1,135 matches
-
ultimă instanță, nici nu există părți; 2. Trecerea de la structură la proces. În noua paradigmă, fiecare structură e văzută ca o manifestare a unui proces fundamental; 3. Trecerea de la știința obiectivă la cea epistemică. În noua paradigmă se consideră că epistemologia înțelegerea procesului cunoașterii trebuie să fie explicit inclusă în descrierea fenomenului natural: 4. Trecerea de la construcția piramidală la cea de tip rețea, ca metaforă a cunoașterii; 5. Trecerea de la "adevăr" la descrieri aproximative. În noua paradigmă se recunoaște că toate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
așa, (în formă de S), în zigzag, două zigzaguri și apoi drept, trei zigzaguri și apoi drept înainte." Iată ce răspunde în mod spontan un băiat de doisprezece ani: Se poate într-o infinitate de moduri." În cadrul cercetărilor sale de epistemologie genetică, Jean Piaget 177 a studiat evoluția posibilelor la copil. Acestea se lărgesc și se îmbogățesc odată cu vîrsta, așa cum o dovedesc experiențele prezentate. Cercetătorul elvețian distinge patru etape. În prima etapă (4-6ani), posibilele copilului, produse prin analogii succesive, sunt limitate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
e oare pentru că structurile cognitive superioare, creatoare de posibile, au nevoie de mult timp pentru a se forma (aproape doisprezece ani)? U posibil nu e un lucru observabil, nu e dictat de real, e o "construcție a subiectului", precizează Piaget. Epistemologia sa constructivistă se opune atît empirismului, cît și ineismului 11: posibilele nu decurg din "experien-ța realului", ceea ce nu vrea să însemne că sunt înnăscute. Cercetările pe care le-a întreprins în jurul evoluției cunoașterii umane îl conduc pe Piaget la formularea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o radicală repunere în discuție a conceptelor realiste, cele care definesc inteligența ca fiind capacitatea de cunoaștere a realității și de adaptare la aceasta. Inteligența umană este, în mod esențial, capacitatea de a crea posibilul, de a multiplica posibilele răspunde epistemologia genetică constructivistă. Ideea nu este formulată astfel de Piaget, dar lucrările sale autorizează din plin o asemenea viziune: a încerca să vezi realitatea ca pe o constrîngere exterioară a multiplica în consecință pseudo-imposibilitățile și pseudo-necesitățile reducînd astfel posibilele repre-zintă un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lipsa unei gîndiri strategice, în special la nivelul guvernelor, aceste "ficțiuni prin care fiecare gîndește că poate trăi pe cheltuielile celorlalți" (Fr. Bastiat). Gîndirea strategică nu poate să se dezvolte în cadrul strîns al logicii deductive (Morin), ansambliste (Castoriadis), pe care epistemologia occidentală a transformat-o într-un instrument absolut de cunoaștere. Ingineria socială și artefactul politic nu sînt cele mai recomandabile instrumente de politică economică. Managementul economic trebuie să integreze noi mijloace: spiritul, contextul, timpul. Se impune deci o cotitură spre
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
o perspectivă sintetică prin intermediul unui tabel comparatist, în care asumpțiile fundamentale ale celor doi termeni se află în opoziție: O comparație a concepțiilor de "post-modernitate" (PM) și de "modernitate radicalizată" (MR)132 PM MR 1. Înțelege tranziția actuală în termenii epistemologiei sau ca dizolvând epistemologia în întregul ei. 2. Se concentrează asupra tendințelor centrifuge ale transformărilor sociale actuale și asupra dislocării produse de acestea. 3. Vede sinele ca dizolvat sau dezmembrat de caracterul fragmentat al existenței. 4. Aduce argumente în favoarea caracterului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unui tabel comparatist, în care asumpțiile fundamentale ale celor doi termeni se află în opoziție: O comparație a concepțiilor de "post-modernitate" (PM) și de "modernitate radicalizată" (MR)132 PM MR 1. Înțelege tranziția actuală în termenii epistemologiei sau ca dizolvând epistemologia în întregul ei. 2. Se concentrează asupra tendințelor centrifuge ale transformărilor sociale actuale și asupra dislocării produse de acestea. 3. Vede sinele ca dizolvat sau dezmembrat de caracterul fragmentat al existenței. 4. Aduce argumente în favoarea caracterului contextual al pretențiilor de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
zi cu zi drept un complex activ de reacții la sistemele abstracte, care implică atât apropierea, cât și pierderea. PM MR 7. Consideră angajarea politică coordonată ca fiind împiedicată de primatul contextualității și dispersării. 8. Definește postmodernitatea ca sfârșit al epistemologiei/al individului/al eticii. 7. Consideră angajarea politică coordonată ca fiind atât posibilă, cât și necesară, la nivel global, cât și local. 8. Definește postmodernitatea ca pe un proces de transformări posibile ce se îndreaptă "dincolo" de instituțiile modernității. Astfel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și, în parte, ca tăinuitul principiu intern al modernismului" (ibidem). 186 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, p. 88. 187 Ibidem, p. 33. 188 Mircea Cărtărescu amintește că "opoziția modern/postmodern este coerentă cu opozițiile epistemologie/ontologie (Brian McHale), autoritate/anarhie, utopie/ heterotopie (Vattimo), hermeneutică/erotică (Susan Sontag), în fine, cu celebrele opoziții care subîntind lumea lui Thomas Pynchon: negentropie/entropie și schizofrenie/paranoia" (Postmodernismul românesc, p. 89). 189 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 89. 190
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ève future, care-și propune, după cum precizează, succint, Martin Willis, "să dezvăluie modul în care diversele căi ale investigației științifice [...] au în vedere aceleași scopuri intelectuale, ideologice și filosofice" (2006: 179), fiind vorba, prin urmare, despre o convergență optimistă a epistemologiilor. Volumul este remarcabil fie și pentru că este primul în care își fac apariția atât de popularii, astăzi, androizi. Teatrul său, încărcat de poezie simbolistă, cu pronunțate influențe romantice, rezistă prin piese precum postuma Axël. Cea mai stranie, mai erotică și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care mai revine și astăzi în branșele matematizate ale psihologiei, sociologiei, economiei, lingvisticii. Dacă ținem seama că majoritatea lucrărilor cu astfel de subiecte au fost până de curând dominate fie de criticile materialist-istorice în Est, fie de cele ale unor epistemologii pornite din științele naturii sau filosofii ale științei de factură pozitivistă, neokantiană, structuralistă, neotomistă, ludică și altele din Vest, putem înțelege și diferențele față de tradițiile care pledează pentru îmbinarea cunoașterii cu fantezia, imaginarul, poeticul în genere. Guénon susținea fondul spiritual
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
exemplu, hieroglifele, n.ns) sau mai depărtate (simbolurile algebrice, n.ns) de lucrurile pe care le denotă (prin convențiile adoptate de comunitățile care au ajuns să creeze limbaje scrise proprii, preluate apoi de popoarele cu care se învecinau, n.ns.). Epistemologia de mai sus avea tendințe materialiste clare, dar Locke nu le prea recunoștea. El considera că există o Ființă veșnică, un principiu gânditor, infinit de înțelept. Adăugând că acest "Dumnezeu" ar avea puterea să facă din îngrămădiri de materie existențe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
stă în opoziție față de cultura occidentală, ci o completează. S-a trecut și la o reinterpretare a Bibliei, cartea sfântă atât pentru creștini, cât și pentru mahomedani și iudei. (13, p. 145) El a vrut să sublinieze distonanțele apărute în epistemologia occidentală în urma unor "tăieturi" și separări regretabile comise în gândire și apoi în viața socială. Un prim enunț critic al autorului a fost că Occidentul are o religie și o societate dogmatică. Și fiindcă societatea este mereu supusă temporalității, accidentelor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
obiectului lor și imperialismul totalitar ale metodei științelor "pozitive". Este ceea ce explică și abundența pluralistă a acestor "științe" la plural. Multiplicând microtăieturile între psihologie, psihanaliză, lingvistică, filologie, fonologie, fonetică, gramatologie și cum remarcă Boudon însuși sociologia cutărui sau cutărui domeniu, epistemologia modernă pune cumva în circulație inevitabila tăietură epistemologică în măsură să epureze problematica și, mai ales, să mascheze prin confuzii sterile recunoașterea omului ca obiect al științelor umane (e drept că acestea din urmă au, în zilele noastre, tendința să
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
științelor umane (e drept că acestea din urmă au, în zilele noastre, tendința să-și înfunde ceva mai adânc capul lor de struț în nisip, intitulându-se "științe sociale"). (Op. cit., p. 200) Durand nu încheie lista noilor contribuții promițătoare în epistemologia științelor omului fără a nu aminti simpatia acordată "celuilalt" prin contagiune afectivă, sentimentul unității cu el și compasiunea. Toate înțelese ca tipuri de socialitate, după M. Scheler. Relațiile dintre comunitate și societate propuse de F. Tönnies, reciprocitatea legăturilor lor în cadrul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
trecutul mitic împotriva viitorului utopiilor raționale, pentru imaginația poetică împotriva raționării reci. (2, p. 123) Rupându-se de romantism, W. Dilthey a susținut dualitatea dintre natură și trăire în teoria cunoașterii și dualitatea dintre științele naturii și științele spiritului în epistemologie. Prin trăire el apăra domnia eu-lui primordial, a interiorității și a conștientizării de sine, cu care Gadamer nu a fost de acord. Dimpotrivă, Gadamer a vrut să reabiliteze prejudecata, autoritatea, tradiția împotriva subiectivității luată drept criteriu al reflexivității. Inițiind o
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
stimulate de unele tipuri de instituții și periclitate de altele. Invers, uneori virtuți precum sinceritatea, dreptatea, curajul pot periclita dobândirea banilor, a renumelui sau a puterii. (28, pp. 200-205) Instituționalizarea științelor sociale este tratată de autor cu argumente care combină epistemologia cu ontologia și teoria acțiunii. De la interacțiunile "faptelor" cu "valorile", la separarea lor și, apoi, la adoptarea de către "experți" a tezei neutralității axiologice a predicțiilor sociale pe care ei le emit pentru a manipula oamenii cu așa-zisele legi și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
noastre, inclusiv. Printre ipoteze, una susține că, multe documente, acte, imagini ale lui N. Ceaușescu ar fi contrafaceri. Se pare, un fenomen destul de extins în cunoașterea socială și istorică pe care N. Djuvara l-a taxat în eseul său de epistemologie ca "relativitatea generală" în istorie. Un punct de vedere, desigur. Sugestivă în privința obiectivității cunoașterii societății este aceea despre tăblițele-cópii în plumb ale originalelor găsite în săpăturile pentru instalația de apă la Mânăstirea Sinaia, pe vremea lui Carol I. Ele ar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
central" scris după normele "economiei de hârtie" de către un colectiv de cadre didactice universitare din Capitală, apărut în anul 1985 la EDP, 355 pagini), a fost înlocuită cu pluralismul unor discipline filosofice "liberale", asemănătoare cu "diferențierea și integrarea științelor fundamentale": epistemologie și logică, ontologie și antropologie filosofică, axiologie și filosofia culturii ș.a. Deși mai toate instituțiile superioare de învățământ românești s-au intitulat "universități", în curricule nu au mai încăput disciplinele filosofice. Procesul de la Bologna (1999) a instituit cadrul unitar format
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
der kommenden Philosophie fassen als die Auffindung oder Schaffung desjenigen Erkenntnisbegriffes der, indem er zugleich auch den Erfahrungsbegriff ausschließlich auf das transzendentale Bewußtsein bezieht, nicht allein mechanische sondern auch religiöse Erfahrung logisch ermöglicht“. Odată ce distincția subiect-obiect nu mai este, în epistemologia kantiană, operațională, experiența religioasă ajunge să nu mai fie doar tolerată, alături de cea empirică, ci devine centrul de forță al „noii“ filozofii. Ea face posibilă o teorie a ordinii (Lehre von den Ordnungen) bazată pe rolul unificator al conceptelor primare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cumulează trăsături și gesturi pe care, în scrieri anterioare, „critica“ le asimilase în chip programatic. 1.1.3. Prologul epistemo-critic Lucrarea respinsă ca teză de abilitare, Ursprung des deutschen Trauerspiels (1925), începe printr-o sinteză a preocupărilor ante rioare de „epistemologie“. În același timp, se observă o modi fi care a reperelor care va deschide calea pentru abordarea obiectului istoric în general, nu doar a operei de artă. Platon și Nietzsche funcționează ca repere în elaborarea acestui scena riu epistemologic, într-
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ele devin obiect de divertisment, se adresează mai degrabă dorinței și reveriei decât uzului. Analiza caracterului fantasmatic al mărfii ocupă o bună parte a paginilor lui Benjamin. Ea nu intră însă în atenție aici decât în măsura în care lămurește o chestiune de epistemologie: cum determină imagi nea dialectică o modalitate de cunoaștere? Secțiunea N (Erkenntnistheoretisches, Theorie des Fortschritts) din Passagen-Werk conține în esență răspunsul la această problemă. În primul rând, este vorba de justificarea faptului că dia lectica istorică a secolului al XIX
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tocmai în spargerea continuității istorice sau în deconstrucția ideologiilor totalizatoare ale uitării. Imaginea dialectică este modul în care faptul istoric poate fi conceput teoretic din perspectiva răscumpărării mesianice a trecutului, înțeles ca „tradiție a celor oprimați“ și condamnați la uitare. „Epistemologia“ lui Benjamin este explicitată, cum voi încerca să arăt, abia din perspectiva teologiei politice. Pentru moment însă, rămâne de accentuat momentul mesianic al gândirii „saturate“ de tensiuni dialectice, concretizate sub forma actualizării trecutului și îmbogățirii memoriei colective. Ideologia progresului ocupă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de la definiția pe care Deleuze și Guattari o dau „conceptului“: „Conceptul se definește prin inseparabilitatea unui număr finit de componente eterogene parcurse de un punct în survol absolut, cu o viteză infinită.“ Componentele identificate în cazul lui Benjamin (teologia, politica, epistemologia) determină con ceptul „experienței“ prin întretăiere continuă și oglindire reciprocă. Survolarea menționată mai sus și care asigură, prin pre cipitare, un sens general al experienței se petrece, voi încerca să arăt, prin gesturi culturale specifice, precum cel al flaneurului. Acesta
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de lectură oferită de filozofia istoriei (utilizată, deja, de Gordon Hull“ sau Michael Löwy“) are avan tajul de a pune în evidență o relație interesantă între trei tipuri de discurs care sunt prin excelență considerate scenarii explicative ale modernității: teologie, epistemologie și politică. Miza principală a lecturii pe care o propun este că textele de fi lozofie a istoriei ale lui Benjamin permit o elucidare simultană, sistematică a celor trei discursuri și fac din conceptul de „expe riență urbană“ o metaforă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]