5,061 matches
-
Turgheniev, Cehov și Ionel Teodoreanu, familiară lumii ipostaziate în scrierile unor Georges Ohnet, Paul Bourget, Gyp, Lucien Romier, Paul Morand“. Recomandând lectura acestui volum alături de cea a Memoriilor unei fete cuminți, autorul subliniază mereu prospețimea, entuziasmul contagios, senzitivitatea aparte care emană din paginile confesive, pline de notații de atmosferă, de scene domestice, amănunte de viață privată evocate cu o forță de sugestie care vine în întâmpinarea cititorului avid de astfel de informații capabile să recreeze universul unei epoci uitate, dar învăluite
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
independentă, obosită de incertitudini și lipsuri a plecat la Paris, unde locuia unchiul său Nicolae Pillat. Mihai a rămas la Roma pândind orice ocazie prielnică unor atitudini și acțiuni politice. Între timp umbla singur prin Roma descifrând distrat farmecul subtil emanat de vechimea pietrelor emaciate , de pomii înaripați, de culoarea caselor rămase așa de secole. Pe aceleași locuri pe unde pășea trecuseră și alții, alergaseră și căzuseră și fuga a fost mereu reluată. Și pomii și fântânile și pietrele erau aceleași
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
din Basilica Santa Maria sopra Minerva, rotindu-și într-o elipsă vie cortegiul, cu încălțări din care zburau funde gingașe, cu draperii mișcate blînd de adieri neștiute. Amintirile care mă asaltau, deși nu le chemam explicit, nu zdruncinau evidența miracolului emanînd din lumea colindelor. Părea că puritatea ne poate răscumpăra irezistibil, că „raiul s-a deschis” cu adevărat asupra pămîntului, în noaptea fără seamăn a Nașterii; așa cum ne vestesc, magnific de simplu, colindele.
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
ironia lui Pavlovici. E o trăsătură uimitoare ca, pus în atîtea situații neverosimile, autorul să nu aibă imboldul lamentaț iei. Revolta i se epuizează în accente malițioase, fără expresii patetice și fără dorințe de răzbunare. E rafinamentul unui autor superior, emanînd un haz teribil, cititorul surprinzîndu-se rușinat că poate rîde cu atîta poftă în fața mutilărilor, izolărilor, schingiuirilor, sinuciderilor sau omorurilor descrise. Dar Pavlovici e un spirit fără ferment sentimental, universul evocat fiind fără doar și poate dramatic, numai că drama e
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
La Andrei Dósa remarcam, în urmă cu doi ani, faptul că nu e sensibil la mode sau emulații. Poet foarte bun încă de la debut, acesta se încăpățâna, notam atunci, să nu plătească tribut nici unui mentor mai rodat. Venea, în literatură, emanând un soi de independență. Iar dacă, prin forța lucrurilor, critica l-a plasat în compania unui Dan Sociu, de pildă, afinitatea nu trebuie privită decât așa, ca afinitate, și nu ca descendență sau dependență). Inteligent și dotat cu o bună
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
Povestirile din ciclul Trei fantezii cu Avrămuț (Ca la vecinul bine temperat, Camera 407 și După-amiaza unui claun) sunt divagații pe tema observației creatorului. În Ca la vecinul bine temperat o mamă atrăgătoare este urmărită cum intră în jocurile fiicei, emanând un erotism aparte; Camera 407 reface istoria unei femei ce-și redescoperă pasiunea în urma unui divorț; o poveste despre capriciile memoriei pasionale. În vreme ce După amiaza unui claun e confesiunea unui autor pierdut într-o interogație tragică: „Scriu sau visez că
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
Singurele nume care pot să ne spună ceva despre această Comedie umană sînt Cardinalul de Retz, Balzac, Tolstoi, Nicolae Filimon și Mateiu I. Caragiale. Ceea ce ține la un loc episoadele, dă convergență destinelor individuale și unitate viziunii este senzația - care emană din fiecare întîmplare a cărții - că asistăm la o alunecare lentă, ireversibilă spre neant, la stingerea unei clase care întîmpină o istorie cu fiecare clipă mai ostilă. Este o clasă căreia i se potrivește acea formulă din Sallustius adoptată ca
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
verde doborât de aripa nopții în umbre. Și tu iar călător torturat, fără de călăuză în beciurile tainei încerci să ascunzi numai polenul din aripi fără a doborâ pasărea umbrei. Perle negre Umbra mi-a arătat din nou colții vertebrele transparente emană un munte de cranii cosmică aglomerare de perle negre fluviu peste care nici o corabie nu se încumetă să treacă vâsle abandonate, țărmuri fără sfârșit poate fi Styxul dincolo de orizontul nebănuit numai că umbra-mi înjumătățește privirea câinii aleargă bezmetici să
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
orgoliul ba chiar și sufletul în poemul meu în metaforele lui sclipitoare care se știe nu sunt decât stropi de eternitate; întoarce-mi poemul din care pe coperta patru a fiecărei cărți inserez ba un fragment ba altul din emoțiile emanate din conținutul său adânc-înalt. La intersecția dintre două mari școli antică și avangardistă tu scrii rânduri din poemul meu pe cele trei ochiuri ale semafoarelor semnificând prezentul trecutul și viitorul - urmează să potrivești culoarea pentru fiecare din aceste dimensiuni temporale
Rugămintea de a mi se returna poemul by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3262_a_4587]
-
Ludwig și Hilda, înfățișat din perspectivă masculină în romanul anterior Subiect banal. Vinovățiile, sondările interioare, strategiile sentimentale, ruminația complexelor și maladiile psihice trec interesant dintr-o parte în alta a cuplului problematic. Pretextul narativ din Hilda, detașat într-un preambul, emană dintr-un pact autenticist cu cititorul. Scriitorul însuși, aflat într-o călătorie la Cernăuți, întâlnește pe stradă un copil care seamănă uluitor cu copilul prietenului său de la București, compozitorul și violoncelistul Ludwig Holdengraeber. Stranietatea e mai complexă decât această simplă
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
de la unele frînturi (cioburi) tematice, pentru a articula abia pe parcurs o entitate tematică propriu-zisă. Așadar, variațiuni și temă, construcție aplicată uneori în muzică de Schonberg, Webern ori Boulez. Regăsim, de asemeni, principiul ciclic în Valsul de adio, roman care emană tragica luciditate a celui ce știe că la anumite intervale de timp, pe lîngă faptul că istoria se repetă, omenirea este periodic supusă unei încercări căreia anevoie îi rezistă. Așa cum, bunăoară, travaliul variantic de extracție post-modernă guvernează în muzică însăși
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
vechi sau mai noi, cea a Monicăi Pillat este solară învăluită în luminile molatice ale Paradisului. Vidului sufletesc din viața tenebroasă a Clarei Mărgineanu, îi corespunde sufletul plin de amintiri și nostalgii al Monicăi Pillat. Totul, în Dorul de rai, emană echilibru, candoare, lumină. Credința și obiceiurile tradiționale sunt cele care dau lumii continuitate. Prin ele trecutul se unește cu prezentul și viitorul, oameni de mult trecuți în amintire își recapătă locul în prezent, pe calea amintirii. Crăciunul devine prilej de
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
de ce scriitori ruși, traduși în românește, sună atît de bine. Probabil că au ceva din curgerea spontană a unei limbi în care, prin cuvinte banale și simple, poți ajunge să spui lucruri cu adevărat incandescente. Iar firescul pe care îl emană astfel de cărți cu greu îl poți regăsi în cazul traducerilor făcute din alte limbi. Aproape îți vine să spui că, nici dacă ar fi scris de-a dreptul în limba română, rușii nu ar fi avut un efect estetic
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
după Iuda nu aduce nimic nou. Ideile gnostice din Egiptul timpuriu creștinat sînt, în mare, cunoscute. Se știe despre sectele creștine care întrețineau cultul lui Cain, cultul lui Iuda, cultul Evei etc. Ceea ce ne spune Irineu despre secta de la care emană Evanghelia după Iuda este, vedem acum, riguros exact. Deci, ideile Evangheliei circulă de multe secole. Ba au avut chiar mica lor glorie, spun istoricii religiilor. Însă, dincolo de manevra comercială a respectabilei fundații/reviste/televiziuni șNational Geographicț, Paștele este un prilej
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10672_a_11997]
-
grupuri și organizații politice." Etc., etc. Nu, n-am înebunit. Textul de mai sus nu-mi aparține. El a apărut inițial în revista ,Era Socialistă", nr. 11 din 10 iunie 1986, la rubrica intitulată ,Confruntări ideologice". Aberațiile de mai sus, emanate de cabinetele de ideologie ale ceaușismului putrefact, sunt debitate cu invidiabilă energie de cineva care semnează Dr. Adrian-Paul Iliescu. Repet, e un text din anii '80, și nu o plăsmuire a epocii războiului rece. Dar se pare că personajul nu
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
agapă - câteodată strigăm catalogul în clasă. Tin minte: coridoarele de ciment ale școlii erau neschimbate, precum nici aspectul vechii clădiri, nu cine știe ce reușită arhitectonic. Era recreație și nu larma generală ne-a siderat, cât amestecul de parfumuri prin aer plutind, emanat de sutele de fete, vizibil mai numeroase decât băieții, june în jupe scurte, elegante ținute, originale aranjamente, dând ternelor coridoare mai degrabă aspectul unui bar, al unui local de lux. Era, altfel, veselie, fete și băieți se încrucișau în cete
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
ceea ce este neobișnuit este că, citindu-i proza și lăsîndu-te în voia ei, simți nevoia după un timp să reiei lectura, dar nu pentru că te-au intrigat lucrurile pe care le-ai aflat și nici pentru că te-a atras atmosfera emanînd din paginile cărții, ci tocmai datorită nevoii de a relua tu însuți ritualul repetitiv al lui Bernhard. Simți nevoia să-i repeți repetițiile - acesta e lucrul cel mai ciudat de care ai parte citind Vechi maeștri. Cu Bernhard, tonusul psihic
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
fi doar o reacție a ,prizonierului robotizat", captiv aproape o jumătate de veac. Cu atît mai anevoios s-a arătat drumul reîntoarcerii la normalitate cu cît revolta populară, fierberea ei sublim spontană au fost deturnate de către un grup de profitori, emanați de facto nu din revoluție cum pretindeau, ci din structurile ,de rezervă" ale vechiului regim, locatari ai Cartierului Primăverii care jinduiau la locuri ,mai în față": ,în frisonul schimbării, al eliberării energiilor care pulsau sub Liniștea Noastră, garda a II
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
îl 1900, di studi sul marxismo - analizza lucidamente lo stesso fenomeno e giungerà a conclusioni che, con i necessari distinguo, possono essere accostate alle teorie pluraliste. Per îl filosofo napoletano îl luogo în cui ha șede îl potere supremo che emană le norme giuridiche non è diverso da quello da cui provengono le norme sociali: îl luogo è îl medesimo è non è esterno all'uomo, posto în una autorità che lo sovrasti, mă risiede nella volontà individuale. Quest'ultima, infatti
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
mult formal, sub presiunea exigenței oficiale de realism). A pretins că nuvelele și romanul (statornicite în același univers crepuscular) descriu o lume reală, resuscită ,o memorie istorică a societății românești". De unde vine atunci impresia puternică de irealitate pe care o emană lumea bănulesciană? Mai întâi, din elaborarea savantă a povestirii, care transmite o plăcere a artificiului artistic, nu sentimentul unei reflectări directe, verosimile. Autorul are foarte clare referințele reale (câmpia, vecinătatea Dunării, oamenii, comerțul cu lână, piei, alifii și marmură), dar
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
un soi de „satiră duhului meu“, dar săgeata ironiei se fixează-n aporia lirismului: Am cal supersonic, de rasă, / face sărituri peste casă, / peste munți, peste nații, / peste rifturi, peste baobabi-constelații...! Calul meu are părul alb, ochii roșii, / copitele lui emană raze infraroșii, / merge pe orizontală, pe verticală, / peste Pacific face doar o escală...! / Nu bea, nu mănâncă, e pașnic, / am, cum se zice, „cal strașnic...!“ / Poeții cu cai vă pot spune mai mult - / de-aceea-s dispus să-i ascult... / „Calu-mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o farsă în plus a presei în lipsă de senzațional. Cu atât mai mult cu cât situația specială a primei zile din aprilie incită la asemenea păcăleli imense, obturând porția spre adevăr a individului selectiv. Dar nu, informația este oficială, emană din surse de toată credibilitatea și datează, de altfel, de la finele lunii noiembrie a.c., lună posacă, nedispusă la ghidușii, jocuri de umbre chinezești. Găzduită într-un bazin calculat pe lungimea și pofta de zbenguială a viețuitoarei, bazin în formă de
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
și înaintea acestui moment de cotitură scrieri cu caracter discret, sortite unei publicări amînate ori postume, în speță cele cu un accentuat caracter privat: jurnale, memorii, corespondență etc. Dar, într-un context democratic, această intenționalitate ce le particulariza era firească, emanînd din liberul arbitru al autorului. în schimb, în circumstanțele cenzurii și ale unidirecționării ideologic-politice, o sumă de texte se vedeau silite de instanțe din afara conștiinței auctoriale la o așteptare nelimitată a dezvăluirii lor publice. în comunism, acest fenomen anormal a
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
discretă, capabilă de a investi culoarea, în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele mai rafinate și mai tandre valori, dar și neliniștită, frustă, înspăimîntată de limitele materiei și de relativitatea instrumentelor. O energie primitivă, la limita idolatriei, emană permanent din compozițiile ei expansive, înspăimîntate de vid, de o vigoare pe care doar cenzura permanentă a sentimentului o împiedică să plonjeze de-a dreptul în sălbăticie. Arhitect al culorii, cu mare capacitate de a construi solid și sintetic doar
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
înainte ca el să fi scris cartea lui de succes (cum se umblă cu femeia, în sensul ăsta). Cert este că, încă de pe atunci, spiritualul poet era perfect la curent, dat fiind rodul ținut în marsupiu; iar faptul că acesta emana un fin miros de pipi, certifica lucrul. Comit o indiscreție. Ce mi-a spus mie nu de mult un critic foarte important despre sexomania ce i-a apucat recent pe tinerii scriitori: cică, aceștia, neavând, pardon! decât unul și-un
Caftane și cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10176_a_11501]