734 matches
-
antrenament și apoi aranjăm ce facem mai târziu, bine? ― Perfect, spun eu. Apropo, am multe să-ți spun. ― De-abia aștept, zice ea, și apoi închidem amândouă. Abia când ajung la sală îmi dau seama că sunt de-a dreptul entuziasmată că mă văd din nou cu Lauren. Pentru prima oară de când am ajuns aici, încep să mă simt mai mult ca acasă. Am o casă, un iubit, și acum încep în sfârșit să-mi fac prieteni. Poate că Lauren e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îi spun eu. Și eu te iubesc, mai spun, după ce mă gândesc puțin. Așa că stau lipită de televizor pentru tot restul după-amiezii și pe la șase încep în sfârșit să mă pregătesc să ies. Știu că pare probabil nebunesc, dar sunt entuziasmată, cum n-am mai fost de nu știu când. Fac duș, îmi usuc părul, îmi ia incredibil de mult timp să mă machiez și aleg o ținută neagră pentru seara asta. ― Ce naiba, spun eu cu voce tare, mișcându-mă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
amice, îi spune el. Interviul e într-o singură zi, după care păsărici și băutură în restul săptămânii. ― Simon, spune Ben pe un ton serios. Ești un tip pe gustul meu. Ben își petrece restul zilei încercând să rămână la fel de entuziasmat. ― Ticălos nenorocit, spune fiecare documentarist care trece pe lângă biroul lui, pentru că Ben nu este o vedetă pentru ei, ci un simplu coleg de muncă, cineva cu care se distrează. Pe la jumătatea după-amiezii, Ben a redevenit suficient de calm ca să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în minte. ― Mie nu-mi vine să cred că n-am mai vorbit de atâta vreme, îmi spune el, nevenindu-i ceva mai sugestiv în minte. Și apoi începem amândoi să vorbim în același timp, iar eu sunt atât de entuziasmată: e aici, e aici! E chiar aici. Ce faci aici? rostim amândoi la unison, după care ne oprim și râdem. ― N-o să-ți spun la telefon, zice Ben. Uite ce e, ești prin zonă în după-amiaza asta? ― Da. Pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care n-am crezut c-o s-o am vreodată. Știu că de data asta chiar pot da ochii cu el de data asta, de data asta n-am să mai fug. Desigur că sunt în continuare emoționată, acum sunt și entuziasmată. De data asta, întârzii câteva minute. Nu vreau să-l aștept pe Ben, vreau să intru și el să fie deja acolo, vreau să intru simțindu-mă puternică, plină de forță, frumoasă. Și chiar intră și el e acolo, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
coadă până când în sfârșit îmi vine și mie rândul meu și mă urc în taxi. Când iese din aeroport îmi odihnesc capul pe fereastră și privesc la luminile de pe autostradă, și cu cât ajung mai aproape de casă, cu atât mai entuziasmată mă simt. Acesta este un nou început, Jemima Jones. E un capitol cu totul nou: să-l scriu eu oricum vreau. Primul pas este să nu mă mai întorc la Kilburn Herald. Dacă Ben a putut face asta, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nerăbdător băiețelul-fetiță. Exact. —Mulțumesc. —Cu mare plăcere. — Ar fi putut să ne cumpere ceva de băut, a observat Brigit cu amărăciune. L-am privit întorcându-se la grupul lui de prieteni - care erau la fel de tineri - și explicându-le ceva foarte entuziasmat. Tipul a trasat cu degetul, pe masă, mai multe cercuri. După care a făcut o pauză, a privit masa agitat, apoi a retrasat cercurile în sens invers. Pe chip i s-a întipărit o expresie îngrijorată. S-a ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Vecinii ne-au oferit adăpost și ceai, dar mama a zis că ar fi mai bine să stăm unde eram. Așa că doamna Evans ne-a trimis un platou cu sandviciuri cu banane, pe care Claire și Margaret le-au devorat entuziasmate, stând pe iarbă. Eu n-am putut să înghit nimic. Mă decisesem să nu mai mănânc nimic niciodată. Și mai cu seamă ouă de Paște. Oamenii care treceau în sus și-n jos pe stradă, întorcându-se de la școală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era grozav să vorbești cu cineva care cunoștea atâția oameni faimoși. Daryl nu m-a dezamăgit. —Ai auzit de scriitoarea Lois FitzgeraldSchmidt? m-a întrebat el pe un ton care sugera că era convins că auzisem. Da! am răspuns eu entuziasmată. Cine? — Da? m-a întrebat Daryl la fel de entuziasmat. — Sigur că da, am zis eu fericită că reușisem să-l mai trezesc la viață. Mi se părea că răspunsul meu îi făcuse plăcere. — Am jucat un rol cheie în promovarea cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atâția oameni faimoși. Daryl nu m-a dezamăgit. —Ai auzit de scriitoarea Lois FitzgeraldSchmidt? m-a întrebat el pe un ton care sugera că era convins că auzisem. Da! am răspuns eu entuziasmată. Cine? — Da? m-a întrebat Daryl la fel de entuziasmat. — Sigur că da, am zis eu fericită că reușisem să-l mai trezesc la viață. Mi se părea că răspunsul meu îi făcuse plăcere. — Am jucat un rol cheie în promovarea cărții ei, Grădinăritul pentru balerine, care a ajuns pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mână și ne mai aruncam câte-o privire înainte să izbucnim din nou în râs. Lăsând la o parte senzația că stomacul și esofagul îmi fuseseră umplute cu beton din ăla care se întărește rapid, simțeam că plutesc și eram entuziasmată. Amândoi păream să știm că sentimentul pe care-l nutream unul pentru altul era ceva fragil și prețios, care trebuia manipulat cu mare grijă și mutat cât mai puțin. Nu-l puteam deranja sau tulbura. Dar în ciuda totalei lui inactivități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
enormă apăsase pe ele, formând groapa aceea. Nu era prea adâncă, abia o jumătate de palmă față de nivelul restului terenului. Îi dădu ocol și apoi se aplecă dintr-o dată, cercetând cu toată atenția locul. Iată aici ceva interesant! exclamă el entuziasmat. Câteva picături de culoare maronie se vedeau împrăștiate la unul dintre capetele scobiturii. La o privire mai superficială ar fi putut trece neobservate printre frunzele de pe jos. Inspectorul își scoase telefonul mobil și făcu câteva fotografii din mai multe unghiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu puteam să ne mutăm în ea. Veni și Alexa să viziteze locuința. O cunoștea prea puțin (se abătuse numai de două ori pe la mine, o dată însoțită de Mihaela), dar acum când o cercetă cu de-amănuntul se arătă foarte entuziasmată. O plimbam din odaie în odaie, iar Mihaela îi explica: ― Uite aici facem o ușă, cu glaswand, aici înlocuim scara cu una de beton (asta-i aproape dărăpănată), dincolo instalăm dormitorul că-i mai multă lumină și-l tapetăm cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Europa de o catastrofă și mai mare: compromiterea valorilor antice. Totul a fost pus pe seama barbarilor, iar după o mie de ani, colindând străzile Romei, Rafael a putut visa liniștit să-i restaureze vechea grandoare. Renașterea uitase de crime, exalta, entuziasmată, vestigiile de marmură, statuile și manuscrisele; uitase de Nero și de concertele date de el prin Grecia, se gândea numai la Vitruviu, la Cicero și la zeii preluați din Olimp. Renașterea a fost, practic, un dar al barbarilor. De altfel
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vreme, deveniseră tot mai influențați de cultura europeană. Nobunaga accepta, cu recunoștință, tot ceea ce se aducea din Europa - arme de foc, praf de pușcă, telescopuri, doctorii și echipamente medicale, pielărie, produse împletite și vopsite, obiecte de uz zilnic. Era deosebit de entuziasmat - și chiar dornic de a le avea și el - în fața inovațiilor din medicină, din astronomie și din știința militară. Totuși, existau două lucruri pe care nu le putea înțelege cu nici un chip: creștinismul și educația creștină. Dar dacă nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
siguranță, nu credea că se putea baza pe Hideyoshi pentru viitor, dar acesta din urmă era pe departe de preferat în fața lui Katsuie. Așa că nu avea nici un motiv de a refuza cererea lui Hideyoshi. — Seniorul Nobuo a fost chiar foarte entuziasmat, raportă Hikoemon. A spus că dacă dumneavoastră, stăpâne, veți participa personal la o campanie contra provinciei Gifu, îl însuși vi se va alătura. În loc de a ne accepta petiția, a părut chiar să ne încurajeze activ. — A fost entuziasmat? Zău așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țineau loc de convingeri. Numai că, spre surprinderea lui Bull, reuși să se stăpânească. Era o zi de luni, conchise ea. Asta pentru că au fost la Sheaf of Rape și acolo programul de comedie e lunea. E fantastic, declamă ea entuziasmată. — Sigur e popular, articulă Bull, sperând că n-o auzise bine. Și pe bună dreptate. Auzise bine. Ea își reluă ideea: — Duce actul comic la limită. Evadează din acel cul-de-sac al comediei britanice. În clipa aceea, Bull își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu vestea bună sau cu cea proastă? Vestea bună e că Martina a telefonat azi de dimineață și ne vom întâlni mâine pentru prînz. Vestea rea e că vestea bună m-a făcut să mă simt așa de revigorat și entuziasmat, încât am dat fuga până la un bar unde am băut un snop din alea mari. Dea? o să spui tu. Ei și? Nimic nou sub soare. De acord, dar ce e rău în vestea cea rea e că alcoolul a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șoferul pus la dispoziția lui Sergiu de către Primăria Parisului. Acesta îi scrisese: Cher maître... je suis né sourd, mais avec vous ce matin j’ai entendu la musique. — Ce poate fi mai emoționant decât această măr turisire? a izbucnit Ioana, entuziasmată. E mai grozavă decât orice declarație de dragoste! Vezi, nici o celebritate din lumea muzicii n-ar fi putut să-i scrie astfel... Cele mai vechi amintiri — Care moment al zilei îți place cel mai mult? am întrebat-o pe Ioana
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări intelectuale. Aveam șapte ani când deja înmuiam o pană răsucită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
acele cetăți și a muri, îi erau îngăduiți puțini ani. Căpitanul, sceptic până la a deveni obraznic, râse: — Fiecare oraș grecesc are un alt zeu. Iar Zaleucos, jignit, îl întrebă pe Gajus: — Ai vrea să vezi chipul lui Socrates? Băiatul încuviință entuziasmat, strigând. Coborâră pe coasta colinei, ajungând la o vilă frumoasă care cunoscuse, cu siguranță, vremuri mai bune. Proprietarul, un neguțător de stofe necioplit, surprins și măgulit de solemnul cortegiu roman, deschise larg ușile unei biblioteci vechi, iar ei văzură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în jurul numelui lui Germanicus, poate din cauza capacității sale excepționale de a stabili relații cu ceilalți, poate din cauză că erau sătui de războaie, vizitatorii coborau acele scări, în amurgurile calde ale Antiohiei, emoționați și chiar fericiți. Iar Zaleucos, preceptorul sclav, îi șoptea entuziasmat lui Gajus că acolo, înăuntru - așa cum scrisese nu știu care filosof antic -, forța limpede a cuvintelor ce se adresau intelectului domina violența armelor care răneau trupul. De-a lungul secolelor, oamenii aveau să încerce de mai multe ori să realizeze visuri asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împiedică până și pe Antonia, bătrâna mamă a lui Germanicus, să ia parte la funeralii. Antonia se supuse, iar cineva observă: „Vor ca absența mamei disperate și a ucigașilor să pară că sunt pricinuite de aceeași durere“. Mulți îi ceruseră entuziasmați lui Tiberius ceremonii strălucitoare, de stat, pentru cenușa lui Germanicus. A refuzat. „A spus «nu». Nu va fi nici o ceremonie în Forum sau vreo comemorare la Rostra“, au reacționat revoltați populares, „nici măcar onorurile care i s-ar aduce unui patrician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descoperise cât de puternic putea fi sentimentul răzbunării înfăptuite. Un alt gând îl fulgeră imediat, și cu greu reuși să nu strige: poate că mama și fratele său Drusus erau salvați. Antonia îi observă emoția și, în timp ce el o îmbrățișa entuziasmat, îi spuse blând: — Să sperăm, dar să nu ne facem iluzii. Nimeni nu poate să pătrundă în mintea lui Tiberius. Dar cine era noul stăpân al Romei? Aceasta s-a văzut imediat, după violența cu care a fost masacrată întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dată erau perfect realizabile, dar care în timpurile ce aveau să vină, se vor translata ușor dar sigur pe terenul științifico-fantasticului. Cu câteva zile mai înainte, la Vaslui, avuseseră loc pe șesul de lângă Peniteciar, demonstrații cu avioane ușoare și motodeltaplane. Entuziasmat, președintele de ședință din acea zi, Aganencei, fostul director de la Combinatul Moldosin, a propus ca să se construiască la Vaslui un aerodrom. L-a temperat puțin primarul Cristea, amintindu-i că pe plan sunt câteva proiecte, la care deja se făcuseră
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]