1,905 matches
-
7 august 1900. "Crizantemă", semnată Narcis, în „România Jună”, 1900. "Romanță după Hugo Salus", în „România Jună”, 21, VIII, 1900. Pentru muncă", în „Limbă și literatură”, vol. VI, București, 1902. FRAGMENTE DE POEZII: Bucata III din „Moartea visurilor”, "O, alba elegie, care moare" a apărut cu titlul "Sonet "în „România jună”, aprilie, 1900. Bucata XVIII, „Toată noaptea argintată”, în „România Jună”, 10 iulie 1900, semnată M. Pall. Bucata IX din „Cântecul toamnei”, " Voi merge către munții ce stau albaști’n zare
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
45, București, 2006, pp. 335-336. SCARLAT 1984: M. Scarlat, "Istoria poeziei românești", II, Editura Minerva, 1984. SCĂRLĂTESCU 1970: Doru Scărlătescu, "Ștefan Petică", Scrieri, vol. I, în „Cronica”, V, nr. 35 (238), 29 august 1970, p. 8. SCĂRLĂTESCU 1977: Doru Scărlătescu, "Elegie în alb (Despre poezia lui Ștefan Petică), "în „Convorbiri literare”, nr. 1, ian. 1977, p. 14. SCĂRLĂTESCU 1997: Doru Scărlătescu, "Un poet blestemat, "în „Bârladul”, anul II, nr 2 (5), serie nouă, 16-31 ianuarie 1997, p.2. SCRIOȘTEANU 1929: G.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
din București, precum și al celor 2 concerte pentru pian și al Concertului pentru violoncel și orchestră, primul interpret al căruia a fost Ion Josan. De asemenea este autorul a 2 suite pentru orchestră de coarde, «Youth Overture», «Variations», «Humoresque» și «Elegie și Ragtime» pentru orchestră, Baladei simfonice pentru voce cu orchestră după poeziile de Anatol Codru, creațiilor pentru pian: Suitelor «Aqauarelle», "În memoria lui Gershwin», «În memoria lui Șostakovici» , pieselor pentru pian, instrumente cu coarde și de suflat, ansambluri și coruri
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
pentru pian, instrumente cu coarde și de suflat, ansambluri și coruri, a muzicii de filme. În operele sale A. Luxemburg utilizează folclorul moldovenesc și american și imaginile umoristice ale acestora ( «Simfonieta», «Humoresque» pentru orchestră și alte instrumente), elemente de jazz («Elegie și Ragtime» pentru orchestră, Suita nr.2 pentru coarde, Suita nr.2 pentru cvartet de coarde, Suita pentru pian « În memoria lui Gershwin", "Preludes» pentru pian, Suita pentru ansamblu de saxofoane, Suite pentru violoncel și pian, Suita pentru clarinet și
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
în Franța și în Israel Suita nr.1 pentru coarde. În 1997 la comanda Youth Orchestră a orașului Grand Rapids, Michigan, Statele Unite ale Americii, a fost scrisă și interpretată «Uvertura pentru tineret». Grand Rapids Symphony, dirijor John Varineau, a interpretat «Elegie și Ragtime» acestuia. Orchestră pentru adolescenți a interpretat «Variations» pentru orchestră. În prezent, locuiește în Sân Diego și lucrează la Universitatea de Stat din Sân Diego, la Colegiul Messa și în Baletul din California. Creațiile sale muzicale în Sân Diego
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
și lucrează la Universitatea de Stat din Sân Diego, la Colegiul Messa și în Baletul din California. Creațiile sale muzicale în Sân Diego au fost interpretate de orchestrele: New City Sinfonia (Suita nr.2 pentru coarde) și Tiferet Israel Orchestră («Elegie și Ragtime», «Humoresque» pentru orchestră. Orchestră «Point Loma» interpretat cu succes Suita nr.1 pentru orchestră de coarde. Concertele de autor din creațiile lui Arkady Luxemburg au trecut cu succes în sălile Ateneum și Sân Diego Public Library. Creații pentru
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
un eseist, jurnalist, nuvelist, pedagog, romancier, scenarist de film și scriitor român basarabean, cavaler al Ordinului Republicii (1992). A debutat în 1962 cu nuvela „Priveghiul mărgineanului”. Este autor al unor excepționale nuvele și romane, („Priveghiul mărgineanului”, „Povestea cu cucoșul roșu”, „Elegie pentru Ana-Maria”, „Surâsul lui Vishnu”), al unor cărți pentru copii („Mama mare, profesoară de istorie”), precum și a unor profunde eseuri. Născut la 4 iulie, satul Unțești, Ungheni, ca fiu al lui Ion si al Elizabetei Vasilache, a terminat școala primară
Vasile Vasilache (scriitor) () [Corola-website/Science/313733_a_315062]
-
propriu zis acest scop . „Asemenea cuvinte, observă George Popa - sunt, de pildă, sacrul și eternul pentru Hölderlin, melancolia pentru John Keats, taina pentru Lucian Blag, pentru Rainer Maria Rilke Îngerul - conceput ca ființă intermediară Între om și zei - În universul Elegiilor duineze, zeul muzicii În Sonetele către Orfeu”. La Eminescu autorul studiului descoperă trei cuvinte cheie : dor, armonie și sfânt, din simbioza cărora rezultă un altul - „luceafărul, care constituie leitmotivul definitoriu În lirica eminesciană”. Identificat În toate etapele creației sale, Într-
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
maestru al liricii, ca un poet-pictor care a reprodus lumea în forme plastice. Byron și Shelley, care îi prețuiau talentul, au manifestat un mare interes pentru poezia lui. Shelley, care întreținea corespondență cu el, a evocat memoria poetului confrate în elegia "Adonais". El l-a descris ca fiind poetul ""cel mai tânăr, cel mai drag"", crescut ""ca floarea palidă de-o fată îndrăgită, ce-n loc de rouă cu lacrămi e hrănită"". La fel ca și alți poeți romantici, Keats a
John Keats () [Corola-website/Science/306178_a_307507]
-
severă, morală a lui Octavianus. Ovidiu devine rînd pe rînd triumvir, decemvir, centumvir, diverse funcții sociale, dar el nu se gîndește decît la poezie. Frecventează cercul lui Messala, prefectul Romei, unde îi întîlnește pe Horațiu, Virgil, Propertius, Tibul. Se cultivă elegia. Genuri grave, serioase, potrivite austerității împăratului. Ovidiu, în acest context, se arată ceva mai îndrăzneț și scrie cu prudență Amores, ca-n zilele noastre, Amoruri, să spunem. Țiț Liviu este cu 5 ani mai tînăr decît Augustus, fiind prieten cu
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
un volum de memorii, pe Gerhard Csejka editor, critic literar, traducător, redactor de reviste literare, pe Traian Pop la a cărui editură din Germania au apărut între altele, în traducerea lui Dieter Schlesak, care semnează și postfața volumului, cele 11 elegii ale lui Nichita Stănescu. De la Berlin a sosit și Ernest Wichner, directorul Literaturhaus-ului, celebra Instituție unde și Emil Cioran poposise în tinerețe. Poet, eseist și prozator, Wichner este și un neobosit și excelent traducător, colaborînd acum la o antologie de
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
motive necunoscute din orizontul tău de așteptare luni și chiar ani de zile, apoi reapărea, fără alte explicații, și dialogul continua în formele semnalate mai sus" (p. V). Criticul încearcă să-l redescopere pe scriitor întâi prin lectura memoriilor din Elegii la sfârșit de secol (1999) și apoi, desigur, prin interpretarea cărților lui principale: nuvelele din Iarna bărbaților (1965) și romanul Cartea Milionarului (1977). Eugen Simion se întreabă pe bună dreptate dacă - acum, când avem în față întreaga operă cunoscută până în
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
accentuează și B. recurge la un imagism oarecum insolit pentru epocă (Jazzband, Flirt naiv, Clownul) ori cochetează cu antipoeticul. În fond, el este un introvertit și un senzitiv și cele mai multe strofe din Iubire albă, ca și cele scrise ulterior, sunt elegii erotice sau peisaje sufletești, când exultând de vitalitate, când pline de o langoare înfiorată de angoasă (Litanie postumă, Reîntoarcere, Căprioara sălbatică). Proza lui B., puțină, se constituie dintr-o suită de notații cvasipoetice și din câteva schițe de portrete. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
și spațialitatea în indicii ale unor lumi tranzitorii. Sunt, în fapt, „maldăre de imagini sparte”, amintiri disparate despre oameni și locuri, fraze desperecheate care stăruie în minte, obsesiv, înregistrate de senzorii unui eu poetic retractil, ce își asumă fragmentarismul și elegia drept condiții existențiale: Ultima oară când te-am văzut era frig și tu stăteai înfofolit în jacheta mea neagră, veche. Mi-ai părut mai bătrân, mai încovoiat, mai obosit. Aș fi vrut să îți scriu că ai pierdut deja toate
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Arieșanu, „Foc nestins”, O, 1981, 8; Laurențiu Ulici, Ardelene, RL, 1987, 17; Cornel Moraru, Statura morală a poetului, VTRA, 1992, 7; Iulian Boldea, Fascinația eului, „Târnava”, 1994, 4; Cornel Moraru, Un parcurs constant al poeziei, VTRA, 1994, 5; Al. Cistelecan, Elegii și epigrame, LCF, 1994, 25; Horea Poenar, „Periplu”, ST, 1994, 9; Gheorghe Grigurcu, Un contemplativ, CNT, 1994, 43; Iulian Boldea, Un alt început, VTRA, 1997, 5; Al. Cistelecan, Povara de cuvinte, VTRA, 1999, 8; Iulian Boldea, Literatura română târgmureșană postbelică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
Dincolo de coclauri”, CNT, 1980, 6; Dan C. Mihăilescu, „Dincolo de coclauri”, LCF, 1980, 11; B. Grigorescu, „Umblet subțire”, CL, 1988, 8; Lit. rom. cont., I, 519; Geo Vasile, Venera Antonescu sau Memorialul rugului, VR, 1999, 10-11; Geo Vasile, Venera Antonescu sau Elegiile unui cărturar singur, CL, 2002, 7. C.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
o voce majoră a poeziei românești” (Nicu Caranica). Reunind motive poetice ce se vor regăsi în permanență, Thanatos e organizat în trei secvențe: o largă meditație-elegie care dă și titlul plachetei, un ciclu poematic, Poemele tăcerii, si cateva poezii independente. Elegia omonima se naște sub „lumină în amurg, în crepusculul de ape” la Cordoba „îmbibata de miresme”, dar încărcătură emoțională orientează meditația spre spațiul românesc, tărâm „Cu munți, cu caiși înfloriți, cu fântâni,/ Cu zone de dealuri, în zvon de seară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
observații descriptive nu mi se par totuși esențiale. Cum nici speculația livrescă n-o consider numaidecât necesară. Se poate, desigur, discuta și așa, intertextual: de pildă, poemul Din depărtare (de la pp. 15-16) poate fi urmărit ca o rescriere a cunoscutei Elegii a doua a lui Nichita Stănescu. Avem toate argumentele pentru a face asta. Imaginile consună: „Ține minte - îmi spun - ține minte:/ un zeu se află-n preajmă dacă există- o rană/ El vine/ el își pune gura lui de zeu
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
în mijlocul unui patinoar înroșit / noaptea ascult căderea oaselor moi... // (e greu aici sub cerul liber)" (Trăiesc) Simpla existență nu înseamnă altceva decît o mutilare continuă - " Vei vedea și tu într-o zi / cum viața și moartea / din tine se-nfruptă.", (Elegie) - din care nu este posibilă nici o salvare: În sanatoriul din munți / la adăpost hehei! la adăpost, / pînă cînd într-o zi (obișnuită, desigur / ca ziua noastră de nuntă) / am văzut cum cineva / îmi sapă în carnea tînără o altă față
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
salvare: În sanatoriul din munți / la adăpost hehei! la adăpost, / pînă cînd într-o zi (obișnuită, desigur / ca ziua noastră de nuntă) / am văzut cum cineva / îmi sapă în carnea tînără o altă față. / Timid la început. Cu indiferență apoi." (Elegie XI) Acțiunea insidioasă a timpului e traumatizantă, provocînd o dramatică punere în scenă a îmbătrînirii, văzută ca un proces al dedublării și chiar al multiplicării chipului și personalității, ce primesc uneori înfățișări teratologice, monstruoase: Astfel am început să trăiesc / în
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
multiplicării chipului și personalității, ce primesc uneori înfățișări teratologice, monstruoase: Astfel am început să trăiesc / în două chipuri deodată. / Unul însingurat și palid. / Celălalt, pe care îl vedeți, / din care vă pot oferi oricînd / mai multe capete, mai mulți ochi." (Elegie XI). De altfel decăderea în teratologic și descoperirea Răului interior sub forme monstruoase este unul din efectele demoniei Realului pe care poeta îl resimte acut și a cărui investigare și exorcizare, ca dramă intimă a eului, formează o mare parte
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
atît de elocventă: "Fusese obligată să trăiască / la limita existenței / și asta ani buni! / în cumplita tinerețe a visului / și a zidului gol. Mania secretă și boala îi dăduseră totuși ceva: / patima descrierii sinelui de jur împrejur și-n adînc." (Elegie) Definitorii pentru poezia Marianei Marin sunt încordarea și tensiunea emoțională date de inconfortul unei existențe într-un real agonic, mai ales că intruziunea acestuia îi provoacă traume individualității, revelîndu-i o demonie interioară nebănuită și solicitîndu-i scenarii de salvare. Notată extrem de
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
moarte / ne disprețuim în egală măsură." Pasarela (o artă poetică) Ea este anunțată de intenția poetei de a "deschide atelierele / Ťcelui care vrea să se apropie de sineť / celui care nu vrea să cucerească decît adevărul său, / mica lui istorioară." (Elegie XIV) Semnificativ pentru luciditatea și autenticitatea demersului liric al Marianei Marin este extrema omogenitate pe care o are această cu adevărat Mare Temă a sa. Dacă în poemul Un război de o sută de ani rădăcina Răului era deja împlîntată
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
niciodată. Norii lui Radu Petrescu nu aduc ploaia. Nici atît, înseninarea. Doar plăcerea de-a te pierde pe drumuri ca și cum, în care te afunzi fără să răzbați, tot dînd în alte cărări. Un canon occidental, care nu are nevoie de elegie, lasă, din vechile, îngroșate, întărite vine, să plece căi vii. Constatarea evidentă că toate motivele sînt tutelate de cîteva cărți, sau sînt de găsit în cărțile mari, duce, așa cum o formulează Radu Petrescu, mai repede la victorie decît la ratare
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
20 (a obținut, printre altele, de patru ori Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul „Herder“ al Universității din Viena, Premiul „Cununa de aur“ la Struga). Dintre volumele sale de poezii merită amintite: „Sensul iubirii“, „Dreptul la timp“, „O viziune a sentimentelor“, „11 elegii“, „Oul și sfera“, „Necuvintele“ ș.a. A scris și eseuri, evocări și confesiuni (adunate în volumele „Cartea de recitire“, „Respirări“, „Antimetafizica“) și a publicat (împreună cu Gh. Tomozei) un volum pentru copii, „Carte de citire, carte de iubire“. Poezia lui a fost
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]