1,702 matches
-
pensionari. Acum pensionarii, neantrenați de către societate în activități, sunt lăsați în seama doctorilor, care-i sperie cu bolile incurabile și-i transformă în pacienți și în seama preoților, care-i sperie cu chinurile veșnice, după moarte, și-i transformă în enoriași. Și unii și ceilalți îi storc de bani pe pensionari, fără să le ușureze viața. Unii pensionari își ocupă timpul cu animale de companie. Îi vezi în parcuri și în spațiile verzi, ținând câinele de lesă și așteptându-l să
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Părea un cuibar de acvilă. Clopotele sunară fără să poți localiza unde se află. Vibrația fu preluată de cavitatea peșterii, de piatra muntelui și prelungită apoi, în reverberații suprapuse, de văile învecinate, făcând să răsune această uriașă parohie lipsită de enoriași. Sunetul era fizic, material, de-l puteai percepe cu toată suprafața corpului și nimic nu mai era în jur, fără doar această vibrație de bronz, ca și cum te-ai fi aflat în străfundurile spiralate ale unui ghioc. Pimen trăgea cu meșteșug
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și toți pereții erau zugrăviți cu chipuri de sfinți. Prin ochiurile de geam, lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu care era podită biserica. Sihastrul își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o iederă în căutarea luminii. Făcu apoi cu vreascuri focul în vatră, puse la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Părea un cuibar de acvilă. Clopotele sunară fără să poți localiza unde se află. Vibrația fu preluată de cavitatea peșterii, de piatra muntelui și prelungită apoi, în reverberații suprapuse, de văile învecinate, făcând să răsune această uriașă parohie lipsită de enoriași. Sunetul era fizic, material, de-l puteai percepe cu toată suprafața corpului și nimic nu mai era în jur, fără doar această vibrație de bronz, ca și cum te-ai fi aflat în străfundurile spiralate ale unui ghioc. Pimen trăgea cu meșteșug
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și toți pereții erau zugrăviți cu chipuri de sfinți. Prin ochiurile de geam, lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu care era podită biserica. Sihastrul își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o iederă în căutarea luminii. Făcu apoi cu vreascuri focul în vatră, puse la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
multe altele, până când a căpătat o spectaculoasă dexteritate în această îndeletnicire. (În familie circulă zvonul că, inițial, a fost luat în mănăstire - adică eliberat de îndatoririle sale de preot parohial - pentru a fi ferit de tentația persistentă de a administra enoriașilor hostia sacramentală stând la distanță de ei și descriind cu ea o traiectorie în arc, peste umărul lui stâng.) Cât despre mine - prefer să-l las pe Seymour la urmă -, sunt sigur că nu trebuie să vă mai spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de la care nu lipseau nici friptura, nici sărmăluțele, nici vinul. Sărmăluțele erau făcute din frunze, umplute cu fel de fel de fructe, iar vinul Îl preparau din căpșuni sau coacăze, care creșteau În grădină din belșug. La praznic, participau și enoriașii plămădiți din lut și câlți. În afară de enoriași, Mașa și Gligori mai modelau și cai, căruțe, și fel de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sărmăluțele, nici vinul. Sărmăluțele erau făcute din frunze, umplute cu fel de fel de fructe, iar vinul Îl preparau din căpșuni sau coacăze, care creșteau În grădină din belșug. La praznic, participau și enoriașii plămădiți din lut și câlți. În afară de enoriași, Mașa și Gligori mai modelau și cai, căruțe, și fel de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răcoare și s-a Înnorat. Imediat după mănunchiul de bambuși se deschidea cimitirul, chiar În dreapta, unde se terminau treptele: În templul mic și vechi doar țiglele de pe acoperiș mai aveau oarecare strălucire. Nu se mai simțea aici atmosfera orașului, numărul enoriașilor scăzuse și el și singura sursă de venit părea să fie funeraliile. Templul era atît de darăpănat, Încît a trebuit să fie ancorat cu frînghii solide de stîlpi de susținere, roși și ei de termite. Creșterea populației a atras după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prin sat la colindat și eram mai scundă decât nămeții. În biserică era un godin prea micuț, dar fiindcă avea cărigile încinse, părea un soare interior, avea culoarea căldurii. Acolo era un cor pe patru voci care cânta acompaniat de enoriași colindele acum foarte cunoscute. Printre ele s-a strecurat una pe care o auzeam prima dată: „Din an în an, sosesc mereu la geam de Moș Ajun”... Se încheia cu: „Acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de cel cu „Nu uita când ești voios”, mi s-a părut că am și explicația. Omenii nefericiți și cronic triști capătă o umanitate la fără frecvență. Una mai degrabă abstractă, axiomatică. Mi-am dat de fiecare dată mâna cu enoriașii bisericii catolice, la sfârșitul slujbelor lor. Nu avem același obicei în biserica noastră. Dar în seara aceea de Ajun, țin minte că ne-am îmbrățișat unii pe alții, că ne-am simțit într-o mare familie iubitoare. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și influențează decisiv cursul istoric al Europei la început și apoi prin imperiile coloniale, cursul istoric al lumii. Cultul protestant, format ca reacție la imoralitatea Bisericii catolice, este orientată spre „categoriile libertății”, orientare care se manifestă prin spiritul problematizant al enoriașilor care nu-și pot găsi statornicia legați de canoanele unei organizații stricte ci mai degrabă într-o formă de religiozitate individuală. „Viața spirituală ortodoxă are un grad de asimilare în grad cu transcendentul a unor categorii ale „vremelnicului” din sfera
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
rămase neclintit la locul lui, intrând În fiecare slovă veche, În fiecare literă, ca Într-o măsea afectată de carii, unde Își făcu sălaș, pregătindu-se să pătrundă până-n carnea și măduva Învățăturii lui Iisus; În schimb, starețul Pahomie și enoriașii ce se rugau În schit, simțind miros de lemn Încins, năvăliră cu mic, cu mare În clopotniță, și, smulgându-i lui Lawrence frânghiile din mâini, Îl legară fedeleș și-l duseră, Într-o căruță, la spital, unde masterandul fu supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
crichet învinețindu-și fluierele picioarelor și o treime din newyorkezii care joacă bowling pe noroiul uscat din curțile caselor lor de împumut. Locuitori din Rajput, brahmani, chamari, reprezentanți ai tuturor castelor, negustori indieni, musulmani, catolici, membri ai Arya Samaj și enoriași ai bisericii anglicane, toți vor muri cu aceleași simptome, oboseală cronică, transpirație, febră și întunecarea vederii. La nivel mondial, amploarea acestor decese este chiar mai mare decât viețile secerate din Europa. Aici boala plutește ca o miasmă peste nodul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de mirare, sfințite . --Ce anume? --La 23 iunie 1784, preoții “Iereu Ion Iancul ot (de la n.n) Curălari, iereu Enachi ot Curălari” dau jupânesii Maria doi stânjeni din locul bisericii în schimbul unui stânjen din locul ei necesar unei hudiți pentru enoriași. --Pe unde venea acea hudiță, fiule? --“Alăture cu locul Foteștilor în lungul locului până în Drumul Sărării”. --Să nu crezi tu că un giuvaergiu nu știa să facă o afacere. Ascultă doar: “Eu Leizer giuvaergiu jidov, am făcut zapisul mieu la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
TVA, mai treacă,meargă, dar dacă intervin concepte, cum ar fi deficit bugetar, sau impozit diferențiat, vorbitorul politic pare lovit în creștet de un ciocan de stupoare și privirile-i devin lăturalnice. E ca și cum ar vorbi popa în biserică, iar enoriașii chiar dacă mai pricep pe ici, pe colo, câte ceva din parascovenia liturgică, totuși nimeni nu îndrăznește să-l întrerupă pe sfinția sa din litanie, și să ceară ca nedumeritul Ion, lămuriri suplimentare. Rar și doar ocazional, românul pare uneori vag interesat de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a auzit, molcom: Apoi ar cam fi vremea să începem cisla. Despre ce anume să vorbim, părinte? - sar eu repede cu întrebarea. De multă vreme mă bate gândul să ne aducem aminte de daniile făcute de voievozi ori de simpli enoriași sfintelor mănăstiri și biserici. Sunt sigur că îți amintești că unele biserici sau mănăstiri au fost zidite abia după ce vodă a dăruit ctitorului un loc pentru aceasta. Îmi amintesc de asemenea fapte, părinte. Dacă-i așa, atunci spune-mi care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că sfinția sa este un mielușel pe lângă alți mitropoliți, care au făcut - la cerere sau de la sine putere - blesteme adânci, de nu ai fi ieșit de sub obrocul lor nici a noua zi după scripturi. Acum aș mai adăuga faptul că unii enoriași - așa cum a fost „Vasiliță sin Necula”, care în iulie 1730 (7238) spune pur și simplu că a dăruit sfintei Mitropolii „ocina sa din Cucioaia”. Din ce s-o fi compus acea ocină doar Vasiliță știe. Dar a fost primită cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mitropolii, nu mai avem ce spune, dar... Dar dacă tot am pornit pe calea daniilor, atunci hai să vorbim și despre alte sfinte lăcașuri care s-au ridicat și au supraviețuit tocmai datorită bunăvoinței drept-credincioșilor; fie el vodă sau alți enoriași... Mă gândesc să vorbim despre o mănăstire tare dragă nouă. De fapt, dragostea pornește de la ctitor, pentru că mult s-a zbătut ca această mănăstire să rămână după el... Uite cum mă duce în ispită sfinția ta. Așa o ispită merită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Dimitrie Cantemir a vizitat Iașul în 1711. Văzând biserica Golia, a remarcat că are „trei feliuri de meșteșuguri: leșesc, grecesc și moschicesc”. După ce ai spus atâtea despre această mănăstire, hai să vedem cu ce daruri au miluit-o voievozii sau enoriașii. Aș aminti, sfințite, de primul „Zapis de la Pavăl Paleologul, grecescu, din 1607, scriind cum au dat danie mănăstirii Golâi doao vii de la Șorogari pentru sufletul lui, aproape de vie sfintei mănăstiri Sfete Neculai și lângă a popii Ieremii” - după cum scrie un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Dacă credeai că oricine poartă sutană este și chemat în rândul celor dăruiți cu trup și suflet lui Dumneze... te înșeli. De altfel, am mai întâlnit noi situații în care fețe bisericești au dovedit că au purtări mai urâte ca enoriașii de rând. Nu mai departe hărțuielile între viețuitorii mănăstirii Galata și ai Frumoasei, pentru acele vaduri de moară de pe pârâul Nicolinei... La aceștia tocmai mă gândeam și eu, părinte. Dar... pentru un păduche nu arunci cojocul în foc... Așa că hai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și moșie...” Apoi la „Vălet 7223” același voievod dă 50 de lei pe an din vama domnească. De asemenea nu uită ca la 1 mai 1715 (7223) să dăruiască mănăstirii Sfântul Atanasie din Copou trei sălașe de țigani. Voievozii și enoriașii au tot ajutat mănăstirea Copou să se ridice din nevoi. De aceea la 12 octombrie 1755 (7264) Matei Ghica voievod spune că: „sfânta mănăstire Copou... este la gre lipsă și scăpăciune din toate, neavând de nicăiuri nici un fel de agiutorință
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
treacă și timpul mai ușor. 17 Era vineri și, ca în fiecare zi din săptămână, bisericuța din Waterswick era goală. Și, tot ca în fiecare zi din săptămână, preotul paroh, reverendul St John Froude, era beat. Cele două lucruri - lipsa enoriașilor și lipsa de măsură a preotului - mergeau mână în mână. Era un obicei vechi, o tradiție de pe vremea contrabandei, când rachiul pentru preot fusese aproape singurul motiv pentru care cătunul acela izolat avea încă un paroh al bisericii. Și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bisericești aveau grijă ca în Waterswick să fie repartizați preoți mai ciudați, ale căror pasiuni stânjenitoare tindeau să-i facă nepotriviți pentru parohii mai respectabile, așa că acești oameni, ca să se consoleze pentru izolarea parohiei lor și lipsa de interes a enoriașilor față de problemele spirituale, deveneau alcoolici. Părintele St John Froude continua și el tradiția. își îndeplinea îndatoririle cu aceeași fervoare fundamentalistă anglo-catolică ce-l făcuse atât de puțin popular în Esher și își apleca privirea alcoolică asupra activităților celor câțiva enoriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
negru sub unghie. Important e controlul asupra altor oameni, să-i împingi să facă chestii ciudate, autodistructive și să-i convingi că slujesc voința lui Dumnezeu. Părerea mea e că e un șarlatan, un farseur din cap până-n picioare, dar enoriașii îi mănâncă din palmă și îl adoră, toți îl adoră, iar David mai mult decât oricine altcineva. Ce îi încântă așa de tare e felul în care scoate mereu idei noi, schimbând mesajul. Într-o duminică vorbește despre relele materialismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]