994 matches
-
început să plângă...” (3, p. 60 ) Tot în perioada șederii lui Eminescu la Iași publică Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică, carte asupra căreia poetul își dă avizul favorabil și o recomandă ministerului, făcându-i un raport 31 elogios. La 3 iunie 1876, însă, noul ministru al învățământului îl destituie pe Eminescu din funcția de revizor școlar. La 13 iunie, Eminescu este angajat „redactor administrator” la Curierul de Iași, dar in octombrie 1877, în urma unui conflict cu directorul Tipografiei
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
curând, punct de reper prin anecdotele și pildele sale). Debutează în Convorbiri literare cu Soacra cu trei nurori. 1876. M. Eminescu recomandă Ministerului Instrucțiunii manualele lui I. Creangă, care se vor introduce „în mod obligatoriu” în școli. 26 mai. Raport elogios al poetului privind lucrarea Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică, avându-l între autori pe I. Creangă. 1 iunie. M. Eminescu este destituit din funcția de revizor școlar. Poetul va fi primit cu căldură în bojdeuca lui Creangă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
întoarcem în istorie la tradiția retorică și stilistică. În secolul al XVIII-lea, sub influența poeților englezi Thompson, Gray și Wordsworth, se dezvoltă o poezie descriptivă la care maestrul de retorică scoțian Hughes Blair face aluzie în termeni nu prea elogioși. "Prin poezia descriptivă nu vreau nicidecum să desemnez o specie sau o formă anume de compoziție, pentru că nu există niciuna, oricât de întinsă ar fi ea, pur descriptivă, adică în care poetul să fi vrut numai să descrie, fără ca vreo
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la retorica esteticului și a superlativului. O regăsim în aluzia făcută la calitatea materialelor folosite ("scump aur gălbui", "argint"), în evaluarea sistematică a muncii depuse ("cu priceperea lui") și în evaluarea imaginii create, așa cum e accentuată de cumulul de calificative elogioase ("strălucitor", "splendid", "frumoase", "frumoși"...). Tradiția descrierii epice se continuă cu romanul (Etiopicele lui Heliodor, Dafnis și Hloe al lui Longos, Aventurile lui Leucippe și Clitophon al lui Ahile Tatius) care, fără să ignore descrierile documentare în special cele de peisaje
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Petre Stoica, Ioan Groșan, Ștefan Agopian, Florin Iaru, Nicolae Breban și mulți alții. Am regretat că nu a fost și Paul Goma. Andrei Pleșu a ținut o alocuțiune în limba germană, în prezența primului-ministru al Germaniei, discutată, a doua zi, elogios, în toate ziarele serioase de acolo. Oricum, dacă ai ieșit în vara aceasta la o bere cu d-l prof. Al. Călinescu, te invidiez. Al. Calinescu este prima persoană întâlnită de mine care merită atributul COOL, deși s-ar putea
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fost ales cel de-al optulea ministru, fratele Ioan din Parma, care a ocupat funcția timp de nouă sau zece ani. Fiind o persoană cultă și foarte spirituală, a fost trimis de suveranul pontif la împăratul grecilor, cu scrisori foarte elogioase, în care domnul papă îl numește «Îngerul păcii». Pe când se afla acolo, l-a edificat foarte mult pe împărat atât prin viața, cât și prin știința sa, dar nu numai pe el, ci și pe patriarh, principi, prelați, întreg clerul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de-al XIV-lea Congres al Partidului sunt publicate pe larg până și în paginile revistelor literare, precum România literară din 6 iulie 1989, cu peste zece pagini pe patru coloane, alături de informații cu privire la expoziții de pictură din capitală, comentarii elogioase asupra festivalului de muzică de la Dresda 1989, a unui concert Enescu susținut la Moscova de o interpretă româncă. Precum și o referință din spațiul francez, publicarea unui volum de 762 de pagini, sub egida Universității, consacrat diversităților socioculturale ale Revoluției franceze
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
revoluție din lume transmisă în direct. Cele mai importante publicații, cu tirajele cele mai mari, care au fost interesate de România după 1990 au fost „New York Times”, „Le Figaro”, „Time” și „Le Monde”. Relatând despre revoluție, comentariile la adresa românilor erau elogioase și admirative; se lăuda curajul românilor de a se fi ridicat împotriva unuia dintre cele mai tiranice regimuri politice din Europa de atunci. Dintre subiectele relatate de presa internațională după căderea 1989 menționăm: mediul politic instabil de după căderea comunismului; măsurile
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
lor, liderii teroriști amintesc cu insistență de vremurile lui Mahomed, când războinicii islamici și-au proclamat pentru prima dată credința, măturând din calea lor pe eretici și necredincioși. Evenimentele de la 11 septembrie au reprezentat o victorie psihologică, descrisă în termeni elogioși ca "atacul sfânt care i-a distrus pe nesăbuiții infideli americani și i-a ajutat pe mulți tineri să se trezească din somnul adânc în care se aflau"182. De atunci atentatele sinucigașe au devenit din ce în ce mai frecvente, iar numărul grupărilor
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
1979) și Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de către Consiliul Culturii și Educației Socialiste). După 1986, în străinătate fiind, întâi în Germania (1987), apoi stabilit în Statele Unite, la New York, Norman Manea a fost tradus în 20 de limbi, cărțile sale fiind elogios recenzate în principalele ziare ale țărilor respective. Volumele publicate în SUA (October, eight o’clock, On Clowns : The Dictator and the Artist, Compulsory Happiness, The Black Envelope, The Hooligan’s Return) au figurat în selecția celor mai importante apariții editoriale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
comunitate, există mereu șansa ca "valoarea" să le fie recunoscută mai târziu, "cînd patru generații peste fruntea mea vor trece"... Există însă și bonificații servite pe loc, cele mai râvnite și care pun în mișcare întreaga suflare literară: premiile, cronicile elogioase, traducerile și toate celelalte simboluri ale unui statut social înalt în interiorul grupului. Așa încît asmașinăria puterii culturale, făcută de fapt să consfințească valoarea literară "obiectivă" (tot consensuală și ea, de fapt, dar îndeplinind un consens mult mai larg, cel al
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
parodiile pot servi la reconstituirea textului. Editorul Malkland recon stituie, pe baza versului 907 din Aristofan, Thesm., versul 561 al Elenei lui Euripide. În general, toate referirile la un alt text (mai celebru), de tipul parodiilor, dar și al aluziilor elogioase, fur nizează informații care pot fi exploatate pentru corectarea tradiției directe. Una dintre cele mai cele bre aluzii din literatura latină este cea prezentă În versul properțian Nescio quid maius nascitur Iliade. Trimiterea este transparentă, pentru că din această perioadă datează
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
puțin inițiați. Dacă poezia argheziană a provocat, încă dinainte de debutul editorial, reacții dintre cele mai diverse din partea criticii (cea universitară, elitistă și estetistă, tradiționalist-eticistă și etnicistă sau critica mai tânără, entuziastă, și receptivă la nou), fiind respinsă vehement sau admirată elogios, fără rezerve, cu publicistica pamfletară lucrurile stau diferit. Dinspre critica matură, vocea autorizată a lui Lovinescu 314 va fi prima care îl va ataca pe Arghezi, într-o intervenție dură din 1916, anulând poetul și denunțând violența și trivialitatea pamfletului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tratat de anatomie patologică, intitulat De sedibus et causis morborum per anatomen indigatis (Despre locul și cauza bolilor relevate de anatomie). Această lucrare cunoaște ediții succesive, traduceri în latină și în limbi de circulație curente. Opera se bucură de aprecieri elogioase din partea marilor medici ai timpului și de mai târziu, căci acest tom voluminos atestă un savant creator al unei discipline medicale fundamentale: Anatomia patologică. Creația sa se întregește suplimentar, cu o biografie de valoare privind imaginea magistrului său Antonio Maria
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lucrat mult asupra operei lui Diderot, acesta îl cunoaște în schimb prost pe Lessing. Pare să se fi interesat mai ales de Miss Sara Sampson, piesă din 1755, pe care o califică drept "tragedie burgheză", pentru care publică o critică elogioasă în Journal étranger în 1761. Trebuie spus, în favoarea lui, că teatrul german este încă foarte prost cunoscut în Franța. Louis-Sébastien Mercier, care citează, în 1773, în Despre teatru sau Noul Eseu despre arta dramatică, numeroși autori străini, dintre care pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
științelor, problemelor etc... france, germane, italiene șmd.[...] tot ce se face în cultura noastră e 99% rizibil și 1% lizibil"44 etc. Pe dimensiunea comicului satiric, Arghezi, a cărui admirație pentru satira caragialiană se deduce cu ușurință din numeroasele articole elogioase 45, amintește de Caragiale mai întâi prin virulența pamfletară din tablete sau "bilete de papagal". Pe linia inaugurată de "Moftul român" și uzând de aproximativ aceleași dimensiuni care subliniază o comună repulsie pentru "spanacografie", Arghezi trece de la simpla "înghimpare" a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cameleon-femeie, subintitulată "sonet decadent, simbolist-vizual-colorist". Înșiruirea din subtitlu, precum și contabilizarea riguroasă " În 14 versuri, 32 noțiuni simboliste, dintre care 9 pur vizuale, iar 23 propriu-zise coloriste și dintre acestea 21 simple și 2 compuse"89 sunt conjugate cu strategia mimării elogioase, de reproducere cu seriozitate bufonă a procedeelor formulei lirice macedonskiene, pentru ca în final să producă o fisură în coerența acesteia, prin introducerea unui indice demistificator ce favorizează plonjarea controlată din zona gravității în cea a derizoriului: Icoană străvezie, în cadrul sumbru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
punct, mi-am luat respectuos rămas bun de la maeștri, luând-o repejor spre Piața Teatrului, să iau un vermut cu ignoranții, la Dragomir.64 La Tudor Arghezi, a cărui admirație pentru satira caragialiană se deduce cu ușurință din numeroasele articole elogioase, putem vorbi de o predilecție pentru cazurile de strident decalaj între pretenție și realitate. Preferăm să începem exemplificarea printr-un text inedit care vădește tocmai această preocupare constantă pentru evidențierea imposturii intelectuale. Scurta piesă neterminată Dodi și Podi, publicată postum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
recunoașterea expresă a modelului, cum procedează adesea Costache Olăreanu 42, până la parodierea și pastișarea exemplară, demonstrativă pentru asimilarea conștientă și transmutarea creativă a lecției înaintașului. În general asociată cu ideea de epigonism, de parazitare a unui model ilustru prin rescriere elogioasă sau, dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
departe, în jurul anului 1460 când apar "Chinurile Sfântului Erasmus", și mai departe, la tapiseria Bayeux, care înfățișează cucerirea normandă a Angliei de la 1066 etc. Despre creatorii de bandă desenată au mai existat voci respectate care s-au exprimat în termeni elogioși. De exemplu, Steinbeck îl considera pe Al Capp, creatorul lui Li'l Abner, un mare artist, cel mai bun autor satiric după Laurence Sterne, a cărui lectură este indispensabilă pentru înțelegerea culturii americane, fiindcă este o formă unică de artă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
În anii 1870, În aceleași reviste americane de bună calitate la care contribuia și Henry. În 1879, Harper Începu publicarea În foileton a romanului Anne, cunoscut ca foarte popular printre cititorii revistei. Cam În aceeași perioadă, scriitoarea publică un articol elogios la adresa operei lui Henry, În Atlantic. Astfel se face că el o cunoștea foarte bine când se Întâlniră pentru prima dată la Florența, În primăvara lui 1880 și, după cum i-o declară, scrisoarea de recomandare pe care i-o prezentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
avea să citească acela, apoi Bachmann, pe urmă un altul. „Și după aceea - cum vă numiți exact? - e rândul dumneavoastră.“ Cine era acela sau un altul, habar n-aveam. Doar despre Bachmann, care era numită „die Bachmann“, auzisem lucruri vag elogioase. Apoi m-a anunțat: „După aceea se critică. Așa se obișnuiește aici în grup“. Sigur este că bărbatul pe nume Richter, pe când pleca, s-a mai întors o dată, instruindu-l pe tânărul poet: „Dar să citiți tare și clar!“. Sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cum spun francezii: le petit Bob al literaturii... Pentru că toți Îl vedeau ca pe o persoană paradoxală: În loc să fie judicios, el era paradoxal.“ Încă Înainte de a face cunoștință, Borges citise câteva lucrări ale lui Bioy și scrisese despre ele recenzii elogioase În vestita revistă Sur, condusă de Victoria, În 1935 și În 1937. În 1940, Bioy publică Invenția lui Morel, căreia Borges Îi adaugă o Prefață pe cât de strălucită, pe atât de entuziastă. Romanul - după cum se știe, o poveste de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
jucîndu-se pe o plajă, stîngaci, cu cubulețe de dialog din celuloid. Un alt exemplu de scriitor care nu a reușit În scenaristică este Barton Fink. După ce scrie o piesă cu succes la public și la critică și-i apar cronici elogioase În reviste de specialitate, se Îmbibă de entuziasm, vrea să facă altceva, teatru viu, pentru omul de pe stradă, e tînăr și tuns ca un personaj din Familia Simson mult Înainte ca ea să fie inventată. Luminile Broadway-ului Îi sînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ziua a șaptea, pentru care autopsiile sînt o profanare. Întrucît legistul știa foarte bine cine trăsese, i-a trimis pe domnul și doamna Scoggins În Iowa, să fie incinerați. Sergentul Jack Vincennes a ieșit basma curată, ba și cu articole elogioase În ziare. Rănile i s-au vindecat. S-a lăsat de băutură. A renunțat la droguri. A aruncat la gunoi cufărul. A Început să marcheze În calendar zilele de abstinență. A pus În practică Înțelegerea cu Sid Hudgens, consolidîndu-și renumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]