1,678 matches
-
stradă până la scara blocului. Exista și lift, dar nu era dat în funcțiune, pentru a nu fi deteriorat de către viitorii locatari, când se vor muta și vor încerca să-și urce mobila cu el. Ajunsă în fața ușii era atât de emoționată încât nu reușea să introducă cheile în yală. Le scăpă pe jos și se umplură de praful rămas de la constructori. Le ridică și în sfârșit reuși să deschidă ușa. Avea în fața sa un hol din care porneau alte trei uși
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
Istorie și Teorie Militară al Ministerului Apărării Naționale al României. Este Cetățean de Onoare al municipiilor Galați și Cluj-Napoca, al orașelor Tg.Bujor, Slănic-Moldova, al comunei ieșene Ipatele, iar Școala nr.2 din Galați îi poartă mai nou numele. Vizibil emoționat, după slujba religioasă ținută de preotul Gicu Pătrașcu, parohul de la Biserica Sf.Haralambie,una din cele unde este ctitor, ca și la cele din cimitirul Eternitatea sau comuna Piscu, omul de știință născut la Galați la 8 martie 1928, a
BOTEZ LA BIBLIOTECA JUDETEANA V.A.URECHIA GALATI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353082_a_354411]
-
emoția aia pe care o aștept de la ei, până să ajungă la mine umblă singură, liberă, hai-hui prin sală sau pe oriunde; sentimentul și bucuria aia de a fi la grămadă cu alți spectatori la fel ca mine sau mai emoționați nu se pot compara cu nici o înregistrare sau filmare, indiferent cât de performant ar fi studioul și aparatura folosită. În ziua spectacolului plecam de acasă cu ceva timp înainte de ora începerii, fredonând refrene sau chiar piese întregi, sau imaginându-mi
CÂND REFLECTOARELE SE APRIND ŞI CORTINA SE RIDICĂ... de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352616_a_353945]
-
oameni ca mine au nevoie de cineva care să le arate calea cea bună. Ce ne vom face dacă totul se va transforma în întuneric în societatea noastră, și nu vor mai exista purtători de lumină?” Sandu se opri foarte emoționat în urma a ceea ce el spusese, se aplecă puțin și mângâie obrajii fetiței ce așezată în cărucior îl privea cu nevinovăție, după care o privi din nou pe Cecilia, care îi spuse: „Vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați spus, am
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (10) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352719_a_354048]
-
adică iubirea care se sacrifică pentru binele altora. De aceea și azi Dumnezeu nu ne distruge, ci ne oferă un timp de har pentru a ne împăca cu El, iar dacă refuzăm atunci va veni judecata.” Sandu se opri puțin emoționat, apoi continuă: „Revenind la dimensiunea lucrurilor sfinte, să știi că în inima mea înainte de a fi animat de sentimente creștine s-a pogorât harul Său minunat, salvator, și am înțeles că este o lucrare supranaturală ce se realizează în viața
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (5) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352711_a_354040]
-
îmi zice, mi se pare că nu v-ați cunoscut? Voquin se amuză pe socoteala mea. - Să știi că nu mușcă! Copilul, care nu are nicio lună, mă intimidează. E prima dată când țin un copil în brațe. - Uite ce emoționat e! exclamă Ingrid și bate din palme. - Nu-i așa că seamănă leit cu taică-su! mă întreabă Voquin râzând. Nu știu ce să zic. Toți copii la vârsta asta sunt la fel. Nu vedeam pe fața lui Pierre nimic din aerul degajat
DRUMUL APELOR, 54 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352752_a_354081]
-
gene. Ochii săi au sesizat lumină și, involuntar, s-au închis. A simțit o strângere de mână. „Este mâna ei. I-am păstrat atingerea intactă. Nicio femeie nu are mâna atât de fină! Iubita mea nu a rezistat. Este mai emoționată ca mine..., dar eu trebuie să fiu bărbat, să nu îi știrbesc prestigiul câștigat în mulți ani de muncă asidua și cinstită”, gândi el în fracțiuni de secundă. Deschise din nou ambii ochi, la fel de încet și aproape la fel de puțin. De
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]
-
Relu Cioran, Constantin Hrehor și Valentin Ciucă. Pe cei din urmă îi cunoștea bine Ion Gâță și el artist- plastic și prieten de copilărie, de care și ascultam prin tot ceea ce-mi explica uneori în domeniul picturii . Cu ochii emoționați, privind parcă uneori în gol nevăzând și neauzind pe nimeni, domnul profesor Vespasian Lungu, se îndrepta uneori spre ușa de la intrare, străpungând parcă cu privirea cercetătoare, tot centru orașului. Așa mi-am dat seama că dumnealui, este în așteptarea unei
-ŞOAPTA ACUARELEI- de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354623_a_355952]
-
scaun pregătit să plece, iar Adriana se apropiase de el pentru a-l conduce și acum erau așa de aproape, că ea, speriată de privirea lui atât de plină de dragoste, se retrase doi pași înapoi privindu-l fără întrerupere, emoționată. S-a abținut în ultima clipă să-l sărute. Era un impuls de moment, dar puternic, pe care nu-l mai avusese vreodată față de un băiat... Timpul s-a scurs cu repeziciune deși, în aceeași măsură, așteptarea plină de nerăbdare
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
cea mai mică importanță faptului că este ori nu auzită de cineva. După amiază, către seară, a trecut Cristian s-o felicite. - Am fost și am citit lista. Ești tare! Sincere felicitări și mult succes, Adriana! - Mulțumesc mult, Cristian! Erau emoționați amândoi. Privirile lor exprimau mai mult decât ar fi făcut-o cuvintele nerostite ce le stăteau pe buze. După câteva clipe ea a făcut un pas sau doi, apropiindu-se mult de el și i-a întins obrazul. A sărutat
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
răzimă de băiat mută de uimire. Nu reuși să articuleze vreun sunet, nici să salute ori să răspundă la uralele cu care erau primiți. Cristian o ținea de braț, protector, zâmbindu-i cu ochii aproape în lacrimi. Era și el emoționat și fericit. După trei rânduri de urale ridică mâna rugător și toată acea adunare a tăcu la acel semnal. Cineva opri și muzica. Toate privirile erau ațintite asupra lor. - Dragi părinți, dragi invitați, cu permisiunea voastră, v-o prezint pe
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
așa atmosferă s-a desfășurat spectacolul, mai departe, după microrecitalul lui Ovidiu Mihăilescu, până la final. Am remarcat căldura sufletească și bucuria manifestate în frumoasele cuvinte și întreaga atitudine a doamnei Eugenia Rădulescu, fostă dirigintă a autoarei cărții lansate. Domnia sa, vizibil emoționată, a subliniat: „Loreta Popa este eleva pe care am iubit-o cel mai mult în cei patruzeci de ani de învățământ... Am îndemnat-o să scrie poezie. Era sensibilă, născută parcă anume pentru literatură... Am venit aici să trăiesc împreună cu
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
până ce fluxul sentimentelor se încrucișară cu afecțiune reciprocă. Voiam să mă desfac din brațele lui, dar Paul nu mă lăsa. Strângându-mă parcă mai tare, și-a pus obrazul lângă al meu și mi-a spus simplu: «Au revoir, Papa!» Emoționat, l-am întrebat: Paulică, spune, când te întorci acasă? Veniți în această seară? S-a uitat oarecum încurcat, apoi către colegii lui care îl așteptau, și mi-a spus: «Tată, nu știu când. Nu depinde de mine!....» Bine, bine, dacă
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
picioare din cauza gerului, am simțit brațul Luminiței care mi-a înconjurat umerii și i-am auzit vocea care îmi șușote la ureche, să nu fim auzite în front de profesorul Cristescu: -Astăzi am treabă cu tine după orele de școală. Emoționată mi-am clătinat capul și am privit spre Tatiana să văd dacă ne privea. Aceasta m-a privit speriată și fricoasă, după care și-a întors capul la fel de repede cum și-a luat și Luminița brațul de pe umerii mei. Am
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
și era să cad pe preșul ei de la intrare. Avea o casă mare, cu multe camere, cu mobile frumoase, față de mine și de restul colegelor pe care le vizitasem. M-am așezat timid pe un scaun în bucătăria mare și emoționată, nu îndrăzneam să-mi scot paltonul. Ghetele le pusesem sub scaun, așa cum mi-a spus ea, iar căciulă cu ciucure la fel de mare ca și ea, mi-o roteam nervoasă în mână. -Dezbracă-te și pune totul pe scaun, să le ai
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
chinuia să o tragă pe ea. Mă uitam somnoroasă la ei și nu îndrăzneam să îi întreb, de teamă să nu-mi spună că a venit tata să mă ia. -Sunt de la regiune sau este Ionel? l-a întrebat mamaie emoționată. -Nu sunt, fa, ăia cu partidul! Cred că este Ionel, i-a răspuns tataie cu o voce ceva mai liniștită. -Eu nu plec! am țipat cu disperare și m-am ascuns sub plapumă. Nu vreau la București să mă certe
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
cu privirea distanța până la pământul lui și fără să-l mai întreb a început: -După ce m-a născut măicuța, la un an a murit. Eram săraci, tare săracă mai era lumea tataie și noi printre ei. Își căuta cuvintele emoționat. Pentru prima dată nu mi-am permis să râd. Știam de la mamaia că aveam limba lungă și de teamă să nu-mi scape ceva să-l supăr, mi-am acoperit gura cu palma. -Am rămas orfani de mamă. Când aveam
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
erau prezenți, dar aduseseră cu ei toate rudele disponibile și toți prietenii, să le admire odraslele, care sau recitau, sau dansau, ori interpretau roluri în cele câteva piese de teatru. Fiecare învățătoare răspundea de un număr din program. Eram toți emoționați, de la părinți și învățătoare până la noi, artiștii. Fiecare aveam grijă de costum, pentru că, fiind din hârtie, se putea rupe mai repede decât ne puteam imagina. Dansul nostru începuse bine: ne învârteam grațioase, în vârful degetelor în cipicii negri din saten
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
și mi-a zâmbit, i-am văzut fața roșie de emoție, ochii strălucindi de bucurie și transpirația care îi aluneca de pe frunte pe obrajii durdulii. Matei nu se încurcase la niciun pas, totul era perfect pentru noi. Eram și eu emoționată, sub privirea plină de admirație a lui Matei și în mod sigur a celor din sală, care veniseră să mă vadă. Numai că bucuria noastră nu a durat prea mult. Un “bondar” din spatele nostru s-a încurcat la pași și
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
mea -Nu! a sărit Nuța speriată, amintindu-și repede de problemele pe care ni le făcuse -Am să-ți scriu să vii la noi în vacanță! mi-a spus Matei. -Nu am scris nicio scrisoare până acum, i-am răspuns emoționată mai ales de privirea curioasă a Cameluței. Când ne-am ridicat să intrăm în sală, pentru că începeau premierile, aceasta mi-a șoptit: -Matei te iubește! Am roșit de plăcere și spre mirarea ei, de data aceasta i-am răspuns: -Cred
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
s-a rezervat, în semn de recunoștință, rândul I. „M-am operat pe 21 ianuarie și revin pe scenă pe 21 martie, la fix două luni după operație. Un mic... record după o intervenție chirurgicală atât de grea!” - a declarat emoționată actrița Cristina Stamate. Coincidență sau nu, premiera spectacolul „VIVAT REVISTA!” a avut loc tot într-o zi de „21”, mai precis pe 21 februarie 2014. Așa cum știți deja, actrița Cristina Stamate, care suferea de insuficiență mitrală și cardiopatie ischemică a
DUPĂ OPERAȚIA PE CORD DESCHIS SUFERITĂ LA ÎNCEPUTUL ACESTUI AN, ACTRIȚA CRISTINA STAMATE REVINE PE SCENA SĂLII SAVOY A TEATRULUI DE REVISTĂ „CONSTANTIN TĂNASE”! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1546 [Corola-blog/BlogPost/357777_a_359106]
-
a trecut la bucătărie - și nu este o înjosire că a trecut la bucătărie, ci este ceva propriu femeii, pentru ca bărbatul să poată fi liber să rezolve probleme în afară. Și Ionel s-a dus la serviciu. Dar ea, nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357704_a_359033]
-
adjutant, de la descarcerare. Cale liberă. Interveniți! În timp ce echipajul de la SMURD intra în acțiune, Emanuela și profesorul s-au apropiat pentru a-și confirma sigur identitatea victimei ce zăcea în mormanul de fiare. - Este ea..., da! Este doamna doctor Străinu! exclamă emoționat și extrem de îngrijorat profesorul. Trăiește? Faceți tot ce trebuie! Faceți imposibilul! Fără să realizeze ce face, o prinse pe Emanuela de mână, strângând-o destul de tare... - Domnule Profesor..., zise Emanuela privindu-l insistent. - Spuneți, doamna Romașcanu... - Mmmmă doare brațul..., zise
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
mitropolitului Pimen al Moldovei, a generalului Berthelot, a comandanților de oști, generalul Eremia Grigorescu, ministru de război, dădea citire primei cărți de mareșal acordată regelui Ferdinand, zis cel Loial sau Întregitorul în calitatea sa de comandant al Armatei române [1]. Emoționat, regele se adresă generalilor de armată : Se cuvine și dumneavoastră celor ce ați comandat armate în războiul nostru să fiți înălțați la gradul de mareșal [2]. Acest gând a fost preluat în 1930 când cele două Camere ale Parlamentului au
MAREŞALII ROMÂNIEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357845_a_359174]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > ELENA BUICĂ - VICTOR ROȘCA "EXPERIMENTUL TÂRGȘOR" Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 429 din 04 martie 2012 Toate Articolele Autorului Începutul represiunii comuniste Mă simt profund emoționată făcând câteva însemnări despre o carte care trebuie să stea într-un loc special în rafturile bibliotecilor. Cartea aceasta, apărută la Editura Curtea Veche, București, 2011 și prefațată de remarcabilul doctor în istorie Cosmin Budeancă, cuprinde între coperțile ei fapte
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]