1,444 matches
-
bolnavi, deși calea principală de excreție a fost eliberată. În ceea ce privește modificările patologice legate de un obstacol ureteral unilateral, Sarramon [112] menționează, de asemenea, diminuarea filtrării glomerulare, defecte de reabsorbție tubulară, alterarea mecanismelor de concentrație și diluție urinară, modificări în transportul electroliților, modificări ale debitului sanguin renal și o pierdere de bicarbonați, urmată de oprirea acidificării urinare. Din studii pe 21 de bolnavi, efectuate după dezobstrucție spontană sau operatorie a căii principale de excreție, studii care au inclus dozarea săptămânală a enzimelor
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
a complicațiilor postoperatorii imediate la copil a scos în relief, gravitatea lor, odată instalată. Din experiența proprie a clinicii, pierderile anormale de lichide în perioada postoperatorie, des întâlnite la copil, au o deosebită importanță pentru prognostic. Pierderile de lichide și electroliți sunt deosebit de mari în cursul afecțiunilor abdominale însoțite de vărsături, de tulburări ale „circuitului intestinal”, în urma distensiilor intestinale, în cursul arsurilor, în stările de șoc etc. Toate tulburările echilibrului hidroelectrolitic determină schimbări profunde în funcțiile organismului. De aceea, ele trebuie
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
acești pacienți să fie supuși chirurgiei selective după scăderea transaminazelor [78]. Pacienții cu boli hepatice cronice și funcție hepatică păstrată nu prezintă un risc operator crescut, dar trebuie totuși evaluați atent prin teste de laborator respectiv hemoleucogramă, teste de coagulare, electroliți serici și markeri ai funcției de sinteză hepatică [79]. Coagulopatia este un semn al bolii hepatice avansate la care contribuie pe lângă tulburarea de sinteză hepatică și malnutriția sau malabsorbția vitaminei K din colestază. Suplimentarea de vitamina K și administrarea de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
nivelul joncțiunilor jugulo-subclaviculare. Capilarele limfatice au diametrul de 10-40 microni, capătul distal este închis în deget de mănușă și se unesc, formând vasele limfatice. Peretele limfaticelor este foarte subțire, fără membrană bazală între celulele endoteliale și este străbătut ușor de electroliți și proteine. Calea limfatică reprezintă singura cale de întoarcere și recuperare pentru proteine. Filtratul din capilarele limfatice are aceeași compoziție cu plasma, exceptând proteinele; conține hematii, bacterii și alte particule mari; limfaticele intestinale drenează lipidele sub forma chilomicronilor [2]. DRENAJUL
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
eterogene chimice sau electrochimice, fenomenele de coroziune se pot clasifica în coroziune chimică și electrochimică. Coroziunea chimică este provocată de acțiunea chimică a mediilor gazoase sau lichide neconducătoare de curent. Coroziunea electrochimică apare în urma interacțiunii materialului cu mediile agresive de electroliți. Principala sa caracteristică o constituie existența unui curent electric care ia naștere efectiv în timpul procesului de coroziune. Din punct de vedere practic este important a caracteriza procesul de coroziune nu numai cantitativ ci și calitativ, adică cunoașterea naturii atacului agresiv
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
de contra-reglare (catecolamine, glucagon, cortizol și STH) (fig. 1 ). În ambele situații catabolismul proteic și lipidic sunt mult crescute. Ele accentuează hiperglicemia indusă de deficiența insulinică, care la rândul ei declanșează secvențele fiziopatologice care duc la pierdere de apă și electroliți pe cale urinară. Aceste pierderi sunt accentuate uneori de vărsături și diaree, dar și de perspiratio insensibile din stările febrile (prin care se pierd 350 ml/24 h pentru fiecare 1oC peste 37oC) și prin respirația acidotică de tip Kussmaul -150
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
senzației de sete, care contribuie la menținerea unui echilibru hidro-osmolar normal, explică tendința netă către valori crescute ale osmolarității plasmatice. Pe acest fond, un factor declanșator (tabelul 6) capabil să accentueze deshidratarea hipertonă (pierdere mai mare de apă decât de electroliți sau pierdere de lichide hipotone), va crește brusc gradul de deshidratare, realizând o osmolaritate plasmatică hiperglicemică și hipernatremică a cărei valoare se apropie de 400 mOsm/l. Fiziopatologic, coma hiperosmolară este dominată de absența cetoacidozei. Explicația clasică este următoarea: insulinemia
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
distilată), în special la pacienții prezentând hipernatremie importantă. În cazurile în care răspunsul la tratamentul insulinic este bun, o metodă bună de diluare a sodiului plasmatic este administrarea de glucoză 5%, corectată cu insulină, care aduce aport de apă fără electroliți. În condiții de hipotensiune (mai ales la pacienții oligurici), rehidratarea se poate începe inițial cu ser fiziologic administrat până la 1000 ml în decurs de 30-45 minute asociat cu administrarea de hemisuccinat de hidrocortizon, până la 0.5g sub forma a două
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
ale organismului; - Alt mecanism de adaptare, compensator al IC este vasoconstricția periferică, pentru a asigura aportul suficient de sânge organelor vitale (rinichi, ficat, creier), dar se tulbură cu timpul funcționarea rinichilor și glandelor suprarenale și deci reglarea eliminării apei și electroliților [10]. DIAGNOSTICUL INSUFICIENȚEI CARDIACE ETAPE DE DIAGNOSTIC 1. Diagnosticul sindromului de IC (recunoașterea sindromului, precizarea tipului de insuficiență cardiacă: stângă sau dreaptă); 2. Diagnosticul etiologic al IC - adică precizerea cardiopatiei cauzale, a bolii cardiace care a ajuns în stadiu decompensat
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
observat la un pacient adormit; pacienții prezintă somnolență diurnă. EXAMEN PARACLINIC IC fiind un sindrom clinic, examenul paraclinic permite cuantificarea IC, diagnosticul diferențial și punerea în evidență a factorilor cauzali și precipitanți [20]. A. Diagnostic de laborator Insuficiența cardiacă ușoară: electroliții, creatinina și enzimele hepatice sunt frecvent normale. Insuficiența cardiacă medie-severă: - Na: hiponatremie de diluție deși conținutul total de Na este crescut; - K: frecvent normal; hipopotasemie în terapia cu diuretice de ansă, hiperpotasemie în terapia cu diuretice ce economisesc K (atenție
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
hiposodată. Toți pacienții trebuie supuși unui tratament cu calciu și vitamina D pentru a micșora pierderile minerale din oase. Tratamentul protector al mucoasei gastrice este indicat ori de cate ori apar simptome ca iritația gastrică, fără să reprezinte însă un tratament de rutină. Electroliții serici, glicemia și tensiunea arterială trebuie monitorizate regulat. Tratamentele imunoterapice mai agresive sunt indicate în cazul pacienților cu recăderi sub tratamentul corticoterapic indelungat. Azathioprina Tratamentul cu azathioprina (Imuran) dă rezultate atât în combinație cu prednison cât și singular, cu precizarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
explică și modalitatea particulară de regenerare hepatică (figura 2). 2. Potențialul metabolic hepatocitar (4, 6, 9, 20, 26) Hepatocitul are un rol fundamental în procesele metabolice de sinteză, degradare și depozitare a substanțelor energetice și plastice, a vitaminelor, apei și electroliților. El reprezintă un adevărat laborator chimic de importanță vitală pentru organism. 2.1. Metabolismul glucidic Menținerea glicemiei în limite normale și stabile (50-110 mg/dl, în medie 80-90 mg/dl, în condiții de repaus) depinde de cantitatea de glucoză eliberată
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
în sângele circulant sau în chiști există la bolnavii cu ADPKD substanțe secretagoge care stimulează producerea de c-AMP și deci activitatea pompelor; cert este însă că producția locală de c-AMP poate fi modificată experimental: ouabaina inhibă transportul de electroliți și apă spre interiorul chistului, iar forskolin, care stimulează formarea c-AMP, crește acest transport. Nu este încă foarte clar cum se produce această translocare a poziției pompei. Studiile de embriologie experimentală au arătat că în rinichiul fetal pompa Na-K-ATP-ază
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nivelul celor 2-3% dintre nefronii afectați. Celulele care delimitează interiorul chistului provin prin expansiunea clonală a unei celule care suferă mutații ale ambelor gene PKD (vezi capitolul 4). B) ANOMALIILE FUNCȚIONALE RENALE La începutul evoluției bolii, pacienții cu ADPKD au electroliții serici, ureea sanguină, creatinina, fosfații-calciu-albumina normale în ser, FAL și bilirubina normale. Ulterior, se observă o serie de anomalii funcționale și deteriorarea progresivă a funcției renale. Hiperfiltrarea glomerulară Hiperfiltrarea glomerulară este afirmată atunci când clearence-ul de creatitnină este mai mare de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
a mărimii renale este imprecisă: la pacienți fără nefromegalie la examinarea fizică, metodele imagistice pot evidenția o mărire de volum a rinichilor. Analizele de laborator obișnuite nu sunt suficient de specifice pentru a stabili sau exclude definitiv diagnosticul de ADPKD. Electroliții serici, ureea sau creatinina pot fi normale mulți ani la pacienți afectați. Tehnicile imagistice (ultrasonografia, CT scan, MRI) sunt metodele cele mai folosite de diagnostic în ADPKD (5, 12) (vezi subcapitolul 8.2.). Ultrasonografia a înlocuit urografia excretorie fiind mai
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
În aceste condiții, pacienții cu HTA, DZ și cu alte afecțiuni cu risc de a dezvolta insuficiență renală cronică prezintă o reducere gradată și progresivă a capacității rinichilor de a elimina reziduurile, de a concentra urina și de a conserva electroliții (5). În cazul medicamentelor care sunt eliminate predominant la nivel renal (de exemplu, digoxin), este necesară ajustarea dozelor la vârstnici, la care filtrarea glomerulară scăzută presupune o reducere atât a excreției medicamentului, cât și a reabsorbției sale (6). Particularități de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91962_a_92457]
-
receptorilor pentru angiotensină sau de către spironolactonă (10). Nivelul potasiului seric trebuie monitorizat în permanență, cu menținerea sa în limite de 4-5mmol/l, iar ajustarea dozelor de medicamente se va face corespunzător, pentru prevenirea apariției hipo- sau hiperpotasemiei (14). Depleția de electroliți (K+, Mg 2+) consecutivă administrării diureticelor poate precipita apariția aritmiilor ventriculare sau poate produce intoxicație digitalică (în cazul unor eventuale asocieri). Mai mult chiar, la vârstnici, se poate produce hipotensiune arterială și azotemie prerenală (19). De asemenea, este contraindicată asocierea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91962_a_92457]
-
1,5-2 ore, repetat la 1-2 luni; e) hidratare după tratament cu 1,5-2 l lichid per oral sau ser în perfuzie; f) se efectuează o ajustare a dozelor în funcție de numărul de leucocite, trombocite, hemoglobină, creatinină, uree, examen de urină, electroliți, toate monitorizate la 2 săptămâni. Folosind această schemă terapeutică, efectele secundare au fost: alopecia la 3 săptămâni de la tratament, de obicei reversibilă, insuficiență cardiacă congestivă, miocardită hemoragică, necroză miocardică, grețuri, vărsături, anorexie, diaree, cistită hemoragică, mielosupresie, fibroză pulmonară și uneori
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
morfologice nete față de apoptoză. Astfel: celulele care mor prin necroză (moarte celulară accidentală, dezordonată și deci neprogramată genetic), cum se întâmplă de pildă în arsuri, compresiuni ș.a., suferă inițial o alterare a membranei plasmatice, care devine permeabilă pentru apă și electroliți. Se instalează o balonizare care este urmată de liza membranei, descompunerea mitocondriilor și a celorlalte organite citoplasmatice, iar în final, de explozia celulei cu împrăștierea conținutului celular în afara fostei membrane. Este vorba așadar de o liză care antrenează o reacție
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
pentru concentrații mici și tărie ionică neglijabilă, temperatură constantă și în ipoteza că variația cantităților speciei A nu afectează în mod sensibil solubilitatea reciprocă a celor doi solvenți. Constanta de repartiție a unei substanțe neionizate este dependentă de concentrația unui electrolit “indiferent” prezent în faza apoasă. Când concentrația acestuia depășește 0,2-0,3 M se impune introducerea constantei termodinamice de echilibru care presupune considerarea coeficienților de activitate. Relația lui Setchenow exprimă aceste considerente. Substanțele se repartizează interfazic sub mai multe forme
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
toții ionii sunt conducători electrici, astfel că, detectorul ar trebui să aibă un răspuns universal detectorii sunt relativ simpli din punct de vedere al funcționării și al modului de funcționare. Faza mobilă ce eluează prin detector este de fapt un electrolit conducător. O cantitate mai mare de curent condusă de soluție determină o conductivitate electrică mai mare. Conductivitatea soluției este determinată de puterea ionică, tipul de specii din soluție, temperatură. O detecție sensibilă se obține atunci când există o diferență considerabilă între
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
ionică, rezistivitatea lor scade odată cu creșterea temperaturii, iar sub acțiunea curentului electric ele suferă transformări chimice. Din categoria materialelor conductoare de ordinul II fac parte sărurile în stare solidă sau lichidă, soluțiile bazice sau acide, soluțiile de săruri (deci toți electroliții). Izolatori electrici = dielectrici sunt substanțe moleculare, polare sau nepolare, în toate stările de agregare, substanțele ionice în stare solide și gazele neionizate care nu conduc curentul electric (nu dețin sarcini electrice - electroni sau ioni - libere) care introduse într-un câmp
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
a unor substanțe: 2S2O3 2 -2e → S4O6 2 124 32. Elemente galvanice (pile galvanice) Prin element galvanic (celulă galvanică) se înțelege o succesiune de faze conductoare, în contact două câte două, dintre care cel puțin una este un conductor ionic (electrolit), fazele terminale fiind conductori electronici. Fazele terminale poartă denumirea de poli sau electrozi, aceștia trebuie să fie identici din punct de vedere chimic și fizic. Asocierea mai multor elemente galvanice formează o pilă galvanică. În funcție de natura proceselor de electrod, elementele
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
electrozilor, starea alotropică a materialului electrodic. Pot exista astfel două tipuri de pile fizice: Pile de gravitație Pile de alotropie Pile de concentrație : cei doi electrozi sunt echivalenți din punct de vedere chimic dar activitatea speciilor chimice din soluția de electroliți (conductori ionici) este diferită. Pile chimice: cei doi electrozi sunt diferiți atât din punct de vedere chimic cât și fizic, iar energia electrică apare ca rezultat al reacției redox ce are loc în sistemul respectiv. Într-un compartiment al pilei
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
procesele care au loc procese anodice. La elementele galvanice polaritatea electrozilor este inversă față de cea a electrozilor din celulele de electroliză unde polul pozitiv este catodul iar polul negativ este anodul. 125 Acumulatorul de plumb Acumulatorul este o pilă cu electrolit lichid și cu multiple aplicații practice. Electrodul negativ este format dintr-un grătar de plumb având ochiurile umplute cu Pb spongios, iar electrodul pozitiv, este constituit tot dintr-un grătar de plumb ale cărui ochiuri sunt umplute cu PbO2. Electrolitul
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]