901 matches
-
conturată pe această problematică, numită etnoștiință (pe care unii antropologi au supranumit-o noua etnografie). Având ca exemplu cercetările clasice de etnobotanică, etnomuzicologie și cu deosebire cele de relații și denumiri de familie și rudenie, reprezentanții etnoștiinței au ca program epistemic - utilizând în principal tot o metodă de împrumut din lingvistică, analiza componențială - descoperirea metodelor de organizare a materialului cognitiv la nivelul diverselor colectivități culturale; astfel încât, descrierile și teoriile etnologului (antropologului) nu vizează acum numai datele, faptele ce privesc grupul, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
peste 700.000 de familii în 1989). Când ne referim, prin urmare, la tipologia familiei, trebuie să avem în vedere că putem găsi aproape o infinitate de criterii (și tipuri), dar că multe dintre ele nu au aproape nici o valoare epistemică (familie activă, familie pasivă, de pildă), că unele au o funcție conjuncturală (în cercetări pe diferite teme), după cum există tipuri de familie care au o valoare științifică generală pentru sociologia familiei. Ele vor fi analizate în cele ce urmează. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dorința de a avea un copil sau, eventual, doi. În rest, este calcul pragmatic. Cu câteva axiome, paradigma costuri-beneficii construiește sisteme argumentative eficiente în descrierea și explicația fecundității, depășind cantonarea în perimetrul atât de delicat, dar și atât de fragil epistemic al subiectivității pure, al dragostei în sine pentru ființele umane. Cred totuși că deocamdată este greu să se înțeleagă diferențele marcante dintre Est și Vest, dintre societățile tradiționale și cele moderne, fără a invoca un factor cultural important: schimbarea radicală
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
bărbaților este mai mult o scuză a violenței familiale decât o cauză a ei și că resorturile reale ale agresivității sunt localizate în situația economică, cu precădere în șomaj (Bryjak, Soroka, 2001). Respectiva teză mi se pare nu numai falsă epistemic, ci și nocivă social. E adevărat că soluția structurală a reducerii multor rele sociale, inclusiv a violenței familiale, este eradicarea sărăciei și o mai echitabilă distribuire a resurselor socioeconomice, dar până atunci, lupta împotriva consumului abuziv de alcool trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mecanic, între cele trei dimensiuni (cognitivă, emotiv-evaluativă și comportamentală) funcționând un permanent circuit cauzal (vezi figura 15); - gândirea nu este o procesare ingenuu-logică de informație, ci în mintea omenească există scheme (schemata) ce structurează și organizează universul informațional. Aceste scheme epistemice prin care noi ne însușim lumea determină și modelează fluxul gândirii, putând duce la ceea ce se numește gândirea automată (automatic thoughts); - gândire automată înseamnă că ea se desfășoară în cea mai mare parte în afara controlului conștient al individului, este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
un discurs), să ne concentrăm atenția nu asupra atributelor particulare ale acestora, ci asupra ideologiei care (in)formează "persona" respectivă. Black preia termenul de "ideologie" direct de la Karl Marx, prin urmare, cu sensul de "rețea de convingeri interrelaționate care funcționează epistemic în om și îi conturează identitatea, determinând viziunea sa despre lume"192. Astfel, argumentează Black, presupoziția metodologică utilă criticului retoric în cercetare devine aceea că discursul presupune un public, într-un mod "suficient de sugestiv încât să îi permită criticului
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
niciodată, de vreme ce secunda a și trecut, nu-i așa, în ce constă istoria "adevărată" a Americii sau a orice altceva. În schimb, avem, mereu, la îndemână, interpretările noastre ale unor evenimente care, în esență, rămân dincolo de posibilitățile noastre de acces epistemic. Acestor interpretări, exprimate în construcții discursive, le acordăm apoi, în interacțiunile noastre publice, private sau secrete, nu-i așa?, locul privilegiat sau mai puțin privilegiat pe care îl considerăm necesar în procesul de obținere a consensului, din partea unei comunități la
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
să "explice varietatea formelor narative în discursul lui Reagan, care dă seama de (particularitatea adăugirea mea) președenției lui Reagan și de reacțiile publicului său"528; pe de altă parte, Lewis își propune să discute "atât câteva dintre consecințele morale și epistemice ale modalității în care Reagan întrebuințează narațiunea, cât și forma narativă însăși"529. Să îl ascultăm. Ronald Reagan, ne spune Lewis, implică două tipuri de povești în retorica sa. Aceste două tipuri "diferă în dimensiune și scop, însă se completează
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
constrâng, realmente, discursul, și fac acest lucru în modalități pe care rareori le percepem în absența unei astfel de analize"782. În ce privește al treilea principiu pe care McKerrow îl identifică, acesta ne spune că "retorica reprezintă cunoaștere doxastică și nu epistemică"783. Pentru a înțelege implicațiile acestui principiu asupra orientării critice pe care o propune, McKerrow procedează la o redefinire a conceptului însuși de doxa. În acest sens, criticul apreciază că orice viziune a retoricii din perspectivă epistemică nu face decât
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
doxastică și nu epistemică"783. Pentru a înțelege implicațiile acestui principiu asupra orientării critice pe care o propune, McKerrow procedează la o redefinire a conceptului însuși de doxa. În acest sens, criticul apreciază că orice viziune a retoricii din perspectivă epistemică nu face decât să o supună reabilitării, din perspectiva unor criterii universale de evaluare, demers pe care, cum am văzut, McKerrow îl aprecia negativ. În schimb, propune criticul, o abordare pozitivă "reasertează valoarea teritoriului retoricii doxa și, astfel, resituează teoria
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
nume"789 și, astfel, subiectul va fi "fracturat" într-o multitudine de identități prin actul percepției sau al numirii. Prin urmare, deduce criticul, caracterul nominalist al retoricii critice pare să constituie o consecință adecvată a identității sale doxastice (și nu epistemice), întrucât "se potrivește cu natura contingentă a realității sociale, în care oamenii sunt atât subiecți, cât și supuși (subjected, în limba engleză)"790. Retorica critică, deci, împărtășește cu viziunea lui Foucault orientarea nominalistă: precum istoriile lui Foucault, retorica critică se
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ale situațiilor și contextelor reale, ale efectelor emergente, posibilitatea formulării de ipoteze, interpretări, generalizări, până la completarea teoriilor și metateoriei pedagogice (prin trecerea de la idiografic, concret, particular, la nomotetic, general). Pentru a înțelege adecvat esența, specificul, procesualitatea conturării acestora, valoarea lor epistemică și practică, dar și limitele analizei paradigmatice a practicii educaționale, dincolo de cea teoretică a ei, este necesar să sintetizăm câteva dintre notele sale esențiale, operație realizată anterior, împreună cu formularea de ipoteze privind aplicarea lor în cunoașterea pedagogică (Joița, 2009, pp.
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
rezolva cu instrumentele conceptuale ale paradigmei corespunzătoare categoriei de fapte-puzzle, iar educatorul, practician-reflexiv devine un "rezolvator de puzzle" (puzzle-solver). Numai că pedagogia nu a revenit acum încă la statutul de știință normală, ci este în tranziție de la criza de identitate epistemică către acesta. Și atunci stabilirea faptelor-puzzle semnificative prioritare pentru practica educativă este afectată, de unde și dificultatea conturării tabloului paradigmelor referitoare la abordarea metodologiei practicii educative, pe care le vom aborda în acest demers. Faptele-puzzle reale ale practicii educației în planul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
educația reală. Atunci se impun schimbări, cu diferite grade de generalitate, în plan conceptual și metodologic, ajungând la trecerea de la o paradigmă care nu mai corespunde, la alta nouă în care se investesc noile așteptări și metodologii. Pe acest fond epistemic, putem analiza realitatea schimbărilor de paradigme din educație, la diverse niveluri de conturare, mai ales în planul practicii, al metodologiei în special: la nivelul microparadigmelor în primul rând, a celor conturate în jurul faptelor, acțiunilor educative delimitate, corespunzătoare principalelor elemente ale
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
2.2. Capacități și competențe versus cunoștințe și priceperi "Pedagogia prin capacități și competențe" ca paradigmă, la o primă analiză, ridică probleme care influențează metodologia precizării, realizării și verificării lor ca eficiență, eficacitate: Care este logica acestei avansări funcționale, chiar epistemice a lor? Cunoștințele rămân real și de dorit în plan secund? Cât de semnificative și durabile sunt capacitățile, competențele achiziționate într-o anume fază? Promovează supunerea față de lumea economică? Este un demers care cere un timp îndelungat și riscă inadaptarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de întrebări-problemă, ipoteze. • Prezentarea de sarcini, conflicte cognitive, cazuri. • Utilizarea de erori, dificultăți ca noi provocări. Sugerarea construcției de soluții, proceduri, modele. Căutarea de date în mai multe surse, compară, interpretează. • Motivarea educaților prin propunerea de scopuri, avantaje. • Valorificarea curiozității epistemice, a așteptărilor cognitive. • Stimularea verbalizării modului de argumentare logică. • Prezentarea de sarcini ca situații problematice pentru explorare și rezolvare directă, variată. • Valorificarea experienței anterioare pentru noi achiziții. • Dezbaterea de idei, soluții, procedee, aplicații găsite. Stimulează, angajează • Antrenarea în cunoașterea directă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și de analiză a rezultatelor, iar modelul reprezintă forma practică de concretizare, aplicare ca instrument, conform așteptărilor incluse în paradigmă. Constatăm că relația paradigmă-scheme-modele explică varietatea modurilor de abordare și reflectă tocmai mecanismul practic al posibilității de concretizare a interpretărilor epistemice, a viziunilor asupra problematicii evaluării, a rațiunilor explicative ale diferitelor sale teorii conturate în timp, prin construcția mentală și instrumentală de scheme și modele pentru practica efectivă cât mai eficientă a acțiunilor de verificare și apreciere (cu obiective, criterii, principii
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
literatura pedagogică nu consemnează încă asemenea clasificări, decât prin raportare la stilurile educaționale (Joița, 2000, pp. 155-175). Se poate recunoaște însă existența în activitatea educativă a autorității teoretice, științifice (a expertului), în bună parte a celei normative, a celei raționale, epistemice, a contractului, a modelului, a liderului ca arbitru. Din perspectivă managerială, constatăm conturarea unui principiu: educatorul-manager va avea succes numai dacă va îmbina diferitele tipuri și va rezulta "autoritatea prin competență managerială" sau va utiliza independent sau în combinație restrânsă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cu efecte majore de progres în sistem. Modelul kuhnian, posibil de aplicat acum și în domeniul educației, a inaugurat un nou stil în metodologia cunoașterii, pentru a arăta că și știința educației este deschisă, evoluează, se schimbă, atunci când apar crizele epistemice și pune accent tocmai pe metode, pe critică, iar nu pe etapele cunoașterii ca în științele clasice(pozitiviste), aici practica specifică având rol esențial. În acest context al tensiunilor conceptuale și metodologice, acționale în educația actuală, inegal afirmate și recunoscute
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
littérature, Antoine Compagnon În mai multe texte, dintre care poate cel mai sumbru rămîne Après la littérature, Jacques Rancière În La Parole muette. Essai sur les contradictions de la littérature. Dar și alți autori vorbesc despre „literatură” ca despre o apariție epistemică recentă, care datează de două secole. Este vorba despre influența decisivă a lui Foucault din Cuvintele și lucrurile, unde literatura modernă este considerată o invenție epistemică concomitentă cu biologia, istoria, hermeneutica și economia (Înlocuind Literele, istoria naturală, teologia și, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contradictions de la littérature. Dar și alți autori vorbesc despre „literatură” ca despre o apariție epistemică recentă, care datează de două secole. Este vorba despre influența decisivă a lui Foucault din Cuvintele și lucrurile, unde literatura modernă este considerată o invenție epistemică concomitentă cu biologia, istoria, hermeneutica și economia (Înlocuind Literele, istoria naturală, teologia și, respectiv, știința bogățiilor). În toate cazurile, ceea ce contează ca explicație a declinului instituției literare este supralicitarea literaturii după modelul supralicitării umaniste a „omului”. Literatura și-a revendicat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
separați Însa prin experiențe de viață diferite despărțiți adică prin soluții de continuitate, dar coalizați de o aceeași memorie individuală. Sintagma centrală acestei vechi tehnici de autrentificare este le récit de vie, căreia i se redă, alături de motivația intimă, valoarea epistemică: "Întelesei atunci de ce eminențele cenușii, și chiar simplii martori ai unui eveniment istoric ale cărui determinații profunde au rămas ignorate de marele public, resimt la un moment dat nevoia de a-și elibera conștiința, de a așterne pe hîrtie ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Redonnet sînt ținute În mod artificial la temperaturi joase, pentru a nu constitui noi capete de acuzare În procesul literaturii celei mincinoase. Literatura ei refuză revoluția și tot instinctul primar pe care-l implică o schimbare de regim estetic, aletic, epistemic, dar respinge și scriitura lipsită de program, marcîndu-și pregnant textele ca fictive, ambiguizînd un material diegetic altminteri inocent dîndu-i alura - după exemplul lui Beckett - materialului didactic, in vitro. Perseverența cu care nu abdică niciodată de la o pretinsă scriitură albă și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fragmentarism, violență, exhibiționism, revoltă, etc. ci poiezia, felul cum Tanguy Viel și-a Întrupat ideea și ideea Însăși de a scrie cărți cu un asemenea subiect, ritmul lor, viteza lor fulgurantă și excesiva lor subiectivizare imposibil de turnat În compartimentele epistemice ale realității obiectivate (care, În consecință, nici nu există), felul În care ia naștere sensul, dacă acceptăm că fiecare carte, În funcție de adecvarea dintre limbaj și intenția autorului, produce, la suprafață sau/și subteran, sens. Antoine Volodine Dintre toți romancierii care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vorbește de "întoarcerea la eveniment", narațiunea se vrea repusă în drepturi, eroii intră din nou în scenă, gata să-și reia rolul. Dincolo de perspectiva justițiară a istoriei și a culturii, subminată evident de complexe, există și o alta de substrat epistemic, nu mai puțin legitimă. Ele coexistă și alimentează în vremea noastră una din tensiunile majore ale spiritului. Ceea ce putem spera e ca mișcarea cu dublu sens a valorilor să reducă din vechile aprehensiuni și prejudecăți, să elimine noxele istoriste și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]