948 matches
-
general trăiește misterul ieșirii din realitate în ziua de Sfântul loan. În nuvela Dayan, personajul titular se ridică de pe patul său de sanatoriu și găsește drumul său spre grădina paradisului în aceeași noapte de Sânziene“. Întregul roman este presărat cu epifanii, astfel încât lumea este, pentru ei, plină de miracole și de semne sacre, însă este necesară o îndelungă inițiere pentru a le putea identifica în elementele profanului. Aceste semne constituie un ghid către o lume a esențelor. b) Oprirea timpului în
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cei doi pornesc spre un loc numai de ei știut. d) accelerarea timpului biologic, în: Les trois grâces. Tema povestirii ar putea fi memoria care, prin trădările ei, împiedică legătura cu realitatea mitică. Pe parcursul povestirii vom întâlni o serie de epifanii și simboluri, însă se poate pierde din vedere mitul pe care îl propune subtextul. Frusinel este o Persephona pregătită în laborator. Porneste de la afirmația doctorului Tătaru că, în Paradis, Adam și Eva erau regenerați periodic, așadar întineriți, prin neoplasmă; că
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
puncte de suspensie (frecvență și semnificație) Se observă, în mai toate operele lui Mircea Eliade, că finalul cărții este deschis, lăsând cale liberă oricărei interpretări și pregătit a genera un nou șir de întâmplări, fără a elucida în fond misterul epifaniilor. Autorul folosește figuri de gândire prin raționament: sustenția, cu ajutorul căreia ține timp îndelungat lectorul în suspensie, „pentru a-l surprinde apoi prin ceva cu totul neașteptat“. Suspensia provine din lat. suspensio, de la suspendare, „adică, a atârna de sus, în aer
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de Blaga - Stănescu - Barbu postmodern transpare în poeme unde cuvinte tehnice, neologisme din sfera biologiei, fizicii, filosofiei etc., aluzii livrești, ironice, ludicul, toate se altoiesc pe un imaginar („înalt”) modernist, încercând să se articuleze într-o tramă pseudoepică, orientată spre epifania inefabilului: „Jucam cu iubita mea șah/ sub razele Roentgen: în întunericul lor anatomic/ organele noastre erau piesele șahului./ Mai ales serile mi-aduc aminte de mine. Cum spune Char:/ «frunza trece prin copac»./ Mă revedeam copil cum înțărcam vițeii/ punându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
jurnalistic. Momentul apogetic al episodului academic îl plasează voit exagerat pe tânăr sub semnul excepționalului : „Licențiat în drept ! tânăr eminent ! iresistibil orator ! caracter mare ! idei generoase !...”. Însă el precede dispariția temporară a tânărului ca figură publică urmată de o spectaculoasă epifanie. Existența sa intermediară este trecută sub tăcere până când acesta reapare tot sub semnul excesului care l-a consacrat ca figură publică. Progresia are loc dar în sens descalificativ, cu o inversiune malefică a unei figuri întoarse pe dos care stă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și, mai ales, semnătura unui destin. Blestem local? Să nu aruncăm cu piatra. Poate că cele treizeci și două de palisade, grilaje și baraje de sârmă ghimpată pe care le-am putut număra din centrul Kotelului nu sunt decât strălucitoarea epifanie a unei fatalități manifestate de îndată ce ne grupăm, la alegere, în cortegiu, eterie, biserică, școală, club, lojă, partid, etnie, națiune sau comunitate. Marea bucurie a celor salvați presupune și existența unor damnați, termenii in și out pot fi permutați, importantă e
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că Mistricean se află acum într-un moment anterior antropogenezei. Voinicul nu are posibilitatea să facă focul, el fiind deposedat de orice plantă utilă social, simbol al civilizației omului. Orb și rănit, asemenea multor eroi de basm, Mistricean va avea epifania așteptată în zori și va purcede pe drumul solar, care îl va uni cu strămoșul său. Poteca poate fi și o axă între lumi pe orizontală, corespondentă celei verticale a Arborelui Cosmic, diferența fiind că aceasta din urmă face legătura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare de pădure. Pe la apusul soarelui, dete Dumnezeu de-ntâlni o potecă și apucă pe dânsa. Merse, merse și iar merse, pân’ ce se pomeni dodată înaintea porților unor case mari și frumoase. Pasămite ajunsese la locașul zmeilor”. Tot o epifanie are feciorul din colinde, pornit în căutarea leului distructiv: „Vâna ziua, toată ziua,/ Zi de vară până-n seară./ Când fuse seara-n diseară,/ Găsi Leul de-adormitu,/ Deadormitu cu fața-n susu” (Topolog - Tulcea) Imaginea poetică a momentului crepuscular fixează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dimensiunea sacră se deschide acum amplu pentru flăcău, apropierea de pasărea măiastră permite observarea ei prin intermediul imperfectului, care caracterizează inclusiv lăcașul mitic, prin continuitatea specifică a începuturilor de lume. Vânătoarea îndreaptă feciorul prin tărâmul labirintic către nucleul căutat și conține epifania ființelor infernale. Feciorul născut în afara legii omenești de către mama mutilată și exilată în decorul silvestru specific are o singură ocupație: „Și copilu când s-a făcut mare, a devenit șî cam năzdrăvan copilu. Șî i-a făcut mă-sâi o covercă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stretior,/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare/ N răsărit de soare,/ Prin luncile verzi/ Și prin livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte” (București). Cel mai adesea, „fiara câmpului” își laudă condiția de animal greu de surprins, asemenea unei epifanii care necesită o inițiere. De aceea, prin „fala” sa el neagă puterea de a reface traseul arhetipal și de a localiza sursa degradării: „Cerb s-a lăudat,/ Și s-a răurat,/ La margine de sat,/ Că nimenea nu știe,/ De unde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și stătu toată oștirea’n mirare./ Unii zâsără că ie urmă de zână,/ Să’i fie împăratului cunună,/ Așa să găsâră alț învățători,/ Mai cunoscători,/ Și găsâră că ie urmă de căprioară/ Să-i fie’mpăratului soțioară” (Stanotîrn - Vidin). Asemenea epifaniei zoomorfe de la apus, feciorul devenit mire face descoperirea așteptată la plecarea soarelui de pe boltă. Diferența fundamentală este dată de spațiul revelației. Leul somnoros este întâlnit în inima sacrului, în punctul nodal al genezei caracterizat de vegetația nestăvilită și de spinul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fluviului prin valoarea durativă a imperfectului. Repetiția de cinci ori a verbului a veni, din care de patru ori la imperfect, dilată momentul mitic printr-o percepție hiperbolică a hierofaniei avimorfe și construiește, prin emfază, proporții sacre. Considerată o „vie epifanie a luminii”, lebăda adusă în spațiul social se comportă asemenea fetei-floare și ia formă umană doar noaptea, pentru a se hrăni: „...s-a dat de trei ori peste cap și a ieșit o mândră fată care nici nu era pă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
di fer pi cap. Șî când s-a toci opincili șî toiagu, atunci ai sî mă găsești pi mini!” (Izvoare - Soroca). Atunci când carnea va înfrânge metalul, când orice urmă a fragilității trupului va dispărea și inițiatul va coborî în spirit, epifania sacrului se va instaura în ființa eliberată de semnele contingentului. Structuri și funcții comune speciilor Organicitatea literaturii investigate este pe deplin vizibilă de acum, atât în planul expresiei, cât și în planul semantic. Mesajul inițiatic depășește granițele speciilor și poate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
perisabile. Ipostaza preponderent feminină a vulpii o transformă, în basm, în mireasă, iar convertirea maestrului ce a condus călătoria în sacru încarcă umanitatea cu energii fecunde maximale. Zeii cu o reprezentare animalieră au încurajat interpretarea ființelor din textele folclorice drept epifanii divine: „Dacă ne gândim la faptul că egiptenii obișnuiau să-și reprezinte zeii cu capete de animale, vom înțelege și faptul că animalele vorbitoare din mituri și basme apar drept sfetnicii omului care se străduiește spre cunoaștere”. Animalele jertfite în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stă puterea întreagă”. Pasărea îi dă feciorului toate informațiile necesare pentru a-i asigura biruința, iar metamorfoza temporară îl face să ia contact cu energiile pure ale faunei. Secretul puterii războinice reprezintă cheia incursiunii inițiatice și momentul dezvăluirii lui reprezintă epifania așteptată de erou. De aici încolo tensiunea rituală scade, iar acțiunea își urmează cursul anticipat. Sfatul salvator vine altădată de la vultur sau orice alt animal salvat de erou, care este învățat ce răsplată să ceară de la ființele sacre. Rolul lor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la adevăr ; acesta ni s-a picurat (în filme) în doze homeopatice, pentru a mai recunoaște totuși ceva dintr-o realitate desfigurată : de aceea, astăzi, pe de o parte, sentimentul de samizdat cu care izolăm acele momente, ca pe niște epifanii transcinematografice („Da, uite, domnule, se mai puteau spune unele lucruri, chiar și atunci... !”) și, pe de altă parte, senzația foarte iritantă uneori că „un pic de adevărș este mai puțin decât nici un adevăr - pentru că, atunci când știi că „nici un adevărș nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ar fi fost, a demonstrat cu prisosință că darul sau, mai degrabă, povara libertății este la îndemâna noastră. Alegem tocmai ca să scăpăm de această povară. Hristos, noul Adam, a restaurat firea umană dinainte de păcatul originar, act reluat de fiecare dată în epifania Botezului cu apă și cu Duh. "Botezul, spune Sfântul Simeon Noul Teolog, nu ia de la noi libertatea voinței și puterea de a ne hotărî prin noi înșine, ci abia el ne dăruiește libertatea, ca să nu mai fim stăpâniți zilnic și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
transformă în "teofanii negative", în "mânii" ale lui Yahwe. "Astfel, pentru prima dată, spune Eliade, profeții valorizează istoria, ajungând să depășească viziunea tradițională a ciclului. Se poate spune despre evrei că au fost primii care au descoperit semnificația istoriei ca epifanie a lui Dumnezeu, concepție reluată și amplificată de creștinism"7. Observația lui Eliade, deși pertinentă, este amendată de teologul german Pannenberg în ce privește preeminența atribută profeților în valorizarea istoriei. Chiar înainte de apariția primelor scrieri biblice, adică a Cărții lui Iov (1500
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în Iisus Hristos. Revelația este lanțul tradiției care începe cu evenimentele fondatoare ale lui Israel și continuă cu literatura apocaliptică, predica lui Iisus și prima comunitate creștină, inclusiv Sf. Pavel. Centrul acestei tradiții se află în Învierea lui Hristos. Momentul epifaniei de pe muntele Sinai sau diversele ipostaze ale comunicării dintre Israel și Dumnezeu sunt văzute nu ca revelații directe ci ca manifestări 36 orice apariții ale divinității care nu includ dezvăluirea esenței. Chiar dezvăluirea numelui în, "Eu Sunt Cel ce Sunt
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în Cimitirul Buna-Vestire călugării care învie în masă îi găsesc pe confrații lor de peste câteva generații mai dedați cu ale lumii, odoarele rămase fără nestematele originale și pictura murală stricată de intervenții moderniste deșuchiate. Povestirile ortodoxiste relatează diferite miracole și epifanii, apar și convertiri, dar ele sunt prea teziste ca să intereseze cititorul. După 1990, proza ar găsi subiecte suculente în conflictele religioase, proliferarea sectelor, tratată schematic în unele romane de dinainte de 1989, pelerinajele și arătările de moaște care mobilizează mii de
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
se gândească la un alt loc mai spațios. Providența le-a oferit marea casă a familiei din Este (Padova). Iar numărul copiilor primiți a trecut de la 100 la 130, cu vârstele între 2-8 ani: «orfani de război, fiii războiului». Era Epifania anului 1920. La început totul proceda la maxim. Casa a devenit punctul de referință pentru multe suflete care voiau să se reculeagă în rugăciune și să se oprească în capela Adorației perpetue. Dar parohii, temându-se că această activitate le-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
directă, cât din capacitatea sa de a avea aceleași sentimente cu cele ale inimii lui Cristos. Extrapolăm din această prețioasă culegere de scrisori periodice câteva perle. Într-o scrisoare adresată monseniorului Giuseppe Chiot, parohul parohiei de la San Luca (Verona), în Epifania din 1948, scrie: «Trebuie să ne apropiem de ei; să alinăm suferințele tristei situații; să-i ajutăm să se reabiliteze; și, mai ales, să-i ajutăm să sfințească zilele încercării lor și, dacă e necesar, să-i ajutăm și material
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dar, simultan, atitudinile și aspirațiile individualiste capătă alura unei forțe irezistibile. Cu cât sistemele de referință ludico-festive câștigă în anvergură, cu atât societatea reală se prezintă într-o lumină mai radical antidionisiacă. Ne este dat să asistăm nu la noile epifanii ale Stăpânului plăcerilor, ci la punerea în scena ludico-hedonistă a funeraliilor sale. Nu reîncarnarea valorilor orgiastice, ci inventarea unui univers paradoxal al hipermodernității individualiste. În culturile vechi, oamenii așteptau de la cultul dionisiac să-i elibereze de individualitatea lor terestră. Prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
său, marele pictor, de a pluti ca un dop în voia vieții.) După 15 ani de închisoare comunistă, Dite surprinde o femeie care se spală într-un lighean, goală pînă la brîu. Momentul nu e o gîdilătură erotică, ci o epifanie. Ne spune : Asta-i tot ce-am putut să înțeleg. Asta-i tot ce știu sigur. Dilema Veche, ianuarie 2008 Monstruleți Sweeney Todd Bărbierul diabolic din Fleet Street (SUA, 2007), de Tim Burton Sweeney Todd spune povestea unui bărbier din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
asistenta lui dezaprobîndu-i relația cu clienta și insinuînd că ar avea o fixație pe teroriste cu cătușe la mîini ; Carlos amintindu-și cît de bine ajunseseră să-l știe copiii lui pe unchiul Jacques : filmul e plin de asemenea momente epifanii negative care-ți extind cultura răului. Dilema Veche, aprilie 2008 Blues Iubire cu gust de afine/My Blueberry Nights (SUA, 2007), de Wong Kar-Wai Tare aș vrea să mă înșel, dar mi se pare că în noul lui film, My
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]