628 matches
-
consedera drept cei mai mari scriitori români pe Negruzzi, Ghica, Odobescu, Creangă și Delevrancea, ca prozatori, și ca poeți pe Eliade-Rădulescu, Bolintineanu, Alexandrescu, Alecsandri, Eminescu, Vlahuță, Coșbuc și Goga, ceea ce arată clar gusturile sale literare orientate puternic spre clasici și epigoni ai acestora, gusturi care amprentează și creația sa literară. Un proiect editorial de publicare a unei plachete de versuri cu titlul "Rime" la începutul anilor'70 a eșuat. Marin Preda, pe atunci director al editurii Cartea Românească, nu aprobă publicarea
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
fost înzestrată cu arte poetice de C. Conachi («Meșteșugul stihurilor românești»), Ion Heliade Rădulescu («Regulile sau Gramatica poeziei»), Eminescu ș. a. O veritabilă ars poetica a romantismului, poate, cel mai important manifest poetic din secolul al XIX-lea, se află în "Epigonii" de Mihai Eminescu. În prima parte a amplului poem-manifest, poetul elogiază «zilele de-aur a(le) scripturelor române», din epocile anterioare, cu «poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere», spre a releva, prin antiteză, în partea
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
zdrobite, / mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, / măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic», fără credință în ceva, pentru care Dumnezeu este o «umbră», pentru care Patria este «o frază» etc. În scrisoarea însoțitoare a poemului-manifest, "Epigonii", către Iacob Negruzzi (de la revista «Convorbiri literare»), Eminescu ne încredințează: Tudor Arghezi este autorul a numeroase arte poetice: "Testament, Rugă de seară, Incertitudine, Epigraf, Flori de mucigai, Cuvânt, Poetului necunoscut, Horă de poeți" etc. În „fruntea“ volumului de debut, "Cuvinte
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
în atitudini total diferite: o femeie veghează somnul unor lucrători toropiți de oboseala muncii și de căldura sufocantă a zilei. Imaginea este compusă pe cu totul alte coordonate decât acelea ale idilismului cu care ne-au obișnuit Nicolae Grigorescu și epigonii acestuia. Acuratețea detaliilor, energia latentă a primului plan și cea dinamică din segmentul imagistic median, sobrietatea mijloacelor de expresie se revendică - indubitabil - din creația rurală a lui Camil Ressu, anunțând prodigiosul exercițiu postbelic al lui Corneliu Baba. „Dialogul” existent în
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
literatura portugheză. Stilul lui Aquilino, stufos, adeseori prea puțin suplu, este o creație a unui gen care, inspirat sau nu de el, va fi dus mai departe de scriitorul brazilian Guimaraes Roșa. Dar lumea lui Aquilino a murit cu excepția câtorva epigoni, cum este Jorge Reis. Ferreira de Castro a fost unul din precursorii neorealismului în literatura universală. Este unul din scriitorii portughezi cu opere traduse în toată lumea, ale cărui scrieri abordează aspecte sociale și ideologice. Publică primul său roman, "Criminoso por
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
odihnă oștirii valahe sub clar de luna, în vreme ce războinicul fiu al lui Mircea cel Bătrân scrie „pe genunchi“ o carte Doamnei iubite; ÎI : h. „campania“ eroului liric dusă cu „armele“ satirei / pamfletului împotriva împotriva „saltimbancilor și irozilor“ din contemporaneitate, împotriva epigonilor: „glorii“ stradale, ori de cafenea, „canalii de uliți“, „panglicari în ale țării“ și vânzători de Patrie, împotriva „vulpilor evlavioase din Sfatul țării“, a „fonfilor“, „flecarilor“, „găgăuților și gușaților, bâlbâiți cu gura strâmba“ că „stăpâni ai nației“, stricători de limbă, de
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
a fost un poet, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat și publicist român, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. s-a născut în preajma anilor 1796-1798 în localitatea Sliven din Bulgaria, pe atunci raia turcească, un târg însemnat așezat la poalele versantului sudic al munților Balcani, pe malul stâng al râului Tundza. Tatăl se numea Pantoleon sau Pantaleon Petrov („vreun
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
iar pe Anton Pann îl consideră „acel Rouget de Lisle român”, comparându-l cu Claude Joseph Rouget de Lisle (1760-1836), ofițerul francez care a compus Marseilleza, imnul Revoluției franceze de la 1789. <br> <br> <br> Mihai Eminescu a pus, în poezia „Epigonii”, acea inscripție nemuritoare pe mormântul literar al lui Anton Pann: „S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb”, ca și cum acesta l-ar fi avut naș pe însuși Pepelea, personajul snoavelor și povestirilor populare românești, înrudit cu Păcală
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
fenomen hispanic în exclusivitate, desfășurat între secolele al XII-lea și al XVI-lea, ce presupune îmbinarea curentelor artistice creștine (romanice, gotice și renascentiste) și musulmane ale epocii. Pe de-o parte, unii istorici consideră acest stil ca fiind un epigon al artei islamice; pe de alta, este văzut ca reprezentând o perioadă din arta creștină în care apar elemente decorative islamice, dat fiind faptul că cei care îl pun în practică sunt mudejarii sau maurii. Aceștia din urmă constituie populația
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
literatura portugheză. Stilul lui Aquilino, stufos, adeseori prea puțin suplu, este o creație a unui gen care, inspirat sau nu de el, va fi dus mai departe de scriitorul brazilian Guimaraes Roșa. Dar lumea lui Aquilino a murit cu excepția câtorva epigoni, cum este Jorge Reis.
Aquilino Ribeiro () [Corola-website/Science/314318_a_315647]
-
remarcată. Alți creatori de artă, așa cum au fost arhitectul și pictorul ceh Bedřich Feuerstein, sau grupul de artiști estonieni din Tallinn, cunoscut ca Eesti Kunstnike Rühm, format din Arnold Akberg, Mart Laarman, Henrik Olvi și Juhan Raudsepp, au fost printre epigonii mișcării puriste. Spre exemplu, jurnalul grupului estonian, "Uue Kunsti Raamat", sau "Cartea noii arte", apărută în 1928, a fost influențată masiv de L'Esprit Nouveau și de chemarea la rațiune și ordine a purismului francez.
Purism () [Corola-website/Science/314326_a_315655]
-
al Colegiului Sf. Sava, în urma unui examen dat cu Petrache Poenaru, urmașul lui Gheorghe Lazăr. Aici i-a avut colegi pe Theodor Aman, viitorul mare pictor, și pe Alexandru Sihleanu, poetul „liră de argint”, așa cum l-a caracterizat Eminescu în "Epigonii". Din această perioadă datează prima sa încercare literară: "Mihai Viteazul, înfățișare dramatică în trei părți". În 1850 merge la studii în Franța, la College de France din Paris, unde îi are ca profesori, printre alții, pe cunoscuții istorici Jules Michelet
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
sa în două dintre articolele sale, "Direcția nouă în poezia și proza românească"(1872), în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista "Convorbiri literare" pînă în momentul tipăririi articolului, este vorba despre "Venere și Madonă", "Mortua Est", și "Epigonii" și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul "Eminescu și poeziile sale", publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. Dar poate documentul cel mai uman, cel mai cald este scrisoarea pe
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
văd în fiecare reprezentant al unei păreri contrare, nu un adversar de idei, ci un dușman personal ce trebuie anihilat. Ca orice mișcare socio-culturală, și Renașterea, după o perioadă de apogeu, cunoaște un declin, în care ideile înnoitoare lipsesc iar epigonii realizează, în cel mai bun caz, lucrări de imitație. Declinul Renașterii a fost favorizat și accelerat de două împrejurări: Ideile Renașterii nu pot fi însă înăbușite, ele sunt apărate de oameni curajoși ca Erasmus din Rotterdam, Francis Bacon sau René
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
unei ștachete. Figura de veteran pare mai convenabilă. Se afirmă că cei care i-au urmat în film provin din "Proba de Microfon", precum alții din "Mantaua" lui Nicolaie Gogol. Nu recunoaște, spune că n-a avut emuli, ci numai epigoni și detractori amărâți. Șomează mai mult decât înainte, e scos din activitate opt ani, și, din disperare, începe să scrie. Devine, în mod paralel, o voce originală și importantă în literatură. Afirmă că, în arta lui, țara nu i-a
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
astfel pe calea modernizării mijloacelor de expresie. Se poate observa cu ușurință că direcția realist tradițională pe care Școala de Belle Arte din Iași a promovat-o prin G. D. Mirea, ca și cea din afara ei reprezentată de Grigorescu și epigonii săi, a fost depășită cu ușurință și în scurt timp de către artist. Cu totul remarcabil este faptul că Baltazar nu a fost contaminat de personalitățile puternice ale lui Ștefan Luchian și Gheorghe Petrașcu și că el nu a urmat exemplul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
ape sau sub clar de lună. Față de aceștia care erau maeștrii picturii românești, au existat pictori cu "gusturi" mai puțin sigure, așa cum au fost Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strâmbu, Nicolae Vermont, Octav Băncilă etc., unii dintre ei fiind și epigoni ai celor dintâi sau ai altor maeștri din Apusul Europei, epigonismul fiind și el o manifestare specifică kitsch-ului. Om al epocii sale, Apcar Baltazar, prin forța lucrurilor, a reacționat la manifestările kitsch-ului, prezent pe cele mai felurite paliere
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
clasificare a fost urmat în linii generale și de cercetătorii din epocile următoare. Ibn As-Salah, în lucrarea sa intitulată 'Ulum al-Hadis "științele Hadisului", stabilește numeroase categorii de tradiții și de transmițători, punând un accent deosebit pe cunoașterea companionilor și a epigonilor. Lucrarea Ta'wil mukhtalaf al-Hadis "interpretarea diverselor hadise", de Ibn Qutayba este o operă clasică asupra divergențelor dintre hadise. Lista lucrărilor de acest tip poate continua cu numeroase titluri, dar nu mai puțin demn de interes ni se pare să
Clasificarea hadiselor () [Corola-website/Science/330917_a_332246]
-
autorităților (isnad sau sanad), pe de altă parte, textul propiu-zis al tradițiilor (matn). Imamul As-safii (elevul lui Malik) a continuat demersul lui Malik în acest sens. S-au emis opinii diferite în legatură cu admiterea sau respingerea consemnării hadiselor, însă epigonii au început să înregistreze, în scris, numeroase relatări despre profet, constituind, astfel, baza pentru elaborarea de lucrări ample în secolul următor. Printre aceștia, sunt menționați, în mod deosebit `Urwa ben al Zubair și Muhammad Bin Muslim bin Sihab az-Zuhri, care
Știința de hadis () [Corola-website/Science/330931_a_332260]
-
autorităților (isnad sau sanad), pe de altă parte, textul propiu-zis al tradițiilor (matn). Imamul As-safii (elevul lui Malik) a continuat demersul lui Malik în acest sens. S-au emis opinii diferite în legatură cu admiterea sau respingerea consemnării hadiselor, însă epigonii au început să înregistreze, în scris, numeroase relatări despre profet, constituind, astfel, baza pentru elaborarea de lucrări ample în secolul următor. Printre aceștia, sunt menționați, în mod deosebit `Urwa ben al Zubair și Muhammad Bin Muslim bin Sihab az-Zuhri, care
Hadis () [Corola-website/Science/330963_a_332292]
-
clasificare a fost urmat în linii generale și de cercetătorii din epocile următoare. Ibn As-Salah, în lucrarea sa intitulată 'Ulum al-Hadis "științele Hadisului", stabilește numeroase categorii de tradiții și de transmițători, punând un accent deosebit pe cunoașterea companionilor și a epigonilor. Lucrarea Ta'wil mukhtalaf al-Hadis "interpretarea diverselor hadise", de Ibn Qutayba este o operă clasică asupra divergențelor dintre hadise. Lista lucrărilor de acest tip poate continua cu numeroase titluri, dar nu mai puțin demn de interes ni se pare să
Hadis () [Corola-website/Science/330963_a_332292]
-
liră încojurată de o eșarfă purtând numele celor mai semnificative opere ale scriitorului. Pe soclu este următoarea inscripție: Traian Demetrescu, cu pseudonimul literar "Tradem", (3 noiembrie 1866 - 17 aprilie 1896) a fost un poet pre-simbolist minor, considerat de critici un epigon al lui Mihai Eminescu. A scris versuri încă de când era elev, debutând în anul 1883 în revista „Literatorul”, editată de Alexandru Macedonski. A citit poezii la cenaclul lui Titu Maiorescu și a publicat în revista „Convorbiri literare”. A recunoscut printre
Bustul lui Traian Demetrescu din București () [Corola-website/Science/332789_a_334118]
-
din România. Dumitru Tinu a creat o școală de gazetărie, a "mirosit" talente, a crescut multe dintre vedetele de azi ale presei românești. Andrei Tinu, fiul jurnalistului care îi duce cu mândrie numele mai departe, a spus că "mulți dintre epigonii și colegii lui Tinu au uitat de el, de parcă nici nu l-ar fi cunoscut vreodată. Dar 21 octombrie nu e un moment de răfuială și nici de reproș. E un moment de sărbătoare și de aducere aminte, un moment
"Moartea ziaristului", o carte care va zgudui societatea. Andrei Tinu, interviu: Mă voi ține de cuvânt by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/104505_a_105797]
-
Beethoven, ideile mari asfințesc, zeii mor". Fotografie inedită a Veronicăi Micle O icitantă licitație a Colecții Mihai Eminescu În pictură, cei care creează alla maniera unui maestru se numesc manieriști, în literatură cei care imită un anumit scriitor se numesc epigoni. Mihai Eminescu a avut nenumărați epigoni, tributari puternicei sale “reforme” în poezia românească. Numit hiperbolic de la “Luceafăr” la “Poet nepereche”, iubit și contestat deopotrivă, Eminescu rămâne în cultura națională drept un mare poet liric. Ediția Princeps a volumului apărut la
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105400_a_106692]
-
Fotografie inedită a Veronicăi Micle O icitantă licitație a Colecții Mihai Eminescu În pictură, cei care creează alla maniera unui maestru se numesc manieriști, în literatură cei care imită un anumit scriitor se numesc epigoni. Mihai Eminescu a avut nenumărați epigoni, tributari puternicei sale “reforme” în poezia românească. Numit hiperbolic de la “Luceafăr” la “Poet nepereche”, iubit și contestat deopotrivă, Eminescu rămâne în cultura națională drept un mare poet liric. Ediția Princeps a volumului apărut la editura Socec în 1884 Sunt propuse
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105400_a_106692]