4,870 matches
-
Îndreptățește presupunerea că oamenii aceia acționau sub impulsul unor forțe exterioare naturii lor. Intervenția timorată a forțelor de ordine se Înscrie, de asemenea, În logica aceluiași sindrom. Curios și Întrucîtva paradoxal este faptul că, la un moment dat, Într-un elan de spontaneitate, soldații au deschis focul asupra manifestanților, fără să fi primit vreun ordin În acest sens. Nici una din numeroasele anchete demarate de-a lungul a mai bine de zece ani după aceea nu a reușit să stabilească existența unui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
eu părerea? își simte Roja tîmplele zvîcnind și pulsul bătîndu-i tot mai rapid în nodul care îi crescuse în burtă. N-am pomenit o nebunie mai mare, se citește în ochii Părințelului, la o parte! zbiară Roja din nou, luîndu-și elan, încovoindu-se pe spate, izbind din toate puterile în mijlocul geamului, făcîndu-l cioburi. La o parte, la o parte! se aude și țipătul Curistului, care se îngrozește văzînd că Roja nu se mulțumește doar cu atît, că își continuă opera de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și să nu mai ajungem la timp. Ăsta era un risc de o mie de ori mai mare decît a te avînta cu o sută la oră cu Dacia domnului Președinte într un morman de gunoaie. Ne-am luat un elan de vreo jumătate de kilometru și am călcat-o pînă în podea. Impactul a fost de mai mare dragul. Chiar dacă am ținut ochii strîns închiși și bărbia în piept, tot am simțit o șarjă de scîntei trecînd pe lîngă noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
peste noapte la o licitație cu ușile Închise, dar În cele două Încăperi viața a urmat, primăria instalând o familie numeroasă de țigani, certați cu legea și cu igiena. Băiatul mai trecea din când În când pe acolo, Într-un elan de speranță absurdă, gândind că bătrânul anticar Îl va primi cu zâmbetul pe buze, și-i va recomanda o nouă carte. -Am avut unele momente În care mă simțeam părăsit și-mi trecea prin cap chiar să mă sinucid. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
metru, distanță de scările metroului. Și... Începe să turuie. -Cum se simte un cerșetor, la un an și jumătate de la intrarea țării lui În Uniunea Europeană? -Ca dracu, răspunde cu obidă Antoniu, privind-o fix În ochi pe făptura plină de elan jurnalistic pe care-o are În față, aceeași care nu de mult, răspundea la un nume inventat de el: Plăcințica. -Adică? -Adică și-a pierdut și bruma de Încredere pe care o mai avea, În instituțiile statului, și, bineînțeles și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fără o avertizare În prealabil, am decis să continui să savurez momentul acesta de reflecții de vară. hipnotizat, am studiat cum scrumul de țigară s-a rupt În fulgi segmentați când am Întins-o pe geam. Au alunecat cu un elan remarcabil spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două, apoi câteva răsuciri complicate Înainte să se Împrăștie detașate Într-o mare de nonsens luminos. Jos În stradă o mașină de poliție era parcată cu o roată pe trotuar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părea blocat. Încrucișându-și brațele, zâmbi glorios: „K. u. K. “, deci? Ce-i ăsta, vreun cod secret, cumva? Numele unui vizitator necunoscut? Sau ultimele cuvinte pe care le-a rostit Înainte să moară? Domnule Knisch, se aplecă Înainte cu un elan dramatic, vreți să mărturisiți? — Să mărturisesc? Vreți să insinuați, că sunt suspect? Așa ceva este absurd! am exclamat. Dora a fost prietena mea. În plus, am un alibi. Am fost la Apollo. Întrebați-l pe șeful meu, pe domnul Stegemann. — Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aflam acum. Aveam impresia că s-a Întâmplat acum o sută de ani; și chiar s-a Întâmplat acum o sută de ani. Dacă n-aș fi acceptat invitația Dorei și n-aș fi străbătut orașul cu bicicleta, plin de elanul ăla nebunesc, s-ar mai fi Întâmplat oare ceva din ceea ce se petrecuse de atunci? Poate că acum ar trăi o viață „ordonată“, ca să folosesc expresia celor de la Tageblatt. Și nici pe mine nu m-ar bate la cap poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clipă transparentă era o versiune a nimicniciei. Brusc, m-a cuprins un dor intens de a comunica această intuiție. Dacă luminile nu s-ar fi stins chiar atunci, sunt destul de sigur că mi-aș fi putut dezvolta gândurile cu ceva elan. Dar am fost Întrerupt de o voce ștearsă: — Osram, ai zis? Ce vrei cu el? Nu pricepi, deviatule? Ai Încurcat-o. Dacă nu ne spui ce... În nici un caz nu mă așteptam la așa ceva. Pentru a-mi păstra demnitatea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
primul În furtună: cu capul plecat până aproape la genunchi, el se buluci Înainte ca o minge. Ceilalți Îl urmară. Nu era ușor să alergi. Vântul și zăpada erau dușmani care se aliau ca să-i Împingă Înapoi: vântul le tăia elanul și zăpada Îi orbea. Coral icni de durere, lovindu-se de un pilon Înalt de fier, cu un trunchi ca de elefant, care folosea la alimentarea locomotivelor cu apă. Grünlich era mult Înaintea ei, iar Czinner era puțin mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lor - nesfârșitul cer albastru. M-am gândit Însă că totuși se ajunsese prea departe. Mi-am reamintit că nu voiam un decorator. —Milton, nu cred că-mi permit să te angajez, i-am spus, convinsă că asta Îi va domoli elanul. Nici un răspuns. M-am Întors și am descoperit că Milton ieșise din cameră. Câteva clipe mai târziu l-am găsit plutind ca un nor portocaliu prin dormitorul principal. Cred că aici ți-ar trebui aspectul acela de terminat-dar-neterminat. Nestudiat. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eu, spuse Marci. Mai avem Încă trei zile până pe 24, așa că timp e destul. O să fie super. Am cunoscut deja o grămadă de oameni noi aici. Îmi făceam griji pentru Marci. Starea ei de spirit era foarte exaltată, plină de elan, dar părea forțată. În mod sigur Îi era dor de Christopher... —Nu că Îți place culoarea asta ca vanilia a jachetei de schi? zise Marci, etalând o ținută vestimentară de schi superbă, pe care o cumpărase de la Jet Set În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Era o brunetă pistruiată de douăzeci și trei de ani și apăruse la 9 dimineața să mă ia, Îmbrăcată cu o jachetă de instructor de un galben aprins și purtând pe cap o bentiță imprimată cu căpșune. Sunt plină de elan, am spus. Stabilisem cu Hunter, care plecase dimineață foarte devreme ca să schieze pe pârtia proaspătă, să ne Întâlnim la prânz la un restaurant de pe versantul muntelui, La P’tite Ravine, ca să luăm masa Împreună. Trei ore mai târziu, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
regimul Ceaușescu au fost scoase la iveală, precum și faptul că anturajul său era ticsit cu foști activiști PCR, securiști și milițieni. Dar, potrivit sociologului și specialistului în sondaje Alin Teodorescu, aparițiile sale pe micul ecran i-au îmbunătățit serios imaginea; elanul său oratoric nesfârșit, tactica de șoc și jocurile colorate de cuvinte îl plasau într-o categorie aparte:” Demonizarea oponenților, insistența asupra faptului că era singurul care putea apăra adevăratele valori românești și identificarea unor multiple primejdii ce amenințau existența însăși
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
schimbării și a reformelor? N-aveau ei conștiință și energie de a înfăptui aceste schimbări într-o țară al cărei viitor le aparținea? Când în România exista un puternic aparat represiv, Revoluția nici n-ar fi fost posibilă fără aportul, elanul, curajul și tenacitatea tinerilor. Era atunci firesc să fie chemați să promoveze schimbări în continuare, ca forță socială, capabilă și dinamică. Doar știm că tineretul este promotor al progresului și înnoirii societății, un adevărat motor al dezvoltării. Tinerii sunt cel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în loc să scadă prețurile, le scumpesc, cu efecte negative asupra întregii vieți economice. Investitorii strategici, fără facilități ezită să vină în România. [...] La finele lui 1999 am intrat într-o fază critică în ceea ce privește soarta reformei. Guvernul Radu Vasile și-a consumat elanul reformist. Era terminat;” De asemenea „Abia acum, Uniunea Europeană s-a trezit și a decis să ne ajute cu miliarde de dolari și cu planul Verheugen. După spusele lui Mugur Isărescu (noul premier) vom primi în 2000 peste cinci miliarde de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un pretext și o scuză la îndemână. Tinerii o pot compensa prin dăruirea și entuziasmul lor. Ei pot ajuta la realizarea unor schimbări majore și benefice pentru că nu sunt conservatori. Vârsta e un atu în acest sens, fiind plină de elanuri și de forță creatoare. Nu în ultimul rând, ei au constituit linia întâi în Revoluția română din 1989, deschizătorii de drum ai democrației actuale. Actul lor de curaj va rămâne peste timp și nu cred că noi vom jertfi cauza
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din resemnarea noastră seculară o virtute? Să fie chiar atâta inconștiență în entuziasm? [...] Renunțarea are totdeauna o valoare religioasă; resemnarea, numai una psihologică. Renunțăm la ceva; ne resemnăm în fața a ceva. Orice resemnare este un jug domol, o ofensă adusă elanului prometeic al spiritului. Resemnarea noastră de veacuri ne-a făcut înțelepți. Dacă individual înțelepciunea poate atinge culmi, ea este inerție ca fenomen colectiv. Poporul românesc este cel mai înțelept popor din lume (Europa); dar nu din spirit, ci din lipsă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fie individuale, în mijlocul cărora se poate deschide o cale; neclare rămân, însă, multe circumstanțe istorice și geografice. Îmi croiesc drum în mulțimea de detalii ce acoperă golul pe care nu vreau să-l bag în seamă și avansez plin de elan, în timp ce personajul feminin se blochează pe marginea unei trepte, în mulțimea care împinge, până ce eu reușesc s-o duc jos, treaptă cu treaptă, ajutând-o să pășească pe pavajul cheiului. Își revine; aruncă o privire mândră în jur; își reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ocheanul. În aerul transparent și pur mi se pare că surprind pe chipul ei imobil semnele acelei mișcări invizibile care este lectura, alunecarea privirii și a răsuflării, dar parcă și mai mult trecerea cuvintelor prin ea, curgerea sau oprirea lor, elanurile, întârzierile, pauzele, atenția concentrându-se sau risipindu-se, revenirile, acel parcurs ce pare uniform, dar de fapt e mereu schimbător și accidentat. Oare de câți ani nu-mi pot permite o lectură dezinteresată? De câți ani nu mai reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scris romanele pe care eu nu le voi mai scrie, autorul care continuă să intre în intimitatea acestei tinere femei, în vreme ce eu, eu, aici și acum, cu energia mea fizică pe care o simt răzvrătindu-se, mult mai inepuizabilă decât elanul creator, sunt separat de ea prin imensa distanță a unei claviaturi și a unei hârtii albe pe rulou. — Comunicarea se poate stabili la diverse nivele..., încep să-i explic, apropiindu-mă de ea cu mișcări cam precipitate, dar în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întrerupt; surâsul revine pe buzele tale. Dar ți se pare că povestea asta poate continua așa? Nu, nu cea cu romanul: povestea ta! Până când te vei lăsa târât în mod pasiv de evenimente? Te-ai aruncat în acțiune plin de elan: și apoi? Funcția ta s-a redus curând la înregistrarea situațiilor decise de alții, supunându-te autorității altora, aflându-te implicat în evenimente ce scapă controlului tău. Atunci la ce-ți slujește rolul tău de protagonist? Dacă continui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
perturbările atmosferice, de scăderile de presiune și de evoluția astrelor. Era pur și simplu proțăpită în fața mea, cu picioarele ușor depărtate, și îmi flutura sub nas o bucată din ultimul meu manuscris: - Cine-i fufa? Mi-a trecut din senin elanul de dimineață și toate fibrele mi s-au ofilit. Am comutat totuși pe pilot automat, reactivându-mi bla-bla-urile de teorie literară, imaginație, construcție, antimimesis, influențe, cărți, clișee, reverii, personaje, persona, în fine, tot spanacul făcut să te scoată din încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pietoni, undeva între Ploiești și București, o profesoară de muzică. *** - Nenea, vrei să-mi dai mingea? zâmbește-un Chirică angelic. Dă așa, cu piciorul... Cunosc faza, mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan. Bunele obiceiuri văd că se păstrează. Am întârziat puțin, Leonard m-așteaptă în mașina lui scorojită, care-a fost cândva gri metalizat, lângă poșta de la rond. - Stai, trebuie să cobor, nu se deschide decât pe-afară. Urc, mă așez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tun În chip de salut, ca să stea liniștit, porunci el, Întorcîndu-se spre secund. Poate că e englez... Ecoul exploziei Îl trezi pe Oberlus. Vela mare fusese strînsă; prora nu mai spinteca apa, ci numai se Înfigea blînd În ea, cu elanul tăiat, iar oamenii se grăbeau să arunce ancora și să coboare bărcile la apă, cînd, deodată, un gabier ridică brațul, alarmat: — Acolo! Acolo! Bărbatul de pe stîncă striga acum, părea să ceară ajutor, cu toate că nu se putea Înțelege ce spunea, agitîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]