2,401 matches
-
E ≠ L: propoziția este validă într-un alt spațiu (M chiar contra-factual ipotetic I); dacă E = Ø: propoziția este dată ca validă în ordinea lucrurilor (1989, p. 197). Din această cauză, orice expresie lingvistică este marcată argumentativ și enunțiativ: prin enunțarea unei propoziții, există (co)construire a unui spațiu semantic de către destinatarul-interpretant. El operează pe baza diferiților marcatori care garantează că, într-un spațiu semantic, o propoziție are valoare de argument pentru o concluzie. Este ceea ce descrie și M. Bahtin (1984
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
care rolul scriptorului este de a-l conduce pe cititor, cît mai bine cu putință (din punctul lui de vedere), la înțelegerea originalității și a specificului politicii editoriale de la Actes Sud. Cuvîntul înainte subliniază faptul că pertinența argumentativă constă în enunțarea și în valoarea locutorului-enunțător (EU-VALID) și implicit în co-enunțători (NOI-VALID); acest ultim aspect este sensibil la punerea în lumină a unei validități a propozițiilor așteptată de "partenerii" editorului (librari, bibliotecari, ziariști, cititori: "ei să aibă acces..." [s. n.]) și manifestată explicit
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
109, 110, 115, 117, 146, 149, 170 Context 35, 47 Copertă 124, 130 Dedicație 72, 73, 78 Descriere 83, 89, 136 Dimensiune configurațională 36, 128 Dimensiune secvențială 33, 36, 39, 40, 109, 122, 145, 163 Dimensiune semantico-referențială 155 Discurs 33-35 Enunțare 37 Epigraf 57, 60, 65, 69 Epitext auctorial 22, 51 Epitext editorial 25, 36 Eterogenitate 41 Hipertextualitate 19, 28 Interacțiune socială 33, 46 Ironie 29, 30, 105-107 Logici sociale 45 Macro-propoziție 39, 41 Metadiscurs 29, 30 Micro-propoziție 39, 41 Narațiune
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
sau nivel de cunoștințe. „Trecerea prin grade diferite de dificultate se face și pe cale metodică prin modul de prezentare a sarcinii didactice și de desfășurare a jocului: cu explicații și exemplificare; cu explicații, dar fără exemplificare; fără explicații, cu simpla enunțare a sarcinii“. Constantin Petrovici și Mihaela Neagu clasifică jocurile didactice matematice astfel: în funcție de scopul și sarcina didactică; în funcție de aportul lor formativ. În funcție de scopul și sarcina didactică: a) După momentul în care se folosesc în cadrul lecției, pot fi jocuri didactice: ca
Jocul didactic matematic : metodă eficientă în învăţarea matematicii în ciclul primar by Cristina Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1256_a_2007]
-
disforic într-o descriere etc.). A.2. O ancorare enunțiativă globală conferă unui text tonalitatea enunțiativă de ansamblu, în timp ce nenumărate schimbări de planuri enunțiative alternează. Avem astfel posibilitatea să distingem între cele câteva mari tipuri de reperaje enunțiative: 1. O enunțare (de "discurs" sau actuală) orală în care contextul este imediat în situație. Reperul este în acest caz: EU-TU-AICI-ACUM. 2. O enunțare (de "discurs" sau actuală) scrisă în care contextul trebuie să fie înscris în limbaj în vederea unei interacțiuni la distanță
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de planuri enunțiative alternează. Avem astfel posibilitatea să distingem între cele câteva mari tipuri de reperaje enunțiative: 1. O enunțare (de "discurs" sau actuală) orală în care contextul este imediat în situație. Reperul este în acest caz: EU-TU-AICI-ACUM. 2. O enunțare (de "discurs" sau actuală) scrisă în care contextul trebuie să fie înscris în limbaj în vederea unei interacțiuni la distanță. 3. O enunțare non-actuală (numită "istorie" fr. histoire, concept preluat din studiile lui Benveniste și care cuprinde atât povestirea istorică, cât
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sau actuală) orală în care contextul este imediat în situație. Reperul este în acest caz: EU-TU-AICI-ACUM. 2. O enunțare (de "discurs" sau actuală) scrisă în care contextul trebuie să fie înscris în limbaj în vederea unei interacțiuni la distanță. 3. O enunțare non-actuală (numită "istorie" fr. histoire, concept preluat din studiile lui Benveniste și care cuprinde atât povestirea istorică, cât și basmul, legenda sau povestirea științifico-fantastică); în acest tip de enunțare, subiectul-vorbitor se distanțează (am putea vorbi de o enunțare la distanță
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fie înscris în limbaj în vederea unei interacțiuni la distanță. 3. O enunțare non-actuală (numită "istorie" fr. histoire, concept preluat din studiile lui Benveniste și care cuprinde atât povestirea istorică, cât și basmul, legenda sau povestirea științifico-fantastică); în acest tip de enunțare, subiectul-vorbitor se distanțează (am putea vorbi de o enunțare la distanță, numită tocmai din această cauză non-actuală). 4. O enunțare proverbială, a maximei sau a dictonului, caracterizată prin prezența unor forme pronominale non-personale universale (fr. ON cu echivalentul său SE
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
3. O enunțare non-actuală (numită "istorie" fr. histoire, concept preluat din studiile lui Benveniste și care cuprinde atât povestirea istorică, cât și basmul, legenda sau povestirea științifico-fantastică); în acest tip de enunțare, subiectul-vorbitor se distanțează (am putea vorbi de o enunțare la distanță, numită tocmai din această cauză non-actuală). 4. O enunțare proverbială, a maximei sau a dictonului, caracterizată prin prezența unor forme pronominale non-personale universale (fr. ON cu echivalentul său SE) și prezentul propriu-zis atemporal. 5. O enunțare a discursului
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
studiile lui Benveniste și care cuprinde atât povestirea istorică, cât și basmul, legenda sau povestirea științifico-fantastică); în acest tip de enunțare, subiectul-vorbitor se distanțează (am putea vorbi de o enunțare la distanță, numită tocmai din această cauză non-actuală). 4. O enunțare proverbială, a maximei sau a dictonului, caracterizată prin prezența unor forme pronominale non-personale universale (fr. ON cu echivalentul său SE) și prezentul propriu-zis atemporal. 5. O enunțare a discursului logic, teoretic, științific, în care referința nu mai este de ordin
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de o enunțare la distanță, numită tocmai din această cauză non-actuală). 4. O enunțare proverbială, a maximei sau a dictonului, caracterizată prin prezența unor forme pronominale non-personale universale (fr. ON cu echivalentul său SE) și prezentul propriu-zis atemporal. 5. O enunțare a discursului logic, teoretic, științific, în care referința nu mai este de ordin situațional, ci este orientată înspre text și interdiscurs (textele și autorii citați în referință). NOI reprezintă aici fie o amplificare a relației dintre autorul textului și comunitatea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
apropia pe autor (autorul lucrării respective, de exemplu) de cititorul său. Referințele spațiale (mai sus, mai jos, mai departe etc.) și temporale (înainte, după etc.) nu fac trimitere decât la textul pe care tocmai îl parcurgem. 6. Și, în final, enunțarea cu un caracter mai special, cea a discursului poetic, așa cum este ilustrat exemplul din poemul lui Desnos, care prezintă numeroase similitudini cu actul ilocuționar specific blestemelor ritualice. Într-adevăr, în acest extraordinar ritual de limbaj, blestemul nu trebuie nicidecum privit
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
oprit pe ticălosul cel nemernic care a bătut servitoarea care a muls vaca care etc. Gramaticalitatea versurilor nu este suficientă pentru a garanta succesiunii de tipul (1) o coeziune suficientă. Într-o singură frază tipografică și un singur act de enunțare se poate ajunge la zece niveluri de delimitare sintactică (expansiuni prepoziționale interne sintagmei nominale atribut clasic și inserția unei noi propoziții relative). Dacă, în poemul lui Desnos, lipsa de coeziune-repetiție este flagrantă, aceasta se datorează faptului că elementul de legătură
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
precum D. Combe, că "povestirea și comentariul sunt strâns legate între ele" (1989: 159). Se pare că odată cu încercarea de a da o definiție a povestirii, construită pe baza unei modalități asertive neutre, regăsim "vocea narativă" a lui Blanchot și "enunțarea istorică" a lui Benveniste, adică o definiție esențial enunțiativă a narațiunii. Încercând să identifice enunțul narativ de bază, D. Combe propune această definiție (asupra căreia voi reveni, precizând-o, în capitolul 2): În enunțul narativ de bază, tema va trebui
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
speciale, considerațiile lingvisticii clasice. Propoziția enunțată (sau clauza) este o unitate textuală identificată pe baza celor trei aspecte complementare, rezumate în schema ce urmează 10. Schema 3 * Aspectul referențial sau construirea unei reprezentări discursive. Dacă am separa reprezentarea discursivă de enunțare (de subiectiv), am putea vorbi, în termenii lui Charles Bally, despre "dictum". La rândul său, Searle vorbește despre "conținut descriptiv", susceptibil de a primi o anumită valoare de adevăr. La acest prim nivel, propoziția reprezintă o predicație: atribuirea de proprietăți
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
descriptiv", susceptibil de a primi o anumită valoare de adevăr. La acest prim nivel, propoziția reprezintă o predicație: atribuirea de proprietăți unei persoane. Așa cum a semnalat Benveniste, fapt lăsat destul de devreme uitării de lingvistica structurală, "referința este parte integrantă a enunțării " (1974: 82). Paul Ricoeur împărtășește aceeași opinie, venind cu o precizare importantă: Textul [...] nu există în afara referinței; rolul lecturii ca interpretare va fi tocmai cel de a construi referința"(1986: 141). A enunța sau a citi o propoziție înseamnă a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai degrabă la asumare enunțiativă, este vorba aici de a acoperi un spațiu gol despre care vorbește Searle, între conținutul descriptiv al propoziției și aplicarea unei forțe ilocuționari în conținutul propozițional. Cum să gândești această "aplicare" fără să operezi ancorarea enunțării, prin care se definește caracterul valid al propoziției? Și, mai ales, cum să separi un "dictum" obiectiv de un "modus" subiectiv? Pentru construirea sensului, atât unele, cât și celelalte sunt total inseparabile. Împreună ele îi determină conținutul. * Aspectul textual de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
resping confuzia între aspectele enunțiative legate de asumare (distanțarea specifică propozițiilor care utilizează perfectul simplu în opoziție cu cele care sunt extrem de modalizate) și narațiunea propriu-zisă. O regretabilă confuzie a fost mult timp întreținută de către cei care au redenumit "povestire" "enunțarea istorică" a lui Benveniste. Începând cu Weinrich, Genette și Maingueneau o astfel de glisare terminologică duce la confuzia între planurile enunțiative și secvențialitate. Dacă perfectul simplu este, așa cum nota Roland Barthes într-un celebru articol, "piatra de temelie a povestirii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în care aceasta poate reprezenta atât premisele unei argumentații publicitare, cât și morala unei fabule sau a unei povești picante. Totul depinde de locul acesteia într-o succesiune secvențială dată și, în plus, ea capătă sens numai în situația unei enunțări specifice în cadrul căreia propoziția secundară (relativă) îi va întregi sensul. Atunci când Bahtin arată caracterul autonom al anumitor propoziții de deschidere și de închidere a unei povestiri, insistă asupra faptului că această aparentă autonomie este preluată de funcția textuală și dialogică
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
viața cotidiană." (Bahtin 1984: 290). În Marxismul și filosofia limbajului, Bahtin și Voloșinov merg și mai departe cu această idee: Orice enunțare-monolog, chiar dacă este vorba de o simplă inscripție pe un monument, constituie un element inalienabil al comunicării verbale. Orice enunțare, chiar dacă fixată în formă scrisă, este un răspuns la ceva și este construită ca atare. Ea nu este decât o verigă din înlănțuirea actelor de vorbire. Orice inscripție este o prelungire la cele care au precedat-o, angajează o polemică
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sunt asociate printr-o contiguitate spațială), deducție (dacă se implică una pe alta), efuziune lirică (dacă se evocă prin metaforă sau metonimie) etc. Acolo unde nu există integrare în unitatea unei aceleiași acțiuni, nu este nici povestire, ci doar cronologie, enunțarea unei succesiuni de fapte necoordonate între ele. Și, în fine, acolo unde nu există implicare a factorului uman (unde evenimentele raportate nu sunt nici produse de către agenți, nici suportate de către pacienți antropomorfi), nu poate exista povestire, pentru că numai în raport cu un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Pn1 ATUNCI CÂND Pn2 și Pn1' ATUNCI Pn2', Pn4' ȘI CÂND Pn5' și Pn4 DAR Pn5. Folosirea persoanei a treia, alternanța imperfectului și a perfectului simplu sunt și acestea, la rândul lor, semnificative în acest sens: acestea fac trimitere la o enunțare de distanță (istorică). Propoziția Pn5' la perfectul simplu subliniază, prin anaforicul ASTA, reluarea primei secvențe, la momentul întreruperii. Această descriere intratextuală a monologului lui Kaliayev confirmă foarte bine natura narativă a acestuia, însă nu este suficientă. Naratologia post-structuralistă ne-a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care diferă de alte secvențe, narative de exemplu" (1991: 78). D. Apothéloz și D. Miéville, reflectând asupra relației de susținere (étayage), aplicată pe un corpus oral, reperează "toate situațiile în care un segment de text apare ca un argument pentru enunțarea unui alt segment din același text" (1989: 248). Prin termenul de segment, ei desemnează unitățile textuale "ale căror întindere poate varia de la propoziție, enunț sau o secvență de enunțuri" (ibid: 249). Această analiză a relațiilor dintre segmentul susținut și segmentul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nici să trecem prin toate etapele; primul din aceste procedee ar aduce cu sine efectul de ocultare printr-o mult prea mare întindere; celălalt ar fi redundant, pentru că ar enunța lucruri evidente" (1395b 22). La aceasta trebuie să adăugăm că enunțarea concluziei din (9) ar fi cu siguranță inutilă, deoarece orice cititor, aplicând legea descendenței (primul, termen al premisei majore + al doilea termen al premisei minore), ar ajunge cu siguranță la concluzia implicită, însă aceasta nu ar permite formularea concluziei publicitare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fiți pertinent) arată în ce măsură interacțiunile trebuie să fie supuse simțirii și judecății celuilalt. Așa cum subliniază F. Flahaut: "A lua cuvântul înseamnă întotdeauna cel puțin a avea responsabilitatea de a arăta că ești în măsură să o faci [...] Pertinența este fundamentul enunțării". Aceasta nu ne împiedică, așa cum subliniază La Bruyère să: Intrăm cu vervă în discuții, de cele mai multe ori cu vanitate sau cu ironie, și mai rar cu foarte multă atenție: din dorința de a răspunde la ceea ce nici nu ascultăm, ne
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]