659 matches
-
se combine pentru a-și forma structura stabilă de 8 electroni. Este situat în perioada a 3-a, grupa a VII-a principală. Valență: electrovalență -1, covalență - față de H:Cl (I) față de O:Cl(VII,V,III,I). Are caracter electrochimic electronegativ și caracter chimic nemetalic. Are molecula diatomică: Cl. -Stare gazoasă; -Culoare Galben verzui; -Solubil în apă, formând o soluție numită APA DE CLOR; -Densitate mai mare decât a aerului; -Extrem de toxic; -Acționează asupra căilor respiratorii. -Reacționează cu substanțe
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
ierarhiei didactice, asistent, șef de lucrări (1955), conferențiar (1962), profesor (1968). Pe data de 28 ianuarie 1977 prin adresa Ministerului Educației și Învățământului nr. 84513/1977, a fost numit în funcția de șef al Catedrei de chimie fizică și tehnologie electrochimică, la Institutul Politehnic București, pe perioada 1976/1980. Datorită remarcabilei sale activități științifice, a fost ales membru al Academiei Române în 1990, după ce devenise membru corespondent al acesteia din 1963. Este președintele Comisiilor de Chimie Cuantică și de Spectroscopie Moleculară ale
Victor Sahini () [Corola-website/Science/307124_a_308453]
-
și derivați cu proprietăți semi- și fotoconductoare. A elaborat teoria conducției în compuși organici. De mare însemnătate sunt cercetările în domeniul copolimerizării și al obținerii copolimerilor secventați. A inițiat cercetări într-un nou domeniu: sinteza polimerilor prin metode ionice pe cale electrochimică. Este autorul unor studii privitoare la structura fizică a compușilor macromoleculari naturali și sintetici, efectuate pe calea degradării menajate a polimerilor: hidroliză, degradare termică. Rezultatele cercetărilor sale le-a făcut cunoscute în numeroase cărți și studii, între care: A publicat
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
prezintă, în general, multe asemănări în comportarea lor. Sunt metale greu fuzibile, au densități neobișnuit de mari (în special Os, Ir și Pt). Toate sunt elemente slab electropozitive, cu reactivitate chimică redusă, fiind situate în extremitatea dreaptă a seriei tensiunilor electrochimice. Din această cauză se obțin deosebit de ușor din soluțiile sărurilor lor prin acțiunea unor agenți reducători ca hidrazina, (NH), hidroxilamină, (NHOH) etc, sau a altor metale. Prezintă o rezistență foarte mare față de mulți agenți chimici, în special față de acizi. Astfel
Metale Platinice () [Corola-website/Science/308477_a_309806]
-
de chimia lichidelor. Imperial College London a furnizat substraturile pentru eșantioane ale microscopului. Brațul robotic adună puțin sol, îl punea într-una din cele patru celule ale laboratorului, acolo se adaugă apă, si, în timp ce se amestecă, un tablou de senzori electrochimici măsură o serie de ioni dizolvați, cum ar fi sodiu, magneziu, calciu, si sulfat, ioni care au trecut din sol în apă. Această a furnizat informații referitoare la compatibilitatea biologică a solului, atât pentru posibili microbi indigeni, cât și pentru
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
km. Mazda a echipat modelul său RX-8 cu motor Wankel (piston rotativ) ce funcționează cu combustibil hibrid benzină sau hidrogen dezvoltând 184 kW (255 hp). Avantajele utilizării hidrogenului la motoarele cu ardere internă: Pilele de combustie sunt dispozitive de conversie electrochimică ce produc energiei electrică utilizând drept combustibil hidrogen, metan, metanol, soluție de glucoză, iar ca oxidant oxigen, clor, bioxid de clor, peroxid de hidrogen etc. Tensiunea la bornele pilei de combustie cu hidrogen, teoretic, este de 1,23V dar practic
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
mult mai eficace de transformare a energiei chimice în energie electrică. În 1909, fizicianul american Robert Andrews Millikan (1868 - 1953) determină experimental sarcina electrică a electronului. În 1923, Johannes Nicolaus Brønsted (1879 - 1947) și Martin Lowry (1874 - 1936) elaborează teoria electrochimică a acizilor și a bazelor. În a doua jumătate a secolului al XX-lea apare și se devoltă electrochimia cuantică, rezultat al cercetărilor savantului gruzin Revaz Dogonadze (1931 - 1985) și ale colaboratorilor săi. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Pila de combustie este un sistem electrochimic care convertește energia chimică în energie electrică. Combustibilul (sursa de energie) este situat la anod, iar la catod se află oxidantul. Spre deosebire de baterie, care este un sistem închis, pila consumă combustibilul de la anod prin oxidare electrochimică generând curent electric continuu
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
combustie este un sistem electrochimic care convertește energia chimică în energie electrică. Combustibilul (sursa de energie) este situat la anod, iar la catod se află oxidantul. Spre deosebire de baterie, care este un sistem închis, pila consumă combustibilul de la anod prin oxidare electrochimică generând curent electric continuu de joasă tensiune. Avantajele utilizării sistemelor energetice pe bază de pile de combustie sunt: Pentru a asigura desfășurarea acestui proces, este indispensabilă realizarea unui element conținând un anod, un catod și un electrolit care poate fi
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
mai dur, fără a-l face și mai fragil. În 1837 James Couper a descoperit o legătură între expunerea prelungită la mangan, în mine, și o formă a bolii Parkinson. În 1912, în SUA a fost brevetat procedeul de acoperire electrochimică a armelor de foc cu fosfat de mangan pentru protecția împotriva ruginii și a coroziunii. Originea numelui "mangan" este complexă. În Grecia Antică, existau două minerale negre din zona orașului Magnesia numite 'magnes', dar se considera că difereau ca sex
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
la catod (în grame), "A" este masa atomică a metalului, "n" este valența metalului, "F" reprezintă 96500 de coulombi per secunda, "I" intensitatea curentului electric (în coulombi per mol), iar "t" este timpul de electroliză. Raportul formula 3 se numește "echivalent electrochimic" În "electroliză" se ține seama de "tensiunea de descompunere", care este tensiunea minimă la care se poate desfășura procesul și care depinde de "potențialul de electrod", care este influențat la rândul lui de poziția pe care o are substanța în
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
se ține seama de "tensiunea de descompunere", care este tensiunea minimă la care se poate desfășura procesul și care depinde de "potențialul de electrod", care este influențat la rândul lui de poziția pe care o are substanța în seria "potențialelor electrochimice". De asemeni, tensiunea de la bornele electrozilor trebuie să acopere și căderea de tensiune în electrolit, în contacte și în electrozi. Dacă în electrolit sunt mai mulți ioni de același semn, electroliza se produce cu o "energie minimă". Electroliza are aplicații
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
munca. Posibilitatea reacțiilor chimice de a produce energie electrică, și abilitatea inversă a energiei electrice de a provoca reacții chimice are o gamă largă de utilizări. Electrochimia a fost întotdeauna o parte importantă a electricității. De la inventarea pilei fotovoltaice, celulele electrochimice au evoluat în mai multe tipuri diferite de baterii, galvanizatoare și celule de electroliză. Aluminiul este produs în cantități mari în acest fel, și multe dispozitive portabile sunt alimentate cu curent electric cu ajutorul bateriilor reîncărcabile. Un circuit electric este o
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
răcire", cu care a putut să "lichefieze" aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În 1833 enunță "legea electrolizei", lege ce stă la baza "electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de "ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic". De asemeni studiind "proprietățile magnetice ale substanțelor",introduce termenii de "diamagnetism" și "paramagnetism". A elaborat "teoria electrizării prin influență" și "principiul ecranului electrostatic" (sau "cusca lui Faraday"), enunțând astfel "legea consevării sacinii electrice" (1843). Mai târziu, în 1846, arată că
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
în produsele reacției chimice de ardere și a sistemelor fizice cu care aceste produse sunt în contact. Energia combustibilor fosili poate rezulta din energie solară prin reacții fotochimice ca fotosinteza. Poate fi eliberată sau transformată în energie electrică prin oxidare electrochimică în pile de combustie sau reacții de electrod în baterii electrice, prin ardere în căldură.
Energia combustibililor () [Corola-website/Science/303515_a_304844]
-
de 2.7 g-cm3. Această calitate îl face să fie utilizat în cantități mari în industria navală și aeronautică. Capacitatea mare de reflexie este folosită în construirea oglinzilor metalice. Este un bun conducător electric și termic, fiind folosit în industria electrochimica sub formă de sârmă, înlocuind conductoarele electrice din cupru, care sunt mai scumpe. Este un metal ductil și maleabil, fiind posibilă obținerea unei foite subțiri de 0.005 mm grosime. Totodată, această proprietate este utilizată în industria alimentară, aluminiul fiind
Aluminiu () [Corola-website/Science/304101_a_305430]
-
1807 Șir Humphry Davy a concluzionat că reducerea compușilor chimici stabili ar trebui să se facă electrolitic cu ajutorul unei noi celule voltaice, reușind obținerea sodiului, potasiului, bariului, stronțiului și al calciului în formă metalică. Pentru această demonstrație remarcabilă a puterii electrochimice, Davy a obținut un premiu de 50.000 de franci din partea lui Napoleon. Deși eșuase în încercările sale de a obține acest element, denumindu-l "aluminiu", era evident că restul metalelor obținute de el prezentau un caracter reducător mai puternic
Aluminiu () [Corola-website/Science/304101_a_305430]
-
cazul cuplării remorcii. 4.2. Părțile alunecoase vor fi protejate prin foale sau alte dispozitive echivalente. Trebuie construite din materiale auto-lubrifiante sau să fie lubrifiante. Suprafața în contactul de fricțiune trebuie construită dintr-un material care să nu fie nici electrochimic dar nici să prezinte o incompatibilitate mecanică ce ar putea provoca întreținerea părților alunecoase. 4.3. Forța de pornire a echipamentului de comandă (KA) nu va fi mai mică de 0,02 x g x G'A sau nu mai
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88811_a_89598]
-
plumbul, numite neferoase. La elaborarea metalelor se aplică procedee pirometalurgice pentru obținere, caracterizate printr-o temperatură înaltă a proceselor tehnologice, cu ajutorul cărora se obțin soluții de săruri ale diferitor metale, iar din acestea se extrag metalele prin metode chimice sau electrochimice. La confecționarea pieselor din unele metale și aliaje, mai ales cele greu fuzibile și dure, se folosește metoda sinterizării în forme speciale a prafului de metal - sinterizare. Metalurgia se clasifică, în dependență de materia primă, în "feroase" și "neferoase". Aluminiu
Metalurgie () [Corola-website/Science/311378_a_312707]
-
Coroziunea este un proces de alterare, datorat atacurilor chimice sau electrochimice asupra metalelor, sub acțiunea substanțelor de natură acidă și bazică. Coroziunea oțelului se produce sub acțiunea umezelii și a oxigenului, fiind accelerată de acțiunea sărurilor. Coroziunea atacă stratul superficial de "vopsea" de la suprafața metalului, trecând cu timpul la straturile următoare
Protecție anticorozivă () [Corola-website/Science/312356_a_313685]
-
imersiei pentru o perioada mai mare de timp, efectul termic poate duce la deformarea reperelor. Electro-galvanizarea este acoperirea metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie cu soluție de zinc care se depune prin electroliză. Galvanizarea electrochimică se folosește la reperele mici care nu necesită o protecție anticorozivă de lungă durată. Metalizarea este procesul de pulverizare a metalului topit, cu ajutorul unui jet de aer comprimat pe suprafață de lucru. Metalizarea se poate face cu arc electric, cu
Protecție anticorozivă () [Corola-website/Science/312356_a_313685]
-
zincare se fac numai cu spray de zinc sau zinc-aluminiu. Aliajul de zinc depus prin zincare termică, protejează suprafață pieselor atât prin bariera ce se formează între oțel și mediu cât și prin realizarea unei protecții catodice (zincul având potențialul electrochimic mult mai mic decât al fierului, devine anod în timp ce fierul devine catod). Se știe că stratul de zinc este compus din substraturile: eta, zeta, delta, gama, alfa, care au durități diferite și care sunt atacate succesiv de coroziune. Stratul eta
Protecție anticorozivă () [Corola-website/Science/312356_a_313685]
-
electrolitului lichid încep să transporte electronii de la catod la anod, când alimentarea electrică este de curent continuu. În mediu gazos, electronii sunt smulși de la suprafața catodului și accelerați, datorită câmpului electric, spre electrodul pozitiv, anodul. Un electrod într-o celulă electrochimică este menționat fie ca un anod fie ca un catod (cuvinte care au fost, de asemenea, inventate de Faraday). Anodul este aici definit ca electrodul de la care electronii părăsesc celula și se produce oxidarea, iar catodul ca electrodul prin care
Electrod () [Corola-website/Science/310923_a_312252]
-
poate deveni atât anod sau catod, în funcție de sensul curentului prin celulă. Un electrod bipolar este un electrod care funcționează ca anod al unei celule și drept catod al unei alte celule. O celulă primară este un tip special de celulă electrochimică în care reacția nu poate fi inversată, iar identitatea anodului și catodului sunt, prin urmare, fixe. Anodul este întotdeauna electrodul negativ. Celula poate fi descărcată, dar nu poate fi reîncărcată. Un element electric secundar, de exemplu o baterie reîncărcabilă, este
Electrod () [Corola-website/Science/310923_a_312252]
-
unei reacții chimice energia sistemului crește, asta se obține prin conversia altor forme de energie din sistemele înconjurătoare. Energia chimică este convertită din energie solară prin reacții fotobiochimice ca fotosinteza. Poate fi eliberată sau transformată în energie electrică prin oxidare electrochimică în pile de combustie sau reacții de electrod în baterii electrice, prin ardere în căldură. Sinteza și scindarea adenozintrifosfatului permite folosirea fiziologică a energiei chimice. Poate fi transformată în energie mecanică de sistemul muscular prin procesul de contracție musculară.
Energie chimică () [Corola-website/Science/309015_a_310344]