949 matches
-
războiului. În câteva dosare erau diverse documente privind trecerea armatei roșii prin Galați, în vara anului 1944. Liceul fusese transformat în spital militar și cazarmă pentru trupele care năvăliseră în oraș. }in minte cum administrația Liceului se plângea că soldații "eliberatori" goliseră recipientele în care erau ținute piesele din laboratorul de zoologie. Am luat câteva foi cu astfel de mărturii, un anuar interbelic al Liceului, alte câteva exemplare de ziare gălățene din acei ani. Mai târziu, când am trecut prin momente
Un liceu, o bibliotecă... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8276_a_9601]
-
credibilă (de găsit în aceeași deja citată prefață). Din afară, lucrurile se văd un pic altfel: în cele din urmă cititorul (marele cititor, aș adăuga) care este Sorin Mărculescu a triumfat asupra scriitorului cu același nume (cu toate puseurile lui eliberatoare și toate nesiguranțele sale de etapă). Ca să nu fiu cumva greșit înțeles, aș stărui preț de un paragraf asupra acestei afirmații. Nu mă număr printre aceia după care cultura ar dăuna talentului. (E o judecată de un primitivism atroce). Atunci când
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
în cauză. O descătușare mult așteptată - și nu numai de ei. Dar știm oare să o recunoaștem? Dezlegarea interioară am asteptat-o, toți acești ani, din diverse direcții. O soluție era publicarea inexistentelor opere de sertar, ca o explozie editorială eliberatoare. Îmi amintesc însă și de o experiență indubitabila, colectiv împărtășită, dar singulară: îmi amintesc de reacția sălii de cinema la vizionarea filmului Balanța de Lucian Pintilie. În rest - o tăcere grea, sufletească. Puține ocazii de a o mai dezminți, pe
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
mai numeroși afișează figuri patibulare, ilustre vedete ale capitalului bancar, în nefavorabile raporturi cu justiția, refuză, cu demnitate, detenția. La primul semnal că vor fi apucați, își iau tensiunea, într-o asemenea împrejurare întotdeauna crescută, și se internează în clinici eliberatoare de certificate. Dacă totuși au fost înhățați cer să fie lăsați acasă, în calitate de claustrofobi și fiind clar că pușcăria este pentru idioți. Nemulțumită de acea tristă repetare de fapte de pe urma căreia tâlharii de miliarde sunt, din cele mai diferite cauze
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
Marx) a credinței într-o altă lume, mai bună și mai frumoasă. Kitsch-ului comunist al proiectului și programului, terorizante, ale unei utopii sociale pe cât de falsă, pe atât de aberantă, i se opune trăirea atentică a emoției estetice, catharsisul eliberator al speranței confundării vieții cu actul artistic. Sufocată de politică, etica se va metamorfoza pentru autor și publicul său în estetică. Pentru artistul revoltat contra răului absolut al ideologiei comuniste, obligând la prostituarea creatorului și la ocultarea convingerilor lui intime
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
cu aceste două variante ale propriei imagini? În timpul lecturii, a trecut pe rând de la lacrimi la râs și de la râs la lacrimi", lacrimi de identificare simpatetica cu "eroina" în care avea toate motivele să se recunoască, dar și râs kathartic, eliberator, de denunțare a incongruentelor topite în aură lirica. Însuși actul "indiscret" de a citi acest jurnal, nedestinat de către autor publicării, este un mod de deconvenționalizare a receptării scrierilor lui Alecsandri. Prin forță împrejurărilor, jurnalul devine și un "memorial de călătorie
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
Iza și Mara direct în Tisa, iar de acolo secau birturile prin cele un milion de pîlnii mereu deschise, trase acolo de creionul de tîmplărie al lui Molotov, ca într-un muzeu închis din care ieșeau șoarecii din cizmele soldatului eliberator plecat să se răcorească în Siberia - dar această liniște nu era pe deplin aciuată în noi, mereu între două mîini există un trup însetat, cei un milion de inși care uneori poposesc în el se manifestă zgomotos, cîntă, vor să
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
se pare profitabil pentru literatura lui. În primul rând ca recuzită. Pretutindeni apar detalii specific „americănești” (așa cum s-au impregnat ele în mentalul colectiv european): motociclete Harley, homari, Coca Cola, Huckleberry Finn, Holden Caulfield, spălătorii, cosmopolitism haotic, mașini Pontiac, bacșișuri eliberatoare. Sigur că, puse laolaltă, ele sună oarecum ready made, de nu chiar ușor snob, și că numeric sunt atât de copleșitoare încât pun sub semnul întrebării coerența întregului. Numai că, personal, întrevăd în scrisul lui Dósa (cel de ieri și
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
nelegitim dar și nedurabil. Sunt azi publiciști (istorici nu-i pot numi) care țin să acrediteze ideea colaboraționismului prompt și masiv al intelectualității, care ar fi trecut repede, cu arme și bagaje, de partea comuniștilor aduși la putere de ocupanții eliberatori, dacă putem vorbi astfel. Nu s-a întâmplat așa. Un cercetător riguros al epocii, Vasile Igna, în Subteranele memoriei, cartea de care am amintit, preocupată de identificarea formelor de rezistență culturală anticomunistă, face următoarea constatare: "În primii doi ani (1944-1946
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
este împărtășită azi chiar de personalități credibile ale istoricilor comunismului românesc. În anii cincizeci însă, Ana Pauker era un personaj odios , așa că tânărul Marin Preda putea fi, în fața unor contemporani, absolvit de păcate. În 1952, Desfășurarea pare, totuși, un text eliberator. Ca și alte texte ale lui Marin Preda, dar mai decis ca altele, evoca dezvrăjirea lumii: eliminarea unui duh rău. Sau cum va spune Lucian Raicu într-o cronică la ultima versiune a Întâlnirii din pământuri ("România literară", 9 mai
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
ar fi făcut absent din martor omniprezent. Comedia erorii Când ne cuprinde în grabă mânia Verbul ne copleșește ca un rug aprins ca să ne vedem mai bine la față veți spune. Nicio schimbare nu-i mai împovărătoare sau mai ușor eliberatoare decât simulând comedia erorii când din întâmplare se ivește-n mulțime o făptură fără de prihană și fără de ură sfârșind sfâșiată de-o atroce virtuală creatură într-un strigăt prelung cum se răsfrânge-un ecou în amurg precum nici iadul n-
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
imnului ("Puternică, liberă,/ Pe soartă stăpînă,/ Trăiască Republica/ Populară Română!") devenise așadar anacronic. Și tot anacronic - mai drastic spus: stînjenitor - devenise, încă din aprilie 1964, textul strofei a 2-a: "Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor/ Cu poporul sovietic eliberator" etc. O soluție provizorie, prelungită timp de doisprezece ani, a fost intonarea imnului exclusiv de către formațiile instrumentale. 6. În iunie 1977, imn de stat a devenit Tricolorul lui Ciprian Porumbescu, căruia "o "minte" mai diabolică [...] i-a adaptat un text
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
în manuscris decât în varianta pentru tipar a poeziei reper Optsprezece ani) : „Feriți, că mă azvârl în viață, printre boieri și golani, / Să-i storc de sub coajă mireasma amară...“ Din adâncimi, urcă la suprafață îndrăzneli echivalente cu descoperirea identității, energii eliberatoare: „Dac-ai știi, astăzi nici de gușa bătrânilor/ nu mai mi-e frică. Nici de măcelarul ovrei. Nici de comicul ce sare pe cap,/ redingotă și ochi răsuciți...“. Procesul normal de maturizare aduce distanțare de „serile acelea putrede de august
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
și care îl modifică, prin exercițiul umilinței spontane în fața a ceea ce-l depășește: „Exercițiile de admirație promit salvarea prin «îngenunchere intelectuală» în fața Celuilalt, dar contactul cu «omul interior» este unul trăit și conținutul său esențial - indicibil. Întîlnirile pot fi exaltante, eliberatoare, ele se pot însă transforma oricînd în ședințe stranii, inspirînd o «tulburare supranaturală». Primejdia reducționismului mi se pare greu de evitat, atunci cînd abordăm la modul biografic chestiunea relațiilor lui Cioran cu Ceilalți”. Prin urmare, „biograful” se cere a fi
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
despre perioada de maximă libertate și de manifestare aproape nestingherită a creativității în România sistemului comunist, pe baza experienț ei lecturii „Gazetei literare”, aș spune că vîrful graficului, anul cel mai puțin contaminat politic și de maximă expansiune a freneziei eliberatoare din chingile politicului o reprezintă anul 1963. În acest an, Tudor Arghezi publică cele mai multe texte, majoritatea sub forma deja consacrată a tabletei și, chiar dacă bătrînul poet face reverențele politice necesare, stilul textelor sale respiră o calitate literară care marchează puternic
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
de sumă nulă pentru că regizorul nu dorește un demers justițiar, ci schițează fețele medaliei și apoi sustrage personajul oricăror exacțiuni. Niciunul dintre personaje nu se întâlnește cu tragedia, dramele au inconsistența și voluptatea vârstei și cunosc catharsisul avenit prin muzica eliberatoare. Sensul spectacolului devine și mai clar atunci când prin cadru, care înfățișează o stradă plină de hârtii, o stradă cenușie, și nu însorită cum o revendică onomastica, observăm trecând o tufă de scaieți luată de vânt exact ca în orașele prăfuite
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
Felix Kanmacher, îl răscolesc și aproape-l zdrobesc, îl obligă să vadă caruselul istoriei rotindu-se vertiginos. Dincolo de romanul picaresc se află Bâlciul deșertăciunilor, cu spectacolul colorat al unei lumi pestrițe: turci și armeni, evrei prigoniți și ruși veniți ca eliberatori. Prima moarte a lui Felix Konmacher se petrece la Balcic, când Victor Marcu îl alungă și-l trimite la București, lăsat aici în voia sorții. O întâlnire providențială cu Șlomovici îl duce la cazinou, loc propice observației, sub semnul roții
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
punct de vedere al conștientei suntem nimic și totul. Prin conștientă suntem o parte a tot ce exista. Ce reacție aveți oare în fața enunțurilor acestor adevăruri? Un numar de oameni au găsit experiență descoperirii propriei conștiente ca fiind transformatoare și eliberatoare...
Emoții care ne pot vindeca: Paradoxurile conștiinței de sine () [Corola-journal/Journalistic/65539_a_66864]
-
o "tulburare fizică". Evident, putem specifica și funcția morală a unei astfel de poetici generos extrapolate asupra condiției umane, a cărei complexitate o surprinde în efigie, în al cărei destin voiește a se implica. Se află în chestiune o etică eliberatoare, prevăzută cu o încărcătură contestatară, prezentînd un desen negativist, care-i disimulează fondul stenic, de reabilitare a unei axiologii ocultate, țintind "reîncîntarea lumii". (va urma) Simona Popescu: Salvarea speciei (Despre suprarealism și Gellu Naum), Ed. Fundației Culturale Române, 2000, 364
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
țintă buna orientare și conduită în viață. Andrei Pleșu interoghează adevărul parabolelor christice cu o privire proaspătă, cu o percepție mobilizată de interesul metafizic față de tensiunea morală și religioasă a acestor narațiuni minimale din care se deslușesc irizațiile unei transcendențe eliberatoare: „Cui vorbește Iisus? Am constatat că discursul său nu exclude pe nimeni, că vizează, în final, o «descoperire» globală, fără discriminare, dar că ceea ce nu poate (respectiv nu vrea) să facă e să siluiască libertatea auditorilor săi. E dreptul fiecăruia
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
o poveste cu final cunoscut, dintr-o istorie irespirabilă, dar știută. Totuși, ce întreține tensiunea epistolară este speranța și așteptarea: mai întâi că fiica se poate întoarce în siguranță; apoi că mama primește pașaportul. În final, Occidentul renunță la incursiunea eliberatoare în Estul comunist. Din păcate, au existat destule destine prinse în istoria tragică. Ce le evidențiază, însă, pe cele două Lovinescu, este extraordinara sinestezie idolatră dintre mamă și fiică. Dincolo de realitățile sociale („Sburătorul” agonic, exproprierile, umilințele sociale și locative, expulzarea
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
și iubitor până dincolo de încredere și de iubire. O fi bine, o fi rău? Și una, și alta, fiindcă am îndrăznit să ne apropiem de ceva ce depășește simțămintele omenești”. Cu 10 ani înainte de întemnițare, Ecaterina Lovinescu intuia perfect zonele eliberatoare dintre ele. Anume, un fel de suprauman, desprins, în fond, din aceleași accente ale tragicului. Trăia, de bunăseamă, sentimentul pregătirii Euridicei preaiubite cu singurătatea absolută. La modul ideal, orice relație dintre mamă și fiică este o poveste de dragoste. Nici
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
acontarea unei garsoniere. Făuritorii de opinie de astăzi, deși cei mai mulți trecuți de jumătatea vieții, nu știu de străvechiul obicei de a i se da oaspetelui, după un prânz îmbelșugat, niște bani, pentru ceea ce se numea în epocă, oboseala dinților. Ienicerii eliberatori introduseseră obiceiul care, iată, s-a mai păstrat. Acum toată suflarea românească îl hulește pe bătrân, care s-a retras demn în locuința lui, de unde poate adăsta timp îndelungat vrajbele iernii, tocmelile justiției, în depărtate anotimpuri. Vecini invidioși i-au
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
se adaugă profesoara care practica arta incarnării istorice și profesorul de filosofie care i-a trezit mintea. Daniel Pennac crede că geniile se manifestă nu doar în domeniul științelor și al artelor, ci și în teritoriul școlii, îi numește "profesori eliberatori", salvând copiii-loaze de ei înșiși. Și relatează episoade ale propriei vieți școlare, episoade trăite ca profesor, experiențe directe de scriitor invitat în școli. Majoritatea lor sunt savuroase, oferind cititorului miezul unei înțelepciuni, așa cum este confruntarea cu Maximilien care îl agresează
Școala, subiect de ficțiune by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7607_a_8932]
-
fără să știu de mine de-orișicine-ar fi în jur să mă îmbie/ să n-aud de nimeni și nimic să nu mă provoace la trezie"), lenei "lăbărțate ca un pat de rus ce n-a fost dereticat vreodată" și beției eliberatoare de conținerea lumii exterioare, în timp ce vesturile (lui Bogdan, Norei, Sofiei) abordează claritatea treziei, tonuri trubadurești și cavalerești medievale, având drept leitmotiv: "și făcut să fiu lăsat în urmă/ și făcut să fiu lăsat în lume ". Nordurile (iulie, aprilie, octombrie) aduc
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]