7,152 matches
-
pare acum totală" despre "sentimentul conceptual (care) provoacă o inundație, interpretul înotând de îndată într-un limbaj acvatic", sau chiar despre "clipocitul acvatic al conceptelor"... Treptat, cercetarea universului imaginar al liricii pillatiene capătă un aer, ca să zicem așa, agonal și epic, pe măsură ce opera oferă ocazii de agravare a tensiunii dintre ceea ce Alexandru Cistelecan numește, în titlul capitolului III, Imaginație și doctrină. Vom asista, astfel, - cum zice prima secvență a acestei părți a volumului - la Persecuția apei, - mod de a sugera imixtiunea
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
strategiei conceptuale o reprezintă propensiunea spre mister, esoteric, spre sugestii inițiatice și metafizice ce vizează semnificații absolute. Toponimiile, personajele și categoriile metafizice sînt scrise ostentativ cu majuscule: Portul, Cetatea, Episcopul, Nepătrunsul, Lumina... Liviu Lungu reușește să configureze într-un angrenaj epic deosebit de tensionat conștiința unui personaj prins în montura unor întîmplări dramatice. Un personaj cu un temperament eroic care ambiționează să construiască un Far într-o stîncă aflată pe malul mării și să-și ducă pînă la capăt strădaniile înfruntînd situații
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
este aici atât de consecvent cu sine, lăsându-se absorbit adeseori de retrăirea unor momente autobiografice, ca un bătrân care răsfoiește un album cu fotografii de familie. Din când în când, însă, el redevine ce-a fost, dominând inteligent materia epică, construind teorii îndrăznețe, propunând experimente literare ingenioase. Jurnal intim și roman realist Caracterul autobiografic al romanului este uneori declarat și alteori disimulat. Protagonistul cărții se numește, alternativ, Mircea Nedelciu și Diogene Sava (acesta fiind prezentat ca un absolvent al Facultății
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
s-a ajuns prin ea". în spațiul genurilor literare, eseul a fost integrat triadei clasice, ca parte a genului liric (la Hildegard Träger, care îl apropie de poemul în proză insistînd mai ales pe inserțiile lui lirice), sau a celui epic (la Claire de Obaldia, care îl situează în avanscena discursului romanesc). A fost considerat rezultat al hibridizării celor trei genuri, la Hugo Friedrich sau Max Bense, sau formă a unui al patrulea gen (numit "didactic" la Sengle, "artistic" la Wolfgang
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
înaltă a unei mecanici abstracte. Peste acest nivel ordonat și glacial, artista suprapune, finalmente, amprenta unei senzualități reținute, curbele unei mișcări vii, dar nu scăpate întru totul de sub controlul unui puternic instinct ordonator. Egle Vertelkaite este, din contra, un spirit epic, o conștiință însetată de evenimente și cucertită de enorma capacitate combinatorie a lumii vii, de fascinantul spectacol pe care îl oferă întîlnirea umanului cu sine însuși, cu zoologicul și cu vegetalul. Animate cromatic și expresionist-baroce ca viziune, lucrările ei sînt
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
Z. Ornea Cine ar fi crezut că un prozator realist cu înclinații moralizatoare în care epicul e totuși salvat va scrie în ultimele decenii de viață proze romantic-eroice? Și, totuși, Agârbiceanu (căci de el e vorba) scrie în 1941, pe vremea refugiului sibian, lunga povestire (aproape un roman) Faraonii, în care abordează, cu rar talent, lumea
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
vorba gândită, deșteaptă. Mă omor după vorbele deștepte." În prozele lui Sorin Stoica se înjură științific, cu răbdare, și aproape filosofic. Jurnalist cu ochiul nesățios plimbat pe realitate, autorul excelează pe terenul descrierii. Fiindcă prozele sale sunt descrieri și în epic și în dramatic, dialogul e doar un prilej de a-i oferi cititorului niște personaje aproape remarcabile, chiar fără pretenția fineții analizei psihologice. E plăcerea pură a observației unor inși interesanți, de obicei culeși de prin gări sau de pe stadion
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
ajutat câtuși de puțin să-mi scriu vreo carte. Am renunțat. E cu mult mai ușor să te lași de critică decât de băutură sau de fumat, credeți-mă. L.V.: Romanul dvs. Staring at the Sun e și un poem epic. în Talking It Over experimentați amestecul de narațiune și teatru. Aici topiți proza în poezie. E un roman care creează cititorului o stare de spirit binecuvântată. Apoi intervine ironia, care însuflețește reprezentația și reînvie intriga, ca pe Frumoasa din Pădurea
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
copie. Și și mai grav: îi lipsește umorul. Petre Barbu îți poate povesti orice, dar nu te poate face să râzi. O încrâncenare surdă în a insista grav și serios, pe derizoriu și pe absurd, în lipsa oricărei semnificații dincolo de evenimențial. Epicul are un circuit închis redundant. În centrul romanului se află Complexul, în jurul lui gravitează toate personajele și aici au loc toate întâmplările. Riscul vine însă din lipsa ingeniozității înscenării acestor întâmplări. Situațiile sunt forțate și facil senzaționale: spargeri, furturi, manifestații
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
1991) sau În labirintul lecturii (1999) sunt exemple care vorbesc de la sine. Titlul celei mai recente cărți a domniei sale n-ar trebui sa ne ia prin surprindere: Romanul universurilor crepusculare e, conform bunelor deprinderi, încă un studiu despre marile construcții epice ale secolului trecut, de la Joyce la Kafka, Herman Broch și Musil. Există însă un element-surpriză: de unde au răsărit misterioasele universuri care, mai mult, se pretind și crepusculare? De unde ideea de asfințit, de sfârșit de drum, de iminență a umbrei într-
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
istoria modernismului ne lămurește, lăsându-i pe Bohr și pe Einstein baltă, că: "dincolo de experiențele traversate, unele esențiale pentru devenirea romanului ca instrument de explorare a conștiințelor și de investigare a existenței, romanul continuă să fie, sub specia permanențelor, istorie epică, povestire și, în consecință, o operă pentru cititorul tot mai pregătit să sesizeze dincolo de fabulă semnificații și semne ale lumilor posibile. E vorba de o lume Ťcitităť creator și recreată de receptorul ei, destinatar al acestei Ťlecturiť interpretare." Și, cel
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
născut" (V. arioso-ul lui Oedip din actul II). într-un alt registru, cel al informației, Gianluigi Mattietti prezintă într-o foarte largă panoramă moștenirea imensă de modele și derivații lăsată de acest mit culturii occidentale. Sursa primară - Oedipodia, poem epic din secolul VIII a.C. - a fost reluată neîncetat, alimentând reflexia filozofică și literatura. în secolele XVIII - XX a determinat o producție foarte bogată mai ales în genul teatrului liric: se știe că epoca barocă era interesată de temele mitologice, mai
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
Bikinski, pe alocuri de efect, ingenioase, absurde sau pline de haz sunt, de fapt, metafore de moment, scurte fantezii poetic-metafizice înecate repede în facil sau lungite gratuit, diluând interesul abia stârnit. Din această cauză, narațiunea (și nu mă refer la epic) se încurcă în propriile ițe, devine oarecum redundantă, trenează. Romanul este presărat cu destule momente de grație, poetică sau satirică, unele însă și ele tributare imaginarului magrittean (cohorta de costume dispuse și acționând simetric, ca în seria Golconde), kaufmanian (imaginea
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
Georgescu înfățișează aspectele unei panorame ce cuprinde "epoca de aur" și dramatica ei abolire. Nutrimentul istoric acordă versurilor o violentă autenticitate existențială care o susține pe cea pur metaforică, încercînd a suplini deficitul propriu-zis confesiv. în pagini joacă ample umbre epice. îl înregistrăm astfel pe Liviu Georgescu în ipostază de cronicar, pe spații suficient de extinse, al unor împrejurări și evenimente care, trecute prin alambicul imagistic, își degajă figura ascunsă, delirantă, orientată spre acea suprapersonalitate emblematică a creației expresioniste: "ei construiau
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Cristian Teodorescu Interviurile îmi plac în reviste, în ziare. Cărțile de interviuri mă plictisesc. Dacă e vorba de o carte-interviu, lucrurile se schimbă. Bine făcute, asemenea volume sînt pentru mine echivalentul romanelor non-ficționale, cu linii epice, răsturnări de situații și cu o sumedenie de personaje, dintre care unele se țin minte, iar altele trăiesc doar cîteva rînduri, apoi dispar. În cărțile astea, extraordinar mi se pare că personajul principal, intervievatul, construiește cel puțin două imagini despre
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
despre amploarea ediției, restituind selectiv și sistematic o mare parte din opera lui Petru Dumitriu (perioada românească), în aproximativ cinci mii de pagini. Ultimul volum este cel mai mare și mai important dintre câștigurile acestei ediții: recuperarea ultimului mare proiect epic al lui Petru Dumitriu, înainte de fuga sa din țară, Colecție de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane - al treilea pilon al monumentalei sinteze epice a scriitorului nostru, alături de Cronică de la câmpie și de Cronică de familie. Petru Dumitriu se dovedește astfel
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
Ultimul volum este cel mai mare și mai important dintre câștigurile acestei ediții: recuperarea ultimului mare proiect epic al lui Petru Dumitriu, înainte de fuga sa din țară, Colecție de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane - al treilea pilon al monumentalei sinteze epice a scriitorului nostru, alături de Cronică de la câmpie și de Cronică de familie. Petru Dumitriu se dovedește astfel un Cronicar de tip balzacian, cu o viziune enormă, obiectivă, deci tradițională - un realism de secol XIX, refractar la modernismele narațiunii. Prozatorul construiește
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
lung, de dimensiunile unui mic roman de 250 de pagini, a fost parțial publicat la începutul anului 1960, restul rămânând inedit până în 1991, când a fost editat la "Dacia", în îngrijirea și cu prefața lui Geo Șerban. Încheierea întregului sistem epic e dată, după voința scriitorului, de romanul Incognito, scris în exil, inițial în română și tradus de autorul însuși în franceză pentru a apărea în 1962 la Paris. Într-o mică prefață din 1997, Petru Dumitriu afirmă despre Incognito: "principala
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
pe care o avea autorul despre sine însuși la senectute și pe care voia să o impună în ochii posterității. E partea onorabilă a operei sale, cea mai rezistentă estetic. Sunt și aici evidente mari pete de coroziune a pânzei epice, de corupție ideologică a viziunii și de afectare profundă a moralității creatorului subjugat de vremi. Petru Dumitriu merită cunoscut și dincolo de onorabilitatea sa, dincolo de o selectivitate care menajează. De aceea ar fi necesară o ediție integrală Petru Dumitriu, cu toate
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
Agata murind, premiat de USR pe anul 2003 după ce a avut numai cronici bune și foarte bune. Lipsesc însă/încă multe elemente pentru ca scenariul de mai sus să se materializeze până la capăt. Nu mai insist. Pe cât de generos e pretextul epic al cărții, pe atât de surprinzătoare e evoluția narațiunii în sine. Un cimitir aflat pe un deal care se surpă obligă autoritățile la dezhumarea mormintelor, proces care se face cu ajutorul unor deținuți de drept comun. Rudele morților sunt chemate pentru
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
ochiul poetei Dora Pavel decupează delicat, expresiv și simbolic detaliile. Le dă o semnificație emoțională puternică. Prozatorii noștri imberbi au de unde lua lecții despre cum se face literatură din sexul deviant fără a deveni vulgari sau comuni. Prin faptul că epicul propriu-zis lipsește, fiind doar un cadru, un pretext și o corespondență a "dezhumării" trecutului personajelor, romanul îl lasă oarecum sur sa soif pe cititorul amator de picanteriile ficțiunii, recuperând, ce-i drept, la capitolul imprevizibil și suspans. Dacă descrierea cimitirului
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
pentru a căror revelare scriitorul recurge la tehnici și modalități nerealiste - fantasticul, onirismul sau fluxul de conștiință -, proprii esteticilor simboliste ori suprarealiste. Abordarea dualistă (amintind de vocația spiritului hispanic pentru sinteza contrariilor), care combină realismul și idealismul, raționalitatea și iraționalitatea, epicul și liricul, consonează cu dualismul presupus de însăși tema tratată, memoria fiind și ea un amestec de realitate și imaginație, de adevăr și "minciună", de fapt trăit și fapt inventat sau visat, de act exterior și trăire interioară etc. În
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
celebri regizori de cinema. El este important nu atît prin faptul că aduce în literatura noastră o temă nouă (aceea a evenimentelor care se petrec în jurul realizării unui film), ci pentru că utilizează metode noi - specifice cinematografiei - de organizare a materialului epic. Unghiurile variabile de privire, planurile suprapuse, mobilitatea spațială și temporală sînt elemente care dau prospețime acestei cărți. Răsvan Popescu nu este un mare stilist. Scriitura sa este una directă, cursivă, cu fraze scurte, fără zorzoane inutile, apropiată stilului publicistic. Calitățile
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
Unghiurile variabile de privire, planurile suprapuse, mobilitatea spațială și temporală sînt elemente care dau prospețime acestei cărți. Răsvan Popescu nu este un mare stilist. Scriitura sa este una directă, cursivă, cu fraze scurte, fără zorzoane inutile, apropiată stilului publicistic. Calitățile epice ale prozatorului devin evidente însă la nivelul construcției (destul de bine elaborată, cu siguranță, la nivelul acestei cărți, a acordat o atenție specială acestui aspect) și, cum spuneam, la cel al imaginii, al unghiurilor diferite din care este abordată aceeași întîmplare
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
ale prozatorului devin evidente însă la nivelul construcției (destul de bine elaborată, cu siguranță, la nivelul acestei cărți, a acordat o atenție specială acestui aspect) și, cum spuneam, la cel al imaginii, al unghiurilor diferite din care este abordată aceeași întîmplare epică. Femeia visurilor este o carte (foarte curînd va fi și un film) care demonstrează că viața poate fi mult mai interesantă dacă este privită prin obiectivul unei camere de filmat. Există, în orice împrejurare, posibilitatea unei transfigurări estetice sau ludice
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]