistă „de azi” - Cioculescu, Călinescu, P. Constantinescu - e taxată, ironic, drept „cacofonică”...) Tînărul Boz este un entuziast al literaturii de avangardă; un susținător avizat, în pofida nu puținelor naivități și a efuziunilor juvenile. În Adevărul, 45, nr. 14604, 12 august 1931, el prezintă elogios personalitatea lui Tristan Tzara care, alături de Brâncuși, „a adus în lumea culturală apuseană un aer proaspăt românesc”. Primul - „cu dinamism diavolesc și focuri bengale de idei”, celălalt, „în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
schimbător de minunat ca apa vieții, pentru tânărul fiu care deocamdată își manifestă nepăsarea, inconștiența și uneori chiar sacrificiul tinereții. La restaurant ajunge odată cu inginerul șef, Bălăuță. Unchiu-său le face cunoștință Laur este rezervat însă din partea lui Bălăuță simte multă efuziune. Acesta este bucuros că în sfârșit îl cunoaște pe nepotul amicului său. Lui Laur îi pare că distinge o oarecare urmă de afecțiune în vocea inginerului. Merg în salon unde începe tirul întrebărilor curioase și de rutină: - Câți ani ai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
plajă cu nisip alb, era În mod excepțional Închis din pricina nunții. Gildas Îi zări primul. - În sfîrșit! Se grăbi spre cei doi și nimeri În brațele lui Christian, care ceru pînă la urmă Îndurare. Loïc se ivi și el continuînd efuziunile, veni apoi la rînd Nicolas, fiul lui Loïc. Posesorul unor ochi de un albastru nemaipomenit, cu punctișoare aurii. N-avea nici măcar șaisprezece ani, dar privirea Îi era aceea a unui bărbat matur, gîndi Marie, descumpănită. Gildas și Loïc traseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]