1,210 matches
-
s-a rîs”... Respingerea „artei pentru artă” (ca și aceea a „artei pentru mase”) are loc de pe aceleași poziții spiritualiste: „Arta pentru artă, arta pentru mulțime sînt tot așa de absurde. Propun arta pentru Dumnezeu”. Este invocat John Ruskin și elogiat exemplul lui Jean Cocteau, modernul pocăit cu „momentul său de luciditate” din scrisoarea către Jacques Maritain... Textul va provoca reacția promptă a celor de la unu, care sancționează „maniera Contimporanului (...) oscilînd în jos și confuz de la Sept Manifestes Dada, modernismul arhitectonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un moralist „nepolitic”, un individualist ostil înregimentărilor de orice fel: „mi-e groază de orice ordine de idei, de orice unanimitate”. Un alt exemplu elocvent de atitudine nealiniată îl reprezintă poziția sa față de Panait Istrati, anatemizat de stînga franceză și elogiat în mediile românești pentru apostazia din Vers l’autre flamme. Refuzînd „încadrările” politice, Sebastian pledează, de fapt, pentru adevărul uman aflat dincolo de orice ideologii și militantisme partizane: „Fostul comunist lichidează singur resturile naivității sale. Și lumea de la noi se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu multă simpatie. Atitudinea „integraliștilor” față de revoluția sovietică lasă totuși loc de multă ambiguitate... estetică. Un articol semnat de Alexis Nour („Un precursor integralist“) îl prezintă en fantfare pe „N.C. Mihalkovski, portdrapelul revoluției sociale omnilaterale (nu de clasă!) din Rusia”, elogiind - în spirit... integralist - „știința pură, constructivă și integrală” și filozofia socială care pledează pentru „o cît mai redusă diviziune a muncii între oameni”. În mod oarecum ciudat, rezerve clare față de comunism întîlnim doar la colaboratorii externi ai publicației: Tzara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oricît de relativ echilibru între tradiție și inovație, virtuozitatea compozițională sînt, pentru Perpessicius, virtuți estetice obligatorii, reclamate în toate comentariile sale asupra literaturii „avangardiste”. Ceva mai tîrziu, comentînd volumul „Ale vieții valuri”, schițe vesele, al lui Tudor Mușatescu („Mușătescu”), va elogia „două excelente momente de comedie peste cari ai impresia că a fluturat puțin aripa marii parodii a lui Urmuz” (idem., p. 474). Fantezismul ironic, „basmul modern”, prelucrarea rafinată a eposului popular se numără printre „feblețile” criticului. Putem vedea în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În ceea ce-l privește pe Urmuz ne încredințăm că el a devenit un mit și datorită refuzului său total, căci el a refuzat și ideea de a aparține unei noi și superioare seminții”. În contextul politic al epocii Ceaușescu, „refuzul” elogiat de critic se cuvine a fi citit și în cheie subversivă... În fine, cu prilejul centenarului nașterii lui Urmuz, criticul invocă „necesitatea unei expoziții de amploare națională a artei de avangardă din România”. O asemenea expoziție va fi realizată însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
serie de observații mai vechi despre Urmuz (v. capitolul despre avangardă din Dicționar de idei literare): „un text clasic”, „Algazy & Grümmer” „evocă ruina integrală a literaturii”; „precursor prin excelență”, considerat un „Jarry român”, Urmuz, care „n-a fost «scriitor», este elogiat de avangardiști în detrimentul Domnului Poet și al Domnului Prozator, împinși în deriziune”. În volumul III din Istoria poeziei românești (Editura Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, 1986, pp. 14-17), Mircea Scarlat îl discută pe Urmuz în primul rînd ca „poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
seamă a dat, Din toți doar unul urcă cu suflet nepereche și simplu, Eminescu s-a chemat. Din cer a coborât cu aștrii Pe șesuri codrul a cântat, La căpătâi i-a murmurat izvorul Pe Mircea-n versuri l-a elogiat. Și astăzi lacu-albastru-i trist Căci barca nu îl mai străbate, E solitar cu dor nestins Căci Eminescu oftează-n toate. Nici nuferi nu mai au culoare, Iar luna stă încremenită Căci vântul nu aduce boare, Zadarnic azi suspină-n orice
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe rugăciune și pe caritate. Era mereu într-o atitudine de profundă devoțiune față de Dumnezeu și de mare încredere față de toți. Avea mereu un cuvânt bun pentru fiecare și de multe ori, prin gesturi ascunse, ușura suferința multora. Asemenea văduvei elogiate de Domnul Isus în ajunul patimii sale, străbunica mea dăruia mereu «tot ceea ce avea pentru a-și duce traiul», drămăluind mica sa pensie între nevoile proprii - de altfel, minime - nevoile celor săraci - în special cei din familie și vecinii mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dreptul de a produce tractoare, afirmând că R.D.G. are performanțe superioare în domeniu. Delegația României a respins, ca nefondate economic și social-politic, pozițiile examinate și a susținut necesitatea dezvoltării armonioase, atât a agriculturii, cât și a industriei de fiecare țară. Elogiind poziția argumentată a delegației române, prezentată de vicepremierul A. Bârlădeanu, Gh. Gheorghiu-Dej a apreciat, la o întâlnire cu diplomații ambasadei noastre, că discursul demnitarului român, strălucit economist și vorbitor fluent al limbii ruse, i-a lăsat pe toți participanții, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
3. Căutați ocazii de a promova eforturile grupului dumneavoastră. Încercați să vă vedeți ca o firmă de relații publice alcătuită dintr-o singură persoană, care are rolul de a promova eforturile depuse de personal. Căutați modalități creative de a-i elogia pe cei care Își fac treaba. Personal, Îmi place să ofer statuete Oscar (de plastic!) pentru „cele mai bune performanțe”. 4. Nu uitați că un adevărat manager nu-și pierde niciodată nevoia de a fi de folos. Asigurați-vă că
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Când spun „respect pentru adevăr”, înțeleg și „respect pentru realitate”. Adevărul reprezintă lucruri diferite pentru diverși indivizi. Pentru fundamentaliștii islamici, înseamnă Coranul; pentru fundamentaliștii religioși din Statele Unite, poate înseamna creaționism sau intelligent design. Ca atare, când spun că adevărul contează, elogiez virtuțile atingerii unei mai bune înțelegeri a realității. Sper că aceasta ajută la clarificarea argumentării mele. Acest argument a fost recent testat de administrația Bush, ghidându-se după convingerea - neexprimată direct - că adevărul poate fi manipulat. Să privim însă rezultatele
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
și acolo, de patosul adeziunii, de o retorică a stărilor de spirit extreme, de o exacerbare a sensibilității În măsură să surprindă „ultimul strigăt al ceasului actual”, mereu-ineditul unei realități În mișcare. „Viteza” remarcată În derularea spectacolului vieții moderne și elogiată cu elan futurist e, În ochii săi, și a schimbării curentelor de avangardă Înseși, Încît o orientare imediat anterioară e repede considerată ca nesincronă și, ca atare, perimată. Validitatea e acordată ultimei revelații În materie de Înnoire artistică, În virtutea aceleiași
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
publicate În românește (În Adevărul din 1935) el nu Încetează să creadă În posibilitățile de Înnoire a limbajului liric, respingînd orice constrîngere exterioară („a limita poezia Înseamnă a o ucide”), accentul nu mai cade pe caracterul spectaculos al inovației. Va elogia acum „arta simplicității”, „vocabularul de toate zilele” al versului, „limba din cele mai sărace” a unui Bacovia. „Uneltele de vizionar și de magician” romantic le va dori puse, Înainte de orice, În serviciul „umanității În suferință”, recunoscîndu-i, Încă o dată, și mai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu e persistent, iar eficiența lui la nivelul colectivității umane nu promite să fie prea ridicată. „Și va fi tot atît de trist. Și va fi tot atît de vesel” - sfîrșește Pe cine căutați?; ultimele rînduri din Obrazul de cretă, elogiind „viața”, o echivalează metaforic deopotrivă cu „un luceafăr găurind toate cărțile, toate zidurile” și cu un „bici Încordat În cușca dresorului”, sub semnul definitiv al „singurătății”; În Poemoterapie, spectrul solitudinii se conturează În „plecarea celor din urmă prieteni”, pe o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu numai curios de tot ce se Întîmplă În afara lui, dar de-a dreptul lacom de Înfățișările lumii, gata să „Înregistreze” totul, acumulînd „impresii”, dar mai ales dispus să se implice În dinamica spectacolului universal, să o provoace, să o elogieze. Totul se petrece ca și cum „personajul” itinerariilor elegiace din Restriști ar fi descoperit dintr-o dată acel spațiu de „dincolo de mîhniri”, - invocat Într-unul din poemele vechi, iar această revelație i-ar produce o adevărată stare de euforie a libertății regăsite, de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Întîmpinării civilizației industriale. La Ilarie Voronca, ea va putea fi regăsită În toată opera: și Ulise și Petre Schlemihl și acel „pururi Ahasverus”, și poetul ghidat, În Patmos, de Insula-Nălucă, sînt niște călători pe itinerarii revelatoare, căutînd pretutindeni deschiderea vizionară, elogiind sfărîmarea limitelor, eliberarea lucrurilor și a ființelor din captivitatea tiparelor date, proclamînd imperativul interferenței și osmozei nivelelor existențiale. „Viziunea descuiată”, despre care se vorbește Într-un poem din Invitație la bal, ar putea fi o formulă sintetică a acestei căutări
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
între etică și poetică 110), un ajutor considerabil ar putea veni din zona filosofiei istoriei, la ale cărei metode a recurs într-un studiu mai recent și Paul Ricoeur 111 și pe care nu le ignoră nici Antoine Compagnon atunci când elogiază soluțiile propuse de Terence Cave112 în studiul său dedicat mimesis-ului și recunoașterii. Punctul crucial în demonstrația acestuia din urmă îl reprezintă introducerea în scenă a noțiunilor de urmă (amprentă sau indiciu), comparabile cu „semne ale recunoașterii” (expresie împrumutată de la istoricul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
privire, o privire preocupată să înregistreze detaliul exact, însă treptat sunt antrenate în jocul analogiilor și alte registre senzoriale. Astfel, după comparația (nu foarte măgulitoare!) cu banalul burete de baie și după descrierea minuțioasă a efectelor stoarcerii, portocala este (indirect) elogiată pentru savoarea inconfundabilă a sucului, fructul revelându-și treptat alte și alte virtuți nebănuite. Căci dincolo de „groasa sugativă umedă” a cojii ni se îngăduie să-i întrezărim rotunjimea desăvârșită (protejată de o epidermă „extrem de subțire, dar foarte pigmentată, strepezitor gustoasă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să-i fixeze neîntîrziat o Întîlnire: „Curînd spune-mi locu, vremea.” Criza de gelozie de la urmă („Te tem d-orice umbră mică...”) este În spiritul unei galanterii obosite. Iancu Văcărescu este mai inspirat În cîteva imitații de cîntece bahice unde elogiază „marea sete” potolită cu „văduve, neveste, fete”, de-a valma, luate de peste tot: „Prinz românca d-orice loc”. Aici nesațiul Văcăreștilor găsește o ilustrare mai convingătoare și mai simpatic petrecăreață. În notele vesele ale canțonetei, Iancu rămîne, În fond, solidar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
factor de ocrotire și de mulțumire este căminul În sensul cel mai prozaic, templul unei instituții sacre: familia. Se va vedea atunci cînd vom analiza poezia dedicată erosului că Heliade pune la baza sistemului său de valori morale celula familiei, elogiază virtuțile conjugale și bucuria de a fi tată. Căminul este un loc de petrecere tihnită, de retragere fecundă: spațiul datoriei Împlinite și al unei sărbători sacre. Mai puternice literar, mai individualizate sînt peisajele celeste, mai statornică este dragostea lui Heliade
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noblețe a vitejiei și a simplității. Simetria Între tabere este aproape perfectă: lui Toporski, veteranul armiei leșești, Îi corespunde bătrînul CÎrjă, Înconjurat, ca și cel dinainte, de feciori și gineri... Ca să ridice pe unul, poetul nu coboară pe celălalt. Românul elogiază pe leah, leahul numește pe român „leu năpraznic”, „minte Înțeleaptă”... Bătrînii Înțelepți se dau la o parte, și În luptă se avîntă, acum, generațiile tinere... Alecsandri arată o mare Îndemînare În a sugera, prin recurența unui număr de vocale și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
capătul lor nu vedem ceea ce este esențial În această poezie jeluitoare: plăcerea, desfătarea, bucuria simțurilor bolnave de o boală dulce. SÎnt cîteva momente de jubilație erotică În interminabilul bocet. Aleg unul singur, spre a ilustra capacitatea lui Conachi de a elogia cu invariabilă energic ceasurile de desfătare după ce se dovedise inepuizabil În elogiul durerii. Este vorba de poemul Steaua ce strălucitoare unde Înfățișează clipa În care fata neștiutoare se leapădă de frică și de sfială. E faza dulcei violențe inițiale. Priceputul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu exista vreun ofițer să-i comande: ieșeau precum oile din țarcuri și se ofereau cu totul drept ținte. Francezii n-ar fi îngăduit un masacru atât de nebunesc dacă ar fi binevoit să-i ajute. Generale, nu cumva acum elogiezi armata franceză. Scuzați, era doar o chestiune tehnică, militară. Datorită mijlocirii monahiei Oriana și a unui temnicer, Tommaso primi până la urmă cerneală, hârtie și pană de scris. Nu prea era lumină și nu prea avea condiții să scrie cât ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și interesat, niciodată nu primise o laudă spontană, necoruptă. Succesul său social fusese prematur și împiedica aflarea adevărului în materie artistică. Din chipul cum toți ocoleau chestiunile ce-l interesau, refugiindu-se în complimente de conveniență, bănuia rezervele. Ioanide era elogiat în fraze delirante ori atacat cu vehemență, se ghicea într-asta valoarea lui paradoxală, problema pe care o reprezenta. Iubit sau detestat, Ioanide exista. Pomponescu ar fi dorit ca specialiștii să discute, să se aprindă asupra operei sale, să afirme
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clientul că nu poate decide singur și chema pe Sultana. Evident, cumpărătorii nu erau de obicei G. Călinescu mari intelectuali, oameni fără bani, ci burghezi bogați, ahtiați de lux țipător. Sultana avea o manieră de a exclama și de a elogia complet dezarmantă. Astfel clientul se atașase de un soi de garderob de nuc foarte înalt și cu multe sculpturi, care îi plăcea fiindcă era mare și umplea locul. . - Aș lua garderobul ăsta, dacă nu l-ați da așa de scump
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]