1,444 matches
-
orice descriere a unui reflex eminamente senzorial este încărcat de imagini: "It is impossible to think without images of somewhat on earth" (E: 600). Pe scurt, aceasta implică faptul că simțurile vizionare percep prezenta divină în formă antropica, fiindcă Dumnezeu eludează orice formă conceptibila. Din această decurge că toate reproducerile picturale ale viziunilor divine îl înfățișează pe Dumnezeu în ipostaza unui om, iar principala rațiune din spatele acestui demers estetic este aceea că artistul rămâne fidel credo-ului biblic: Dumnezeu l-a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
am gândi cele două sensuri că interdependențe, am sesiza ca nou creată suprastructura semantica servește scopului inițial într-un mod satisfăcător. Totuși, această operațiune este doar una preliminară: clarificările lui Runzo sunt valide doar în cazul viziunilor empirice. Cele estetizate eludează, pentru moment, orice cadru de clasificare sau de taxonomie rigid. Nu numai ceea ce înțelege Blake prin viziune, ci și ceea ce se înțelege îndeobște prin acest concept rămâne o problemă intens dezbătută. Numeroși cercetători includ viziunile în sfera mai largă a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
acestei premise este că modurile sale de reprezentare nu sunt altceva decât modeste vehicule de reprezentare, așa cum apar ele simțului vizual comun ("ochiului vegetativ", în expresia lui Blake). Adevărată opera de artă, situată în Eternitate, escamotează toate reprezentările convenționale și eludează toate formele posibile, dobândind, de aceea, calități paravizuale și paraverbale 127. Constituenții săi ontologici devin părți integrante din viziunea divină, care, în ierarhia propusă de poet poartă numele, precum vom vedea în continuare, de viziune cvadrupla. 5. Unitate absolută. A
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Apocalipsei sunt vizibile pretutindeni 136. Blake nu numai că interpretează Biblia că pe un text poetic, precum precizează David Jasper, ci și respinge orice acuzație că ea ar fi "discreditata și coruptă că scriptură" (1999, p. 18). Astfel, textele sacre eludează orice caracterizare posibilă, oferind o perspectivă sintetică asupra evenimentelor cosmice, pe care Blake le consideră reale și aflate în perfect acord cu propriile convingeri vizionare. Caracterul autentic al textelor veteroși neotestamentare este subliniat în [A Vision of the Last Judgment
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
polimorfice ale unui categorii psihice sau cosmice care sfidează atât stabilitatea, cât și definirea" (2003, p. 251). Într-adevăr, aceasta instabilitate metaforica traduce traseul sinuos al regenerării graduale și al restaurării finale pe care le cunoaște Viziunea Divină, traseu care eludează orice circumscriere teoretică rigidă. Dilatarea și contractarea continuă pe care le înregistrează ființă umană în Jerusalem ne confirmă faptul că, în concepția lui Blake, antropicul dobândește o prezență atât materială, cât și spirituală, constituind, astfel, legătura dintre macrocosmos și microcosmos
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
psiholog și observator atent al naturii umane cu care a fost înzestrat romancierul. Popa Furtună, personaj așezat în planul secund al acțiunii, este un astfel de erou a cărui complexitate scapă ușor cititorului la o primă lectură. Avem tendința să eludăm însemnătatea sa de prim ordin în țesătura relațională a scrierii, deși toate notațiile naratoriale care îl vizează o indică 103. Busuioc tatăl și Iorgovan fiul sunt, în egală măsură, conduși, manipulați în deciziile lor majore de sfaturile părintelui Ioan din
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de neînțeles, ușurința cu care părintele Furtună dispune de canoanele bisericești după bunul său plac. Autoritatea și puterea pe care i le dă statutul său sunt folosite preferențial. Dacă e ascultat și urmat, face daruri, dacă nu, pedepsește exemplar. El eludează legile divine și atunci când e vorba de sine însuși. Pasiunea sa, vânătoarea, este una dintre practicile de la care preotul "este oprit și aspru osândit"105. Mai bun cunoscător pare scriitorul care notează, din nou, atent la astfel de detalii: Dac-
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
science, and this happens because they consider the issue to be some what irrelevant, or because they do not feel comfortable in the position of philosopher in their field. When they do, however, they bring to light facts that still elude the philosophy of science, and that is because the scientist, less constrained by the rigors of philosophy, speaks from the insight of science laboratories and in the light of a difficult experience of their own, hard to be reconstituted by
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
imagini. Astfel, elementul primordial (arhetipul) este considerat a fi ceea ce au devenit straturile lui superioare, produsele simbolice derivate din el. Însă, lăsând la o parte inconsistența logică a explicației și acceptând metafora eliadiană, trebuie subliniat faptul că argumentul istoricului religiilor eludează faptul că arhetipul se sustrage istoriei. Pentru a putea verifica raționamentul conform căruia arhetipul este imagine, se impune o analiză a acestuia plecând de la investigarea reprezentărilor simbolice cu scopul de a vedea în ce măsură se poate vorbi despre reprezentări moștenite și
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Ciolan, 2008, p. 82). I.6. Teoriile învățării - o sinteză taxonomică Interesul pentru domeniul teoriilor învățării este semnificativ în lumea specialiștilor domeniului psihopedagogiei, dar nu numai. Orice abordare sistematică a învățării umane, a celei școlare în sens larg, nu poate eluda referințele ce fac trimitere la teoriile învățării. Sintagma "teoriile învățării" vine să contureze și opțiunea noastră metodologică, anume aceea conform căreia "nu există o singură teorie a învățării care să fie completă și să servească explicării și organizării comportamentului învățare
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
singurul spațiu al confesiunii intime, în care "umbra" scriitorului își face simțită prezența (în ciuda așteptărilor, Memoriile nu înregistrează decât portretul public al autorului, dimensiunea "apolinică" a personalității). Nu întâmplător, întreaga literatură a lui Lovinescu se focalizează asupra psihologiei erotice (complet eludate în paginile memorialistice propriu-zise) și a modelării de sine, confirmând ideea freudiană a terapiei prin scris (formă de sublimare a pulsiunii libidinale), asumată explicit 110 de teoreticianul mutației valorilor estetice. Bineînțeles, segregarea autorului empiric de lumea ficțiunilor sale devine operantă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
frumoase orașe din lume, hotărăște să frecventeze și alte lucruri demne de admirat, în speranța purificării (de pasiune) prin artă. Însă microbul vulgar al dragostei la prima vedere nu-i dă pace, împiedicându-l să experimenteze senzații mai elevate (melodrama eludează preliminariile, prezentând îndrăgostirea ca fapt inexplicabil și irațional, coup de foudre). Nici măcar vechile plăceri, de cărturar cu gust rafinat, nu-l mai satisfac, semn că și emoțiile estetice sunt condiționate psihologic. Iată un fragment edificator, în care e respinsă teoria
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
kantiene, critice și raționaliste. În Franța, în ultimii 40 de ani, două nume ies în evidență, reprezentînd maniera de gîndire antropo-istorică: Gilbert Durand și Michel Maffesoli. Acești doi sociologi au alcătuit echipe de cercetare și au publicat sau inspirat texte eludînd maniera de abordare a lui Moscovici și a discipolilor săi3. De ce ? Unul din motive este acela că ei se plasează la un nivel mai înalt de speculație: își propun (mai ales Gilbert Durand 4, care a fost elevul filosofului Gaston
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
lor față de cunoștințe și instituții îmi pare lipsită de obiect" (Moscovici, op. cit., p. 62). Se va vedea că dezbaterea pe această problematică se dorește în același timp cumpătată și polemică. Sub hainele științificității, lucrările centrate numai pe cogniție atenuează sau eludează valoarea antropologică a teoriei RS accentuîndu-i exclusiv controlul metodologic. Noțiunea de RS se dovedește a fi de o utilitate centrală. Într-adevăr, stimulii, externi în programele de studiu S-A-R, sînt reintroduși în memoria și acțiunea indivizilor și grupurilor, sub forma
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Așa se explică de ce, în perioada contemporană, multe dintre creațiile de inspirație religioasă ale trecutului ajung să aibă simplul statut de reprezentare vizuală a sacrului, și nu de prezențe efective, spirituale sau simbolice ale prototipurilor divine pe care le înfățișează. Eludându-li-se caracterul sacru, în favoarea celui strict reprezentativ, astfel de opere ajung, în cele din urmă, să facă obiectul numeroaselor colecții expoziționale ale lumii laice, fiind însă degrevate de însemnătatea și destinația lor originară 529. În legătură cu această problematică, se exprimă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de citire a elipsei centrale în Le voyeur de Robbe-Grillet. Cum să devenim conștienți de aceste elipse, care aparent pot să fie atît de importante că merită să le căutăm? Pentru început, atenția ne este cîteodată direcționată către un eveniment eludat din cauza retroversiei. Nu este mereu posibil să localizăm o elipsă exact în fabulă. Știm că ceva se va fi întîmplat, și cîteodată știm cu aproximație unde, dar de obicei este dificil să indicăm locația exactă. Cîteodată, totuși, elipsa este indicată
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
artă - acest mare surmenat al lumii. Pe scriitorii consacrați îi iau la frăgezit criticii juniori. Artiștii - acești sublimi aruncători de punți. E foarte greu să găsești esențialul. D - apoi să - l și îmbraci în cuvinte. Cioran vorbea despre gălbeaza Mioriței, eludând inefabilul fiecărui tablou al baladei. Poeții se nasc, cititorii se formează. Artistul trebuie fotografiat în halatul timpului. Ca și iubirea, arta este o gimnastică a sufletului. În demascarea forței s - au aflat întotdeauna și diviziile artei. Prestigiul cultural al unui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se mai lamenteze, spun politicieni! Nici Homer nu primea, probabil, bani de la Fondul literar. Și dacă rebelul are totuși dreptate? Concurența îi da capitalismului identitate. În fața ei, mila si indulgența devin incomode și inutile. Marea voluptate a formelor e să eludeze fondul. Alerg continuu. Dacă eram mașină, trebuia de mult să fiu trimis la casare. Eseul poate fi un succes in nuce. Sarea și piperul jurnalului e cancanul. Luciditatea cenzurează nebunia care este atât de necesară marilor proiecte. Sunt viu. Deși
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de (re)trezi În mintea cititorului o scenă sau o Întîmplare pe care autorul a trăit-o ca pe o revelație (satori) și vrea să o comunice. Dincolo de trăsăturile limbajului evocativ menționate mai sus, stilul eliptic al textului unui haiku eludează Însă universul discursului, contextul, situația evocării. Laconismul implică În primul rînd faptul că starea de fapt, emoția declanșatoare atît a revelației, cît și a dorinței de a scrie a autorului, nu este pomenită ci, mai curînd, este ascunsă cu premeditare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nu sînt interpretate. Prin opțiunea sa, Defoe arată, În acord cu spiritul empirist și pragmatic al vremii sale, „o deosebită prețuire a experienței practice și a faptului palpabil”. Neutralitate constitutivă și franchețea nesofisticată a stilului său nu par Însă să eludeze implicarea emoțională pentru a proteja o sensibitate prea vulnerabillă și nici nu sînt provocate de vreo oroare față de efuziunea socotită impudică. Uscăciunea afectivă este la el sterilitate afectivă. Pentru haiku Însă, austeritatea textului presupune „subtexte revelatoare pentru gingășii compensate prin
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
acțiunile transversale ale grupărilor dizidente pot fi interpretate ca "scenarii ascunse" ce se petrec "în afara scenei", în spatele și în paralel cu "scenariul public" al statului suveran. "Scenariile ascunse" ale mișcărilor transversale au efecte de deteritorializare prin funcțiile ce le îndeplinesc, eludând codurile și practicile spațiale ale actorilor dominanți și făcând posibilă o critică a reteritorializării și excluderii, ca moduri ale statului suveran (2000: Capitolul 7). Aceeași situație se aplică și în cazul refugiaților și imigranților. Ei relaționează altfel spațiul, prin comparație
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Pamfletul ca discurs literar. Un eseu care este asimilat acum, prin ceea ce are esențial, de un alt demers, situat tot sub zodia livrescului și care pune în scenă exigențe teoretice și pragmatice deopotrivă, ce nu vor putea fi ignorate sau eludate de exegeza agheziană, dacă vrea să scape de neajunsurile simulacrului. Prin Tudor Arghezi. Discursul polemic, Minodora Sălcudean își asumă, discret, orgoliul unui spirit critic iubitor de orânduială: încearcă să instituie mai multă rigoare într-un anume segment al spațiului publicistic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
oricând discurs autonom. Aici intervine și o a doua motivație care ne susține perspectiva cercetării. Problematica pamfletului arghezian, competent abordată în repetate rânduri, a fost limitată, îndeosebi, la aspectele strict legate de dubla identitate a literarității textului: estetică și stilistică, eludând cu obstinație abordarea unui segment important al prozei publicistice non-ficționale. Tocmai de aceea, prin sondarea dimensiunii polemice, ne-am propus, din start, o lărgire semnificativă, interdisciplinară a orizontului de interpretare fie prin reconsiderarea unor articole pe care critica pre-textualistă nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și simplu avem de-a face cu o reacție ofensivă gratuită, abordarea conflictului (evitare, implicare, declanșare) ține de pattern-ul psiho-social individual. Într-una din tezele sale celebre 8, Huizinga analizează corelația semantică dintre joc și luptă la comunitățile arhaice, eludând, din start, ideea că substituirea reciprocă a termenilor ar avea doar o simplă conotație metaforică. El cercetează două categorii a căror similaritate este dată de o infrastructură identică, anume competiția. Dimensiunea agonală e una din cheile care face posibilă înțelegerea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
literară românească, de a circumscrie textul publicistic "într-o paradigmă precisă (mod, gen, specie, structură, tipologie)"85. Călinescu însuși, deși practicant profesionist al gazetăriei polemice, în a sa Istorie a literaturii române..., reduce publicistica argheziană la dimensiunea ei alegorică și, eludând texte de polemică literară, consideră argheziene doar "pamfletele sterilizate, ineficiente practic", intens liricizate, fantasmagorii neversificate, care fie iau forma fiziologiilor în maniera lui La Bruyère, fie capătă rezonanțe swiftiene. Subliniem, de asemenea, grila empatică prin care un creator percepe și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]