1,388 matches
-
versuri, ea epitomizează opțiunile fundamentale ale operei lui H., traducându-le într-un registru nou (autorul mai are câteva recidive în domeniul prozei - Cuvântul de admirație care deschide volumul, un Editorial, o Scrisoare către prietenii din fostele țări comuniste și epilogul intitulat Lupta pentru integrare continuă). Martorul, atotprezent în prozele anterioare, își revendică aici o identitate precisă (se numește Bedros, un prenume mai curând generic) și trece decis de la povestire la discurs. Atmosfera generală a cărții se situează cel mai aproape de
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
praguri de biserici, Patrula) și E. Lovinescu însuși (cu povestirea Vrabia). Teatru semnează Victor Eftimiu (Prometeu, actul I, Poveste de Crăciun) și Alfred Moșoiu. Ambiționând să devină „un fel de arhivă literară și ilustrată a războiului”, revista consacră spațiul rubricii „Epiloguri” retrospecțiilor nonfictive - cu precădere memorialistică sau analize și reportaje în marginea unor fapte eroice sau acte politice majore, dar și a unor actualități care sunt consecințe ale trecutului recent. Octavian Goga e autorul comentariului Pleacă și Maniu, G. Rotică al
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
literar. Teoriile mele literare n-au deci ce căuta în paginile ei.[...] Să nu ni se ceară ceea ce nu voim să dăm deocamdată.” În penultimul număr apărut, Lovinescu semnează un scurt preambul, Anul al doilea, care e, de fapt, un epilog anticipat. Invocând persistența „tenace” a greutăților economice postbelice, se prevede dispariția presei culturale: „Asistăm la asasinarea cugetării tipărite. În curând, orice publicație culturală va deveni imposibilă.” G.O.
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
este într-adevăr bine reprezentată, revista concentrând colaboratori dintre cei mai valoroși. Aici se tipărește pentru întâia dată Riga Crypto și Lapona Enigel de Ion Barbu, pot fi citite poeme de Ion Vinea (Lui Marcel Iancu, Tatăl nostru, Răsunet, Dor vechi, Epilog), Perpessicius, Mihail Steriade și Camil Baltazar. Proză se publică puțină, de fapt doar un fragment din romanul Conservator & C-ia de N. Davidescu, în schimb paginile de critică și de eseistică sunt mai consistente. Prin eseul Delimitări critice: „Limba literară
REVISTA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289254_a_290583]
-
și „Lupoaica”. Introducere la o istorie religioasă a Daciei, Tradiții universale în cultura românească, Amintiri despre Alexandru Busuioceanu), Eugen Ionescu (Caragiale, actual și universal), Al. Busuioceanu (Luchian. Patruzeci de ani de la moartea lui, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Balcic, Marsyas. Un epilog, Despre ironia românească ș.a.), Basil Munteanu (Constantin Brâncuși, exponent și vestitor al geniului românesc, Ființa românească și avântul său creator), Ștefan Lupașcu (Dialecticile energiei), Theodor Cazaban (Imagini și simboluri în teatrul lui Eugen Ionescu, Din poezia lui Ion Barbu), Vintilă
ROMANIA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289346_a_290675]
-
absolută la Teatrul Național din Iași), Patriotica română (1955), Cuza Vodă (1959), Procesul domnului Caragiale (1962), Eminescu (1964), Romanța (1967), Pe urmele lui Demetrian (1970), Creangă (1972), Esculap și mica lui prietenă (1973) etc. Ș. a mai compus „piese scurte” - Epilogul, Eu vreau un pisoi, Fapt divers, Semnul particular, Vocea sângelui, Istoria se repetă, Secătura mahalalei, Smărăndița, Reîntâlnire ș.a. -, a realizat adaptări și prelucrări (între altele, Papa Lebonnard după Jean Aicard, Zaza după Pierre Berton și Charles Simon, Călătoria domnului Perrichon
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
în fond, erau majoritatea creștinilor. Astfel, după un scurt prolog, urmează douăzeci de strofe de cîte douăsprezece versuri fiecare, dispuse în ordine alfabetică, de la A la V, însoțite de un refren la începutul fiecărei strofe; textul se încheie cu un epilog de treizeci de versuri, fiecare dintre ele terminîndu-se printr-o asonanță pe sunetul e (-e sau -ae). Augustin știa că romanii din Africa, dar și din alte locuri nu mai simțeau prozodia latinei clasice, și de aceea compune acest psalm
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acum nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice, datorită cărora Psalmul trebuia să le fie accesibil chiar și celor neinstruiți și să poată fi memorat ușor. Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul, care introduce tema fundamentală, și epilogul. între strofe apare un refren, cîntat în cor; textul se bazează pe monorimă, deoarece fiecare vers se sfîrșește cu sunetul -e, ca în modelul augustinian. Bibliografie. Texte: M.G. Bianco, „Abecedarium Fulgentii Episcopi Ecclesiae Ruspensis”, în Orpheus n.s. 1 (1980), pp.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împrejurări să construiască, împotriva voinței sale, o uzină de armament în preajma războiului din 1914-1918, ceea ce declanșează o adevărată dramă lăuntrica pe tema contradicției dintre idealuri și realitate. Prăbușirea interioară este însă depășită, transfigurându-se într-un elan constructiv, creator, iar epilogul românului înaltă un adevărat imn păcii. Al doilea român, Glasuri în surdina, cu substrat de asemenea umanitarist, înfățișează, în frazări poematice, destinul nefericit al unui copil, Miron, care, rămas surd în urma unei boli (altă reminiscența autobiografica), trăiește complexul izolării și
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Arcadia”, Art-Panorama”, „Sinteze”, „Tomis”, „Ialomița literar-artistică”. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București și cu Premiul Concursului Național „Al. Odobescu”, ambele în 2000. Volumul Boare de Waterloo cuprinde opt proze încadrate de o prefață a autorului și un epilog, scrise într-un stil constatativ și concis. Mediul predilect al lui S. este cel rural sau cel al închisorii. Se remarcă pasiunea pentru faptul brut, caracterul documentar, privirea întâmplărilor dintr-o perspectivă detașată, exterioară. Povestirea Un taifas obișnuit, dedicată lui
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
și un grup de tineri. Titlul cărții sugerează confruntarea cu lipsa de idealuri, cu meschinăria locuitorilor din Valea Lungă, unde Șerban Ghika își avea catedra. Totodată, Așezarea spune ceva și despre condiția de înfrânt a personajului. Perspectiva adusă de scrisorile din Epilog asupra relațiilor cu lumea condusă de cei cu care Ghika intră în conflict vrea să exprime raportul autorului cu societatea vremii, guvernată de ideologia comunistă. Romanul, respins de mai multe ori de cenzură, dezvăluie o atitudine negatoare, ironic corozivă prin
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
Scris în tumultul unor noi Cartagini,/ Voi desluși plutind peste paragini/ Un chip de față cu surâs banal.// Dar contemplând profilu-i sculptural,/ Transfigurat prin filtru de imagini,/ Tu să citești pe locul gol din pagini/ Nepotolita-mi sete de ideal” (Epilog sentimental - cititorului). Goana după găteli fine duce la manierism. Năzuința spre desăvârșire, cu toate proiecțiile fantasmatice ale idealității râvnite, stimulează, însă, constiinta zădărniciei eforturilor: „Eternă căutare, cărbunele și-l scrie/ Pe lespedea stâncoasa, pe arbori și pe zări,/ Răspunsul singur
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
9-3,22: Cele șapte epistole către cele șapte Biserici; - 4,1-11,19: Cele șapte peceți și cele șapte trâmbițe; - 12,1-16,21:Războiul eshatologic; - 17,1-21,8: Babilon și Noul Ierusalim; - 21,9-22,20: Ierusalimul ceresc, Mireasa Mielului; - 22,21: Epilog. În privința datării scrierii, suntem de acord cu perioada ultimilor ani de domnie a lui Domițian, urmând părerii lui Irineu de Lyon (Adu. Haer. V, 30, 3). Nu există nici un argument irefutabil pentru încadrarea scrierii în perioada domniei lui Nero, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
responsabilității, de a tempera. Chiril se dovedește un maestru desăvârșit nu numai în arta persuasiunii, ci și în cea a reconfortării, a încurajării (∉Φνς8γ4∀). Grosso modo, putem distinge în desfășurarea omiliei patru secțiuni importante, însoțite de o introducere și un epilog: Introducere Anunțarea temei: „Cele două veniri ale lui Cristos” (cap. 1-2); Sfârșitul lumii vechi și începutul lumii noi (cap. 3). Secțiunea întâi Semnele celei de‑a doua veniri (cap. 4-8): a) îndemn la priveghere (cap. 4); b) diferite semne (cap
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Erezia care neagă veșnicia împărăției lui Cristos (cap. 27-32): a) prezentarea ereziei (cap. 27); b) confruntarea cu mărturiile Scripturii (Dan. 2,44; Ps. 101,26‑28) (cap. 28); c) falsa exegeză a ereticilor (cap. 29-30); d) respingerea ereziei (cap. 31-32). Epilog Binecuvântarea și exortația finală; mărturisirea lui Cristos și respingerea Anticristului (cap. 33). Analiza noastră se va concentra asupra primelor două secțiuni. Scenariul celei de‑a doua veniri a lui Cristos, descris sintetic în secțiunea următoare, precum și respingerea ereziei lui Marcel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
morților. II. Mărturii din Vechiul Testament (cap. 21-30): 1) Is. 26,19; 65,17‑19; 66,12‑16; 2) Dan. 7 și 12,1‑3; 3) Ps. 101,26‑28; 49,3‑5; 4) Mal. 3,1‑6; 3,17-4,3. Epilog (cap. 30,6): - anunțarea ultimelor două cărți ale tratatului. Demersul întreprins de Augustin este dublu. Pe de o parte, el sistematizează un anumit număr de mărturii, din Vechiul și Noul Testament, după criteriul „demnității”. În felul acesta, stabilește o ierarhie epistemologică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
însă îndeobște doar versuri notabile tehnic, epuizându-și substanța lirică, activă numai în limitele experiențelor propriei vieți și alimentată fie de o adâncă tristețe, fie de o debordantă bucurie. SCRIERI: Sonete, București, 1920; Sonete, Craiova, 1924. Repere bibliografice: E. Lovinescu, Epiloguri literare, București, 1919, 116-121; Al. Dan [G. Ibrăileanu], „Sonete”, VR, 1920, 10; b. l. [Barbu Lăzăreanu], „Sonete”, „Viața socialistă”, 1920, 2; I. Peltz, „Sonete”, CLI, 1921, 47; George Baiculescu, „Sonete”, „Îndrumarea” (Râmnicu Sărat), 1921, 2; Scarlat Struțeanu, „Sonete”, „Viitorul”, 1921
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
ea îl scoate pe Niculae Moromete din izolare și îl aduce în istorie. Dar Simina moare și Niculae cunoaște o nouă decepție. Circumstanțele se dovedesc mai puternice decât divinitatea din omul tare, inteligent, obsedat de o nouă morală în lume. Epilogul nu e reușit în acest roman al Fiului, în care apare și tânărul Moromete, tatăl autoritar, personajul fabulos al literaturii lui P. Cu Delirul scriitorul continuă, dar pe o linie colaterală, istoria Moromeților, eludând cronologia reală în favoarea unei cronologii stricte
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
1986. Traduceri: Théophile Gautier, Moartea înamorată, București, 1912; Al. Dumas-fiul, Procesul Clémenceau. Memoriile acuzatului, București, 1921; Émile Zola, Pentru o noapte de iubire, București, 1921; Galopin Arnould, Învierea lui Edgar Pipe, București, 1933. Repere biblografice: Chendi, Pagini, 460-463; E. Lovinescu, Epiloguri literare, București, 1919, 86-93; Lovinescu, Critice, IV, 32-35; Rebreanu, Opere, XIV, 7-8; Perpessicius, Opere, II, 397-398, VIII, 43-47, XII, 549-550; I. Valerian, Chipuri din viața literară, București, 1970, 218-234; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., IV, 172-175; E. Lovinescu, Memorii, I
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai. Cuplul viu, autentic, apare sporadic, el vertebrează totuși romanul Noiembrie viteză, figurare spumoasă a destinului unui personaj self made man din anii ’60 ai secolului trecut. Glisările temporale, exercițiul comprimării sau proiecției în timp, epilogurile reprezintă bruiaje constante ale logicii realiste și instrumente ale relativizării ironice. Scriitorul nu este în primul rând ceea ce se numește un bun psiholog, ci un excelent observator de detalii, absorbite fără montură, de preferință disparat. Puzzle ingenios al unor relații
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
Și după ce-a secat izvorul”). Apelând la surse livrești - motive biblice sau ale culturilor antice, greacă sau egipteană -, autorul încearcă încifrarea simbolică a lumii, aspirând spre o poezie ermetică, ce cultivă paradoxul: „Un înecat care ajunge în deltă / Este epilogul celorlalți / Delta n-are culoarea înecului”. Câteva motive ordonează materialul poetic: delta, diamantul, arborele vieții, amfora, acestea fiind preluate și într-un volum de eseuri, Marele Inchizitor (1993). Alcătuită din trei părți, inegale ca pondere, Geneza (Toți trebuie să moară
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
Fromm și Herbert Marcuse. „Umanismul” pentru care pleda Louise Berman era cel existențialist, în special din „existențialismele” formulate de Kierkegaard, Jean-Paul Sartre și Albert Camus. Dar domeniul o obliga, în mod fatal, să adopte o logică teleologică a discursului. În epilogul lucrării sale New Priorities in the Curriculum sublinia că generația din acel moment era rezultatul proiectelor curriculare puse în practică în urmă cu 20 de ani, că orice curriculum debutează cu „dangătele de clopot” și „bătăile de tobă” (the beat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu poți trăi numai din iubiri! Gregory Bateson a spus-o cel mai bine: „Dacă vrem să înțelegem ceva din spiritul uman, atunci va trebui să avem întotdeauna în vedere faptul că ne aflăm în fața unor procese circulare desăvârșite”. L.A.: Epilog - dacă nu aș ști nimic despre tine, aș putea comenta cam așa: ia te uită cine vorbește despre comunism, unul care i-a întors spatele! D.G. a fost însă anchetat și arestat în decembrie 1983 pentru 40 de zile, chiar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
viața, zbaterile, iubirea sunt văzute ca fiind ilar zadarnice. SCRIERI: Titu Maiorescu în fața instanței, București, 2002; Rondeluri, București, 2003. Ediții: Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1984, Psihologia meditației indiene. Studii despre yoga, introd. Charles Long, Epilog de Ioan Petru Culianu, București, 1992; Alexandru Busuioceanu, Caietele de la miezul nopții (Jurnal. 1939-1957), tr. și pref. edit., București, 2001. Repere bibliografice: Mircea Zaciu, Lecturi și zile, TR, 1975, 30,31; Liviu Grăsoiu, Nici legendă, nici adevăr, LCF, 1975, 37
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
combustia interogativă de mai târziu, ceea ce rămâne în final este tocmai „fumul mic al ironiei”. Totul e punctat de vocabulele miniaturalului, ale derizoriului, ale fragmentarului: „câteva”, „mărunte”, „puține”, „mică”. „Ironia, mica noastră Grecie” se proiectează acum în lucirile crepusculare ale epilogului imperiul de umbre și deghizamente ale prințului Jumătate. Păpușarul a fost înghițit de propriile-i plăsmuiri. „Și dacă sunt eu, Dumnezeule/ eu/ degetul tremurător al smereniei care ne scrie încet?” De aici, din punctul central al îndoielii, nu se deschid
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]