1,367 matches
-
tritiată (3H-ti-midina). În revers transcripție s-a folosit ca matriță ARNm integral sau doar un fragment de ARNm (jumătatea 3’ a ARNm) ce poartă mesajul genetic parțial și anume acela pentru regiunea carboxil a catenei Ig. În cazul analizei ADN embrionar, marcajul radioactiv asociat prin hibridizare moleculară restrictelor BamHI ale acestui ADN, a putut fi identificat în două asemenea fragmente de ADN genomic (restricte) distincte (fig. 3.3). Astfel, marcajul pentru regiunea V a apărut într-un fragment ADN cu GM
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
grele. Datele de hibridizare moleculară ADN-ADN și ADN-ARN atestă absența secvențelor repetitive la nivelul segmentelor genice imunoglobulinice, dar susțin implicarea fenomenului de duplicație genică. 76 Cap. 3. Informația genetică pentru imunoglobuline Experiențele de hibridizare moleculară au dovedit că în celulele embrionare, segmentele genice pentru regiunea variabilă sunt localizate la distanță mare față de segmentele genice pentru regiunea constantă a catenei imunoglobulinice. Dimpotrivă, în limfocitele mature, segmentul genic VK este localizat în același fragment de restricție cu segmentul genic CK, ceea ce înseamnă că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Ulterior experimentului clasic al lui Hozumi și Tonegawa (1976), rearanjamentul de segmente genice imunoglobulinice a putut fi studiat prin compararea structurii genelor imunoglobulinice clonate, izolate din limfocite B mature (diferențiate), funcționale în dirijarea sintezei catenelor imunoglobulinice, din celule pre-B sau embrionare, în care genele imunoglobulinice nu sunt încă funcționale, precum și din alte tipuri de celule somatice în care, în condiții normale, asemenea gene nu sunt niciodată funcționale (silențiere genică), segmentele genice rămânând aici, într-un același aranjament pe care ele l-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
transcrierea prin situsul de rearanjare reprezintă factorul cheie de control care determină accesibilitatea acestui locus. Transcrierea într -un substrat integrat mărește rata rearanjării acestuia, iar transcrierea reglată în cursul dezvoltării lui VH, DJH sau VK este decelată în celulele B embrionare care suferă rearanjarea. În unele cazuri, stimularea transcrierii în linia germinală conducel a o creștere a ratei rearanjării. Astfel, inducția transcrierii din linia germinală a JK-CK sub acțiunea lipopolizaharidului într-o linie celulară pre-B transformată viral a condus la un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
structural-funcțional și care, dacă nu ar fi înlăturate, ar pune în pericol viața organismului. În plus, moleculele CMH sunt implicate în mecanismele de recunoaștere celulară, esențiale în desfășurarea complexului proces al citodiferențierii și în histogeneza și organogeneza din cursul dezvoltării embrionare. O asemenea interpretare privind rolul CMH se bazează pe constatarea că, exceptând eritrocitele și neuronii, antigenele CMH sunt prezente pe suprafața celulelor organismului, funcționând ca niște antigene puternice, de o diversitate enormă, constituindu-se în markeri de identificare a indivizilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de histocompatibilitate, având loc infuzia locală, vaginală cu aceștia, în urma contactelor sexuale. Dar, senzitizarea are loc rar, datorită probabil faptului că puțini sunt spermatozoizii care trec de colul uterin spre a se manifesta imunogenic și a induce răspuns imun. Antigenele embrionare, deși sunt exprimate chiar înainte de implantare, sunt ascunse în stadiul de embrion timpuriu de zona pellucida, care nu poartă antigene de histocompatibilitate. Expunerea limfonului matern (sistemul imunitar al mamei) la antigenele fetale urmează transferului de celule fetale în circulația mamei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
respingerea întârziată va trebui să fie tratată cu agenți imunosupresori care induc creșterea riscului infecțiilor. Xenotransplanturile devin însă inutile dacă se va reuși creșterea țesuturilor din celule stem umane. Numai că reconstituirea organelor întregi va fi mult mai dificilă. Celulele embrionare nediferențiate ar putea fi direcționate din creșterea și dezvoltarea lor spre a fi obținute veritabile „piese de schimb”, în vederea tratamentului diabetului, bolii Parkinson sau paraliziei. Prin utilizarea acestor celule s-ar putea controla și procesele de îmbătrânire și degenerare senilă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru indiferența oricui. Cercetările efectuate de Takahashi și Yamanaka (2006) sunt generatoare de optimism, din acest punct de vedere. Acești cercetători japonezi, de la Universitatea din Kyoto (Japonia) au demonstrat posibilitatea reprogramării de celule diferențiate și a convertirii lor la celule embrionare prin transferul conținutului nuclear al celulelor diferențiate în ovocite, sau prin fuziunea acestora cu celule stem embrionare (ES). Cercetările acestor autori au permis și identificarea în celule stem embrionare de șoarece aflate în cultură, doar a patru factori genetici din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de vedere. Acești cercetători japonezi, de la Universitatea din Kyoto (Japonia) au demonstrat posibilitatea reprogramării de celule diferențiate și a convertirii lor la celule embrionare prin transferul conținutului nuclear al celulelor diferențiate în ovocite, sau prin fuziunea acestora cu celule stem embrionare (ES). Cercetările acestor autori au permis și identificarea în celule stem embrionare de șoarece aflate în cultură, doar a patru factori genetici din multitudinea de factori existenți într-un nucleu al celulei animale, factori desemnați Oct3/4, Sox2, c-Myc și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
posibilitatea reprogramării de celule diferențiate și a convertirii lor la celule embrionare prin transferul conținutului nuclear al celulelor diferențiate în ovocite, sau prin fuziunea acestora cu celule stem embrionare (ES). Cercetările acestor autori au permis și identificarea în celule stem embrionare de șoarece aflate în cultură, doar a patru factori genetici din multitudinea de factori existenți într-un nucleu al celulei animale, factori desemnați Oct3/4, Sox2, c-Myc și Klf4, factori care introduși în fibroblaste adulte de șoarece le-au transformat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulei animale, factori desemnați Oct3/4, Sox2, c-Myc și Klf4, factori care introduși în fibroblaste adulte de șoarece le-au transformat pe acestea în celule stem pluripotente induse (iPS). Aceste celule prezintă morfologie și proprietăți de creștere specifice celulelor stem embrionare și exprimă gene marker specifice celulelor ES. Transplantul subcutanat al celulelor iPS la șoarecii nuzi, precum și injectarea lor în blastociste de șoarece a determinat apariția unor formațiuni histologice ce conțineau elemente specifice celor trei foițe embrionare, în primul caz, și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
creștere specifice celulelor stem embrionare și exprimă gene marker specifice celulelor ES. Transplantul subcutanat al celulelor iPS la șoarecii nuzi, precum și injectarea lor în blastociste de șoarece a determinat apariția unor formațiuni histologice ce conțineau elemente specifice celor trei foițe embrionare, în primul caz, și la o dezvoltare embrionară tipică șoarecelui, în cel de al doilea caz. Aceste date au demonstrat că se pot obține celule stem pluripotente pornind de la cultura de fibroblaste adulte, prin introducerea în acestea doar a patru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
marker specifice celulelor ES. Transplantul subcutanat al celulelor iPS la șoarecii nuzi, precum și injectarea lor în blastociste de șoarece a determinat apariția unor formațiuni histologice ce conțineau elemente specifice celor trei foițe embrionare, în primul caz, și la o dezvoltare embrionară tipică șoarecelui, în cel de al doilea caz. Aceste date au demonstrat că se pot obține celule stem pluripotente pornind de la cultura de fibroblaste adulte, prin introducerea în acestea doar a patru factori inductori. Se admite că, prin manevre experimentale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
doilea caz. Aceste date au demonstrat că se pot obține celule stem pluripotente pornind de la cultura de fibroblaste adulte, prin introducerea în acestea doar a patru factori inductori. Se admite că, prin manevre experimentale potrivite, pot fi induse celule stem embrionare prin prelevarea de celule ale corpului unei persoane bolnave și asemenea celule stem se pot diferenția în direcții necesare (renale, hepatice, pancreatice, neuronale etc.) și care pot fi injectate în organele compromise ale acelei persoane, restabilindu-se potențialul fiziologic al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la om, cel al hemoglobinelor este cel mai bine cunoscut. Structura tetramerică a moleculei de hemoglobină condiționează capacitatea sa excepțională de legare a oxigenului. Hematiile sunt primele celule sangvine care apar în cursul embriogenezei, având importanță vitală în aprovizionarea țesuturilor embrionare cu oxigen. Hemoglobina reprezintă pigmentul respirator din sânge, fiind o heteroproteină, mai exact o cromoproteină care are o greutate moleculară de 66 000 2000 Daltoni, prezentând o componentă proteinică - globina și o componentă prostetică, de natură porfirinică - hemul. La adult
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu CO2. Hemoglobina adultului se numește hemoglobina A ( HbA), având formula stoichiometrică α2β2. Ea reprezintă 97% din cantitatea totală de hemoglobină la copil și la adult. În diferite stadii de dezvoltare ontogenetică sunt sintetizate hemoglobine distincte. Astfel, în cursul dezvoltării embrionare din primele 12 săptămâni de la nidație, în sacul vitelin se sintetizează hemoglobina embrionară. Din a 12-a săptămână de viață intrauterină și până la naștere este produsă hemoglobină fetală, pentru ca după naștere să se producă hemoglobina adultă. Aceste tipuri de hemoglobină
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Ea reprezintă 97% din cantitatea totală de hemoglobină la copil și la adult. În diferite stadii de dezvoltare ontogenetică sunt sintetizate hemoglobine distincte. Astfel, în cursul dezvoltării embrionare din primele 12 săptămâni de la nidație, în sacul vitelin se sintetizează hemoglobina embrionară. Din a 12-a săptămână de viață intrauterină și până la naștere este produsă hemoglobină fetală, pentru ca după naștere să se producă hemoglobina adultă. Aceste tipuri de hemoglobină prezintă afinități diferite de legare a oxigenului. În cursul evoluției fetale, hemoglobina este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
hemoglobină de tip fetal HbF (α2γ2). Catena globinică γ diferă considerabil, atât față de catena α, cât și față de catena β. Catena α este identică la HbA și HbF. În cursul ontogenezei, sinteza de catene globinice începe la nivelul sacului vitelin embrionar cu producere de catene de tip zetta (ζ), după care continuă cu producere de catene de tip epsilon (ε), alpha (α), gamma ( γ) și beta (β), în ficatul fetal și în splina fetală, pentru ca după naștere să se producă doar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de hemoglobină constituie structura cuaternară a acesteia. Legătura dintre catena globinică și hem se realizează între atomul central Fe și un rest de histidină. Fe++ asigură legarea oxigenului molecular (O2) la molecula hemoglobinei. Hemoglobina este sintetizată încă din cursul dezvoltării embrionare și fetale (fig. 16.3). Nu se cunoaște secvența de aminoacizi a catenelor globinice sintetizate în stadiul embrionar și fetal, deoarece acestea dispar între a 8-a și a 10-a săptămână de viață intrauterină, fiind astfel dificil de studiat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Fe și un rest de histidină. Fe++ asigură legarea oxigenului molecular (O2) la molecula hemoglobinei. Hemoglobina este sintetizată încă din cursul dezvoltării embrionare și fetale (fig. 16.3). Nu se cunoaște secvența de aminoacizi a catenelor globinice sintetizate în stadiul embrionar și fetal, deoarece acestea dispar între a 8-a și a 10-a săptămână de viață intrauterină, fiind astfel dificil de studiat. Principala hemoglobină fetală HbF are formula stoichiometrică α2γ2. Există două subtipuri de catene γ, desemnate Aγ și Gγ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tipuri de catenă γ. Acest al treilea subtip are o frecvență de 10-15%, la nivelul catenelor globinice ale populației umane generale. Hemoglobina de tip HbA începe să fie sintetizată între săptămânile a 6-a și a 8-a de viață embrionară și, în condiții normale, înlocuiește în totalitate HbF, imediat după naștere. Catena ε este considerată una dintre primele catene globinice apărute în filogenie și dispariția sa devreme în cursul ontogenezei este legată, după unele opinii, tocmai de vechimea sa filogenetică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
grupat. Clusterul genic α-globinic are localizarea 16p 13.11 - 16p 13.33 și se întinde pe un segment din ADN de 30 kb. În direcția 5’ a acestui cluster genic se află gena Aζ care este activă doar în perioada embrionară. Între această genă și celelalte gene funcționale ale clusterului se află trei pseudogene desemnate ψζ, ψα2 și ψα1. Tot în acest cluster genic a fost identificată și gena θ1, a cărei funcție este necunoscută. Toate genele pentru catenele globinice ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
16.3). Astfel, în cromozomul 16, clusterul α-globinic are următoarea succesiune a genelor funcționale individuale: ζ, α2 , α1 șiθ1, pe când în cromozomul 11, clusterul β-globinic are succesiunea următoare de gene funcționale: ε, Gγ, Aγ, δ și β. În cursul vieții embrionare sunt sintetizate hemoglobinele HbGower 1 (ζ2ε2), HbPortland (ζ2γ2) și HbGower 2 (α2ε2). În cursul evoluției fetale se sintetizeză hemoglobina fetală HbF (α2γ2), iar în cursul vieții postnatale se sintetizează hemoglobinele adulte HbA1 (α2β2), HbA2 (α2δ2). Desemnarea hemoglobinelor embrionare semnifică denumirea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cursul vieții embrionare sunt sintetizate hemoglobinele HbGower 1 (ζ2ε2), HbPortland (ζ2γ2) și HbGower 2 (α2ε2). În cursul evoluției fetale se sintetizeză hemoglobina fetală HbF (α2γ2), iar în cursul vieții postnatale se sintetizează hemoglobinele adulte HbA1 (α2β2), HbA2 (α2δ2). Desemnarea hemoglobinelor embrionare semnifică denumirea spitalelor unde acestea au fost identificate și caracterizate pentru prima dată: University College Hospital în Gower Street, Londra și în Portland, Oregon (SUA). Alte denumiri de hemoglobine au aceeași explicație de sorginte toponimică. Genele globinice determină structura catenelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
extrapolate la eritropoieza umană. Recent a fost introdus și peștele „zebra” ca model în studiul genetic al eritropoiezei (Orkin și Zon, 1997). Studiile de inactivare a funcției genelor (knock-out) la șoarece au permis descifrarea bazei genetice a dezvoltării celulelor sangvine embrionare. Hematiile embrionare se dezvoltă în insulele sanguine din sacul vitelin al mamiferelor, proces cunoscut tradițional ca hematopoieza „primitivă” sau „embrionară”. Au fost identificate mai multe gene implicate în reglarea acestui proces. Astfel, gena SCL / tal-1 a fost identificată prima dată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]