23,120 matches
-
rețin. O mare EROARE de educație! Când, În preistorie, bărbații trebuiau să Înfrunte animalele la vânătoare sau, mai târziu, dușmanii În războaie aveau nevoie, În mod justificat, de un nivel ridicat de agresivitate. Sunt anumite fenomene fiziologice care fac ca emoțiile neeliminate prin plâns să mențină În bărbat un nivel ridicat de agresivitate. Până și În ziua de azi, când condițiile sociale s-au schimbat, băieții sunt Împiedicați să plângă. “Ești bărbat, n-ai voie să plângi!” „E rușine!” Mare eroare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
părăsim condiția noastră materială și dispare frica de moarte pentru că necunoscutul devine cunoscut. Rugăciunea creștinului ortodox „precum În cer așa și pre pământ” Începe să prindă contur În Înțelegerea noastră. PICCOLO ARLECCHINO În urma ta... cioburi de gheață mă plouă cu emoții, când dulci, ca sudul din Apa Lunii, când misterioase, ca albastrul Apei lui Neptun! mă zăresc șerpuind o accentuare de dor... Îți strâng urmele Într-un buchet tomnatic, pe care-l uit la fereastra trenului Orient Express. mă vând unei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ireparabilă Revista CUVÂNTUL nr. 87/ 2006 cuprinde un "dossier" pe tema memoriei și uitării care merită citit cu atenție și păstrat, întrucât rezumă, printre altele, o dramă a conștiinței publice românești: uitarea grotesc-surâzătoare a trecutului comunist. Parcurgem cu interes (și emoție) articolele: O școală a memoriei: Școala de vară de la Sighet (10-17 iulie 2006) de Ioana Boca, Mnemotehnica lui Paul Goma de Ovidiu Verdeș, Uitarea vie de Gheorghe Crăciun, Uitarea care ne unește de Smaranda Vultur, Memorie și discurs identitar de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
Miró, sculptura lui Brâncuși, poezia lui Sándor Weöres. Este o muzică bogată, complexă, scrisă de un musicus doctus, de un muzician foarte învățat (ŤMă interesează totul: științele naturii, lingvistica, istoria, politica.ť), dar totodată de un mare artist, ultrasensibil la emoția umană, capabil să o exprime cu claritate, atât în sunete, cât și în cuvinte ("Pentru mine muzica nu e o insulă, ci o bucată complexă de viață și experiență" ). A murit Ligeti, vrăjitorul sunetelor, omul cel mai neliniștit și curios
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
de rațiune. Și astfel șirurile de mașini continuă să se strecoare în delăsare și nervos, torturant, delirant pe drumul ireal. Ghinionul meu a fost că am ajuns în mari capitale europene, unde la tot pasul ți se taie respirația de emoție și de admirație în fața atâtor construcții magnifice, din toate epocile, construcții care durează și vorbesc copleșitor despre vocația creatoare ca emblemă a omului. Prin opoziție, imaginea drumului de mizerie, subuman, ca o boală, de la ieșirea din țară, m-a urmărit
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
în scenă - și a jucat la Curtea Papilor - Les barbares de Gorki, un spectacol pe nedrept atacat de ziariști superficiali, fără argumente, plin de umori, un spectacol extrem de serios, de profund, atent construit, pe studiul fiecărui personaj, pe relații, pe emoție, pe un tip de nebunie care izbucnește în partea a doua spectaculos, o montare care a ținut seama de subtile date ale realității rusești din acea vreme, dar și de ce este, uman, dincolo de ani și de secole. Ediția 2006 rămîne
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
visul unei nopți de vară. O călătorie ieșită cumva din timp și, totuși, atît de actuală, o călătorie în care poveștile sînt spuse în ritmul aiuritor al cailor, povești despre cutume și tradiții, despre aventură, despre poezie, despre pericol, despre emoție, despre libertate, despre noapte și despre zi. De multe ori, genul de umor și de poantă m-a dus cu gîndul la filmul Pisica neagră, pisica albă, al lui Emir Kusturiza. Din cînd în cînd, aventura se oprește, parcă, iese
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
pp. 71-82). Pe 1 octombrie 2014, a fost organizată dezbaterea Teatrul în România comunistă, invitat fiind actorul Ion Caramitru, Director al Teatrului Național din București. Coordonatorii acțiunii au fost Prof.univ.dr. Doru Tompea și Prof.univ.dr. Sorin Bocancea. "Am o notă de emoție pentru că ceea ce voi spune tinerilor nu va fi înțeles pe deplin, tocmai pentru că nu au trăit acea perioadă și e mult mai complicat. Trăim cu toții într-o permanentă duplicitate, pentru că unei bune părți a României îi pare rău după societatea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Gigi Becali auzindu-l spunând la știrile sportive unui reporter tv: "- Mă, jurnalistule, eu te cunosc de la distanță că ești securist, așa că pleacă..." Nuuuuu. Acum nu pare să audă, ci ne spune ridicându-se emoționat de pe taburet: - Dragilor, cu profundă emoție și mândrie cultural-patriotică am urmărit împreună reportajele tv, participând și noi cât am putut de afectiv la deschiderea Salonului cărții ,Bookfest 2006", alături de Domnul Președinte Traian Băsescu ghidat cu maximă competență de domnul Gabriel Liiceanu. Și spuneți-mi: imaginile tv
"Stela și cu Arșinel nu mai au umor defel" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10527_a_11852]
-
un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii. VARIAȚIUNE DESPRE IDEE O auzeam în reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum ar fi emigrat dinspre un zbor spre celălalt. Numai dezmățul singurătății îi atingea sufletul. ÎMI LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se va comportă într-un anume fel. În urmă transpunerii, obiectul cunoașterii devine modalitatea de a gândi, de a simți, de a se comportă, al celuilalt. Trebuie precizat că la acest obiect al cunoașterii se ajunge cunoscut tot prin gândurile, emoția etc., unei ființe umane, fapt nemaiîntâlnit la alte forme de cunoaștere. ,,Identificându-se rațional și afectiv cu partenerul, prin raportarea comportamentului obiectiv al acestuia la propria experiență verificată și ea obiectiv, în practică socială, individul dobândește acel tip specific de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
tac: e primăvară în cuvinte!”. E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera (martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Clipă!”). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silaba din ultimul șopot? Nu știu! Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine și, ajutămă, Doamne, să trec!” Rostirea harică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
că ne-ai plăcut tare mult. Să ne trăiești Nea Costică!. Și a încheiat scrisoarea: Nu mi-aș fi închipuit niciodată că eu să-ți încep carieră, iar tu să mi-o închei. Păstrez cu duioșie scrisoarea și recunosc cu emoție că este una dintre cele mai frumoase amintiri din viața mea. Mai ales că nu numai că „mi-a început cariera” dar datorită lui am și luat bacalaureatul. Cu chiu cu vai am ajuns în clasa 8. Cred ca daca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în serios. Mai ales că aveau voie să participe la examen și profesorii pe care i-am avut în cursul liceului, cât și, ceea ce era și mai grav, și părinții. Deci asta mai lipsea. În privința părinților, mama, mai mult de emoția ei decât de a mea, a pretestat că nu vrea să mă emoționez eu așa că nu vine. Dar a delegat-o pe fosta ei colega doamna profesoară Elenă Călinescu, profesoara la liceul de fete, să vină. Doamna Călinescu avea două
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
5 elevi și de frică să fim strigați, nici la toaletă nu ne-am repezit. Deși tare am fi avut nevoie și de data asta pe bune, nu ca să chiulim cum făceam în timpul liceului. Nu e nevoie să vă descriu emoțiile, e ușor de imaginat. Cand mam auzit strigat, mi-am zis în gând. Curaj găină că te tăi! Uitând să-mi mai fac cruce cu limba în cerul gurii, am intrat mai rău ca o vită la abator. Nici nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de la Rugul Aprins, în autenticitatea literară și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența lui Dumnezeu. Vasile Voiculescu se numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu zăbovim acum, asupra vastei sale creații, doar conturam ideea că, acest poet
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
avutul - dar să i se cruțe cărțile, fiind vorba de cele 6000 de volume în care-și întrupase esență vieții Patimile lui Vasile Voiculescu și destinul său tragic - de martir al dreptei credințe mărturisitoare în spațiul românesc - stau sub semnul emoției înălțătoare a pildei morale - de ucenic al lui Hristos. În ultimii ani, am întâlnit o mulțime de oameni pe care puteam foarte bine să nu-i întâlnesc... Numele multor israelieni sunt celebre fără ca respectivii să aibă habar de asta și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
semne de identificare (greu de stabilit la atâtea autori), lasă Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei până în ’89, si derapajul epidermic, generalizat de dupa, l-au determinat să-și țină „linia poeziei (...) mereu ascunsă”, cum zice în prefață amintită, încât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Faguet echivalează cu o revelație, devenind mitul fondator al personalității critice a lui E. Lovinescu: "De m-aș îndoi despre vocația mea critică, nu sub raportul calității, unde îndoielile subzistă întotdeauna, ci al fatalității ei, faptul că cea mai puternică emoție literară n-am resimțit-o din contactul unei opere de imaginație, ci al unei opere critice constituie indiciul unei îndrumări precise. Copil aproape, când am dat peste seria de articole ale lui Emile Faguet din Revue bleue (Renan, Balzac, Taine
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
De aceea, boala lui e trecută sub tăcere, îi menajează pe ceilalți, le distrage atenția de la propria nenorocire, angoasele nu trebuie date mai departe. Generozitatea cu care un scriitor oferă frumusețea lumii și căutarea acelei "limbi comune" care să stîrnească emoții în oameni, vorbeau, de fapt, despre disponibilitatea lui de a insufla seninătate, de a satisface nevoile cititorului, recuperând povestirea din zonele marginale, oferind-o apoi mai departe, modest, fără orgoliu auctorial... Sorin Stoica spunea că astăzi, revoltații, snobii, dezabuzații, "nonconformiștii
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
literară pe care a dus-o (veritabil Ťactivism de breaslăť), în Ťvis-ŕ-visť cu sihăstria mea anostă, departe de zgomotoasa forfotă (adesea nu lipsită de avantaje extraliterare) a colegilor din tagma scriitoricească". Sau, dimpotrivă, cu un puternic accent contrastant: "Citesc cu emoție ŤUltimul cuvîntť de Mircea Vulcănescu. Generația noastră se resimte de absența unor caractere de calitatea și înălțimea morală a acestor oameni care s-au stins în pușcăriile politice dejiste". Regretabil, prezentul nu e mai puțin întunecat, învederînd o continuitate subterană
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
hazardului se manifestă și acolo unde calitatea ar trebui să aranjeze lucrurile de la sine... Schönberg, Berg, Webern au venit prea târziu la acest ospăț. Varčse, la 70 de ani, mai avu prilejul de a asista demn și ofensat, dar cu emoție, la recunoașterea sa. Dar Pergolesi? Dar Mozart? Dar Bizet? Dar Schubert? Compozitorul e nevoit să privească și lumea de dincolo, să se bucure pentru atunci, să și scoată bucuriile din truda partiturii, din neputința de a nu scrie." Se ținea
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
și a descoperit ceea ce alții nu văzuseră. A făcut-o cu curiozitatea omului de știință: matematic și microscopic. Dar, în același timp, cu căldură și iubire. Cu tandrețea copilului care îți adoră mama și își respectă tatăl. Cu sensibilitate și emoție. Cu grija de a-l ocroti, de a-i păstra puritatea. Acest amestec subtil echilibrat dintre sensibilitate și rațiune, dintre clasic și modern este lecția pe care eu, cred, am învățat-o de la el. Îl onorăm, astăzi, pentru că ne-a
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
convingeri proprii, necontextuale și fără un fond de cultură mai semnificativ decât pelicula ultimelor cancanuri, cărțile de publicistică semnate de așa-ziși profesioniști ai condeiului sunt niște încropiri editoriale, texte strânse cu furca și aruncate încă o dată publicului, în căutarea emoției trecute. Pe cât de masiv, impozant, impresionant ne părea jurnalistul daco-roman la lumina reflectoarelor, în prime-time, pe atât de pipernicită se arată statura lui în paginile propriilor cărți, deposedate de haloul mediatic și înfățișate, acum, la o scară reală. Izbitoare, la
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
în final. Ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru tinerii romancieri. Surprizele tehnicii romanești sunt seducătoare, dar putem oare să ne permitem a uita acele nouăsprezece secole de tradiție a basmului? Observ că iubirea revine timid ca emoție demnă de a fi centrul unei povești, dar unde revine ea? În romanul gay. Acolo (v. Jeanette Winterson, Written on the Body) iubirea e din nou stea. Între două femei, dar are intensitate și captivează sensibilitatea (sigur, depinzând și de
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]