664 matches
-
avut foarte numeroase expoziții personale și de grup. Operele sale se găsesc în colecții publice din Franța, Belgia și în alte țări. Creațiile sale au fost achiziționate, între altele, de Hermès, o colecție de bijuterii pentru Christian Lacroix, opere pentru emirul Qatarului, etc. Posturile de televiziune franceze France 3 și TF1 au realizat documentare despre Alain Girel.
Alain Girel () [Corola-website/Science/329028_a_330357]
-
și creștinii maroniți din Liban. S-a încercat o separare a teritoriilor celor două populații : zona de la Nord de Beirut până în Siria, a fost declarată sectorul maroniților; iar zona de Sud a Libanului a fost rezervată druzilor, sub conducerea unui emir din familia Arsalăn. Experimentul nu a avut succes pentru că ambele populații erau reprezentate pe tot cuprinsul țării, dar și datorită neînțelegerilor dintre cei doi guvernatori respectivi. După intervenția puterilor europene, în zonele de conflict, creștinii au fost avantajați, iar puterea
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
servit drept medic la curtea lui Ilkhan Abaqa (1265-1282), iar până la domnia lui Arghun (1284-1291) apar scrise foarte puține lucruri despre el. Se pare că ar fi continuat să practice medicina, dar sursele istorice descriu relațiile sale din ce în ce mai puternice cu emirii mongoli și cu alte elite în ceea ce privește problemele guvernamentale și politice. Istoricul Ahmad Husain Ali Katib vorbește despre Rashid al-Din ca fiind un călător fervent în primii ani ai carierei sale, iar taxonomia detaliată din Athar wa Ahya despre copaci, plante
Rashid al-Din () [Corola-website/Science/329064_a_330393]
-
unui han construia în fiecare zi o biserică , ea fiind creștină , iar el detesta asta . În 1299 a fost numit șef al administrației (sahib-divan) și deputat (na’ib) și areanjează căsătorii diplomatice ale fiilor și fiicelor sale cu nobili proeminenți, emiri turco-mongoli, cărturari religioși și administratori de rang înalt. Se consideră că în timpul vieții sale Rashid al-Din a reușit să strângă o avere impresionantă și că o mare parte din aceasta a fost canalizată spre cumpărarea de pământuri și dezvoltarea acestora
Rashid al-Din () [Corola-website/Science/329064_a_330393]
-
expulzarea din comunitatea religioasă. De asemenea, yazidiții sunt, în general, monogami, însă liderii comunității pot fi și poligami. Yazidiții sunt împărțiți pe caste, sistemul fiind stabilit de șeicul `Adi Ibn Musăfir, iar în fruntea lor se află un prinț sau emir, în timp ce șeicul este conducătorul religios. Există trei caste, cea numită murīd, apoi cea a șeicilor, iar cea din urmă cea a pirilor. Casta preoților este și ea împărțită în trei, astfel există: "faqirii", mai precis casta cea mai înaltă a
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
Svatopluk regiunea care avea să le devină patrie în schimbul unui cal alb complet echipat, cu șeaua și frâiele împodobite cu aur, nu este decât dovada consfințirii acordului dintre unguri și regele Moraviei, în conformitate cu tradițiile păgâne. Între timp, Ismail Ibn Ahmed, emirul Horasanului, care a atacat „țara turcilor” în 893, a provocat o migrațiune a triburilor karlucilor, turcilor oguzi și kimekilor spre vest. Istoricul Al-Masudi leagă migrația spre vest a pecenegilor și ungurilor de presiunea exercitată de popoarelor atacate de Ismail Ibn
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
a născut autorul. Cultura arabă tradițională a deprins-o de la un călugăr, apoi și-a îmbogățit-o prin lecturi din cele mai diverse: gramatică, retorică, lexicologie și poezie. Compunea versuri ocazionale de la o vârstă fragedă, în mare parte panegrice, adresate emirului, dar care n-au fost păstrate. În 1840 s-a mutat la Beirut, unde a ajuns vestit ca unul dintre cei mai buni cunoscători ai limbii arabe clasice și ai științelor limbii. La Beirut a intrat în legătură cu misionarii protestanți americani
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
legate de relațiile Țării Românești cu turcii, înainte ca ei să fi atins, Dunărea ca hotar. Ele privesc Brăila fie indirect fie direct. Așa de pildă partea a doua a Cronicii lui Enveri, intitulată Düsturname, se ocupă de campaniile Umur-bei, emirul din Aidîn, care întreprinde o expediție navală, ajungând până la Chilia cu 300 de vase. Faptul s-ar fi petrecut între 1339 și 1341. Partea a treia cuprinde istoria otomanilor de până la expediția din 1462 (866 AH) a sultanului Mehmet al
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
mare rezonanță la adresa familiei al-Dawla. Climatul oferit de Sayf al-Dawla i-a permis poetului să evolueze de la monotonia odelor clasice, atât de comune artiștilor neexperimentați, la opere care să cuprindă detalii semnificative și evenimente relevante. În timp ce se afla la curtea emirului hamdanid Sayf al-Dawla, în perioada 948-957, acesta a compus numeroase panegirice în care elogia luptele anuale purtate între anii 950-956 împotriva bizantinilor și a conducătorului lor, intitulat ”domestikos”. Mutanabbi îl însoțea pe prinț în toate campaniile militare și consemna pentru
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
acolo unde va avea primii discipoli- cei mai importanți fiind al-Bashir și Abd al-Mu’min. În 1120, Ibn Tumart și mica sa echipă de discipoli pleacă spre Maroc, oprindu-se întâi în Fez, acolo unde o va ataca pe sora emirului almoravid, ‘Ali ibn Yusuf, pentru că umbla neacoperită, precum femeile din triburile berbere. După ce va fi alungat din Fez, se va duce în Marrakesh, acolo unde îl va urmări pe emirul almoravid, Ali ibn Yusuf, până într-o moschee, și îl
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
întâi în Fez, acolo unde o va ataca pe sora emirului almoravid, ‘Ali ibn Yusuf, pentru că umbla neacoperită, precum femeile din triburile berbere. După ce va fi alungat din Fez, se va duce în Marrakesh, acolo unde îl va urmări pe emirul almoravid, Ali ibn Yusuf, până într-o moschee, și îl va atrage pe acesta și pe cei mai importanți învățați ai locului într-o discuție despre doctrină. După discuție, învățații au ajuns la concluzia că ideile lui Ibn Tumart erau
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
mai importanți învățați ai locului într-o discuție despre doctrină. După discuție, învățații au ajuns la concluzia că ideile lui Ibn Tumart erau blasfematoare și el era periculos, și au îndemnat ca Ibn Tumart să fie omorât sau închis. Însă emirul almoravid a decis că acesta să fie alungat din oraș. Ibn Tumart s-a refugiat printre oamenii săi, în Hargha, în orașul său de baștină, Igiliz, în valea Sous. Se va retrage într-o peșteră din apropiere, și va duce
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
min va veni ca un locotenent al imamului ascuns, Ibn Tumart. Între 1130 și 1163 când va muri, Abd al-Mu’min nu doar că a pus bazele murabiților, dar și-a extins puterea peste tot nordul Africii, până în Egipt, devenind emirul Marrakesh-ului în 1149. Andalusia a avut aceeași soartă ca și cea a Africii. Între 1146 și 1173, almohazii au adus treptat diferitele principate sub aria de influență a almoravizilor. Almohazii au schimbat capitala de la Cordoba la Sevilia, fapt urmat de
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
implementării sistemului dhimmi. Anumiți factori au permis maronitilor să scape de condițiile care erau comune pentru alți creștini. Puterea aparte a maronitilor a fost abilitatea lor nu doar de se proteja de occident, ci și de a oferi servicii positive emirilor druzi. De exemplu, patriarhul Yuhanna Makhluf a fost consilierul emirului Fakhr al-Din II, la începutul secolului al XVII-lea, și s-a asigurat că emirul să intre într-o alianță anti-otomana. Emirii evoluau prin abilitățile sale intelectuale, în timp ce creștinii câștigau
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
de condițiile care erau comune pentru alți creștini. Puterea aparte a maronitilor a fost abilitatea lor nu doar de se proteja de occident, ci și de a oferi servicii positive emirilor druzi. De exemplu, patriarhul Yuhanna Makhluf a fost consilierul emirului Fakhr al-Din II, la începutul secolului al XVII-lea, și s-a asigurat că emirul să intre într-o alianță anti-otomana. Emirii evoluau prin abilitățile sale intelectuale, în timp ce creștinii câștigau protective politica, autonomie și un aliat locat împotriva conducerii otomane
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
lor nu doar de se proteja de occident, ci și de a oferi servicii positive emirilor druzi. De exemplu, patriarhul Yuhanna Makhluf a fost consilierul emirului Fakhr al-Din II, la începutul secolului al XVII-lea, și s-a asigurat că emirul să intre într-o alianță anti-otomana. Emirii evoluau prin abilitățile sale intelectuale, în timp ce creștinii câștigau protective politica, autonomie și un aliat locat împotriva conducerii otomane. Oportunitățile economice i-au încurajat pe maroniti să migreze spre sudul Muntelui Liban. Sistemul feudal
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
occident, ci și de a oferi servicii positive emirilor druzi. De exemplu, patriarhul Yuhanna Makhluf a fost consilierul emirului Fakhr al-Din II, la începutul secolului al XVII-lea, și s-a asigurat că emirul să intre într-o alianță anti-otomana. Emirii evoluau prin abilitățile sale intelectuale, în timp ce creștinii câștigau protective politica, autonomie și un aliat locat împotriva conducerii otomane. Oportunitățile economice i-au încurajat pe maroniti să migreze spre sudul Muntelui Liban. Sistemul feudal care s-a dezvoltat în "Muntele Liban
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
i-au încurajat pe maroniti să migreze spre sudul Muntelui Liban. Sistemul feudal care s-a dezvoltat în "Muntele Liban" a însemnat că familiile conducătoare din fiecare comunitate erau responsabile pentru colectarea taxelor în schimbul puterii locale prin influența lor asupra emirului. Odată cu secolul al XIX-lea, sistemul feudal începea să se dezintegreze. Căderea emiratului în 1840 după exilul lui Bashir al-Shibabi II a lăsat un gol politic, pe care autoritățile otomane au încercat să îl umple. Zona a fost împărțită în
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
Mohammed bin Rashid Al Maktoum (în arabă: محمد بن راشد آل مكتوم; Muḥammad bin Răshid al Maktūm, n. 15 iulie 1949), cunoscut și ca "șeicul Mohamed", este vice-președintele și primul-ministru al Emiratelor Arabe Unite și monarh constituțional (emirul) al emiratului Dubai. Deține aceste funcții din perioada ianuarie-februarie 2006, când i-a succedat fratelui său mai mare, Maktoum bin Rashid Al Maktoum. A fost desemnat ca personalitatea lumii islamice din anul 2013. Este cel de-al treilea din cei
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
a succedat fratelui său mai mare, Maktoum bin Rashid Al Maktoum. A fost desemnat ca personalitatea lumii islamice din anul 2013. Este cel de-al treilea din cei patru fii ai lui Rashid bin Said Al-Maktoum, membri ai familiei de emiri Al-Maktoum și descendenți ai Casei Al-Falasi. De la vârsta de 4 ani, Șeicul Mohammed a studiat în particular limba arabă și studiile islamice. În anul 1955, a început educația formală la Școala Al-Ahmedia. La vârsta de 10 ani, s-a transferat
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
propriul iaht numit Dubai, construit de compania germană Blohm & Voss, lung de 162 de metri, cel de-al treilea iaht din lume, după lungime, cu o capacitate de 115 persoane, inclusiv echipajul. La 03.01.1995, fratele său mai mare, emirul Maktoum bin Rashid Al-Maktoum a semnat două decrete prin care l-a numit pe Șeicul Mohammed, Prințul Moștenitor al emirtului. El a fost numit, totodată, și ministrul apărării al Emiratelor Arabe Unite (EAU). După aproape un deceniu de guvernare de facto, a
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
se referea la terenurile sale ca fiind date în administrare de către Dumnezeu. Ramiro a început să-și părăsească teritoriile în detrimentul maurilor și a fratelui său, Garcia, regele Navarei. La scurt timp după moartea tatălui său, el l-a sprijinit pe emirul de Tudela într-o invazie în Navarra. În timp ce el a fost învins în bătălia de la Tafalla, el încă a fost capabil să câștige teritoriul, inclusiv Sanguesa, și a stabilit o semi-autonomie. În 1043, aparent cu aprobarea lui García, el a
Ramiro I al Aragonului () [Corola-website/Science/331475_a_332804]
-
apare numele său ca rege și nu ca nepot al său. Abia în ultimul an al domniei sale, Garcia apare cu titlu regal. În 927, el a condus o armată în sud pentru a-l spijini pe Abd-ar-Rahman al III-lea, Emir de Cordoba, nepotul soției lui Jimeno. Jimeno s-a căsătorit cu Sancha Aznárez, sora reginei Sancho, Toda Aznárez și nepoata regelui Fortun Garcés. Cu sprijinul mamei sale energice și diplomată, Garcia, ca și tatăl său, s-a angajat într-o
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
se referea la terenurile sale ca fiind date în administrare de către Dumnezeu. Ramiro a început să-și părăsească teritoriile în detrimentul maurilor și a fratelui său, Garcia, regele Navarei. La scurt timp după moartea tatălui său, el l-a sprijinit pe emirul de Tudela într-o invazie în Navarra. În timp ce el a fost învins în bătălia de la Tafalla, el încă a fost capabil să câștige teritoriul, inclusiv Sanguesa, și a stabilit o semi-autonomie. În 1043, aparent cu aprobarea lui García, el a
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
ibn Ali ibn Hussein al-Hashimi sau Abdul Ilah (în arabă: عبد الإله بن علي بن حسين الهاشمي 14 noiembrie 1913 - 14 iulie 1958) a fost un prinț (emir) arab din familia Hașemită din Hidjaz , regent al Irakului între 4 aprilie 1939 - 23 mai 1953, în timpul copilăriei regelui Faisal al II-lea. Din anul 1943 a deținut titlul de Prinț moștenitor al Irakului, reconfirmat în 1953. a deținut și
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]