4,405 matches
-
jur trebuia să fie spirituală, să cultive conversația elegantă. Salonul secolului al XVIII-lea francez, pe care poetul nu l-a mai apucat, ci doar l-a imaginat, însemna pentru el centrul civilizației, locul în care ar fi putut străluci. Epistolele lui Grigore Alexandrescu ne trimit la lumea pierdută în care spiritul Louis XV ar fi dictat moda. Epistolele se cer citite în mijlocul unei adunări mondene, cu ascultătorii numai urechi, iar temele abordate sunt temele dominante în Ancien Régime: adică religiozitatea
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
nu l-a mai apucat, ci doar l-a imaginat, însemna pentru el centrul civilizației, locul în care ar fi putut străluci. Epistolele lui Grigore Alexandrescu ne trimit la lumea pierdută în care spiritul Louis XV ar fi dictat moda. Epistolele se cer citite în mijlocul unei adunări mondene, cu ascultătorii numai urechi, iar temele abordate sunt temele dominante în Ancien Régime: adică religiozitatea ori lipsa ei, Voltaire și fantoma nonconformistului, în ce constă vocația poeziei, raportul dintre regulă și invenție în
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
pricepe să construiască nesfîrșite badinerii. Poezia devine la el o scuză pentru a-i trata familiar pe marii boieri, altfel inaccesibili în lumea concretă, precum Ion Cîmpineanu ori Iancu Văcărescu, transformați în interlocutori ca oricare alții prin artificiul poetic al epistolei ("Prietene, mai ții minte acele povățuiri/ Care-mi dai la ale mele trecute nemulțumiri?", îl întreabă el pe marele Cîmpineanu, iar lui Iancu Văcărescu îndrăznește să i se adreseze cu tu: "Tu, care-ai fost din pruncie al muzelor favorit
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
iar lui Iancu Văcărescu îndrăznește să i se adreseze cu tu: "Tu, care-ai fost din pruncie al muzelor favorit", construind apoi o complicată strategie de flatare insistentă a celor doi aristocrați, înzestrați din fericire și cu fumuri literare.) întinsele epistole ale lui Alexandrescu nu sunt lipsite de platitudini, monologul continuu nu are întotdeauna spirit și se pierde în lungimi nepermise. Dar, în ansamblu, poezia didactică românească se năștea exact atunci, iar posibilitatea de a scrie poezie de idei în limba
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
cele mai înalte descoperiri au trebuință de ajutorul ei ca să poată trăi". Ea este destinată să existe "pînă în viitorul nemărginit și în anii cei veșnici". Nimic mai romantic decît aspirația spre nemurire și presimțirea eternității prin artă. Finalul cunoscutei Epistole către Iancu Văcărescu, aparent elogiu al poetului omagiat, pare adresat însă de Grigore Alexandrescu mai degrabă lui însuși, adică celui ce a crezut, în spirit romantic și stendhalian, că posteritatea îi va face dreptate, după trecerea mai multor generații: "Așa
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
dreapta din Europa. Un intelectual cu atît mai paradoxal cu cît pasiunea sa de-o viață, a cărei intensitate nu a scăzut odată cu trecerea anilor, poartă numele lui Descartes, din a cărui corespondență traduce regulat în vederea întocmirii unui volum de epistole carteziene, dar și numele lui Wagner, a cărui muzică o ascultă cu devoțiunea unui incorigibil credincios. În concluzie, un autor pe care îl citești atunci cînd vrei să te încarci cu spirit de fron-dă sau cu încrederea în judecata de
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
al cărții, liber; și, de aici, francezul livre. Sorgintea vegetală a cărții se străvede și prin faptul că și ea, și arborii, au foi, - iar incredibilul amerindian Sequoyah, analfabetul creator al unui silabar, valabil încă, al limbii sale cherokee, numea epistolele și gazetele pe care le buchiseau albii, «frunze vorbitoare»... Ai în vedere forma (sau formatul) obiectului acestuia livresc, ce poate fi volumen-ul rulabil sau actuala «cărămidă» ce «clivează», «feliată», deci, în zeci și zeci de «lame», nu monolitică precum aceea
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
soțului ei, trage și ea din mașină și-l nimerește pe Francis drept în cap. Eroare fatală sau crimă intenționată? Ambele ipoteze rămîn deschise, ca o cumpănă cu talerele la aceeași înălțime. Pun capăt aici, iubite domnule Odobescu, dezlînatei mele epistole, cu singurul merit că, prin cele 12 secțiuni ale ei, a egalat numărul capitolelor din Psevdo-kinigheticos. Se mai întîmplă, din condei, Să lepădăm și noi o pată. Dar unde-s totuși, dragii mei, Condeiele de altădată?
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
acolo, trimiteați scrisori având la expeditor următoarele date: ,,Îngerul Emil Brumaru/ Rezervația naturală de îngeri, Dolhasca". Ciudat este că acestea chiar ajungeau la destinatari. Nu v-ați gândit niciodată că, într-o epocă deloc favorabilă unor asemenea inițiative ludice, drumul epistolelor spre destinatari s-ar fi putut întrerupe? - Nici nu îmi trecea prin minte! - Consacrarea dvs. ca poet a avut loc în perioada naționalismului comunist. Cu toate acestea, volumele publicate începând cu anul 1970 sunt flagrant necomuniste. Cine sau ce v-
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
conexiune nesfârșita, pentru că ruperile de ritm nu trebuie să distrugă unitatea poemelor. S-ar putea să nu fiu prea clar, știu că-s împrăștiat de ieri." (p. 222). E totuși destul de clar. Mai încâlcite, incoerențe și trudnice că exprimare sunt epistolele celuilalt, uneori salvate de frumoase fulgurații ("noi măsurăm cu măsuri uriașe emoții mici", "se pierde entuziasm cum se pierde căldură", "mi-e dor și de mama și de ceva copilărie văzută în secret"), cel mai adesea, însă, căznit lirice. Cel
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
adâncă în toate straturile culturii universale, în paralelisme greu de imaginat și cu o enciclopedică măsură a cuvintelor, nu numai ale limbii engleze academice, populare, vorbite, argotice, slanguri etc., cât ale întregului arsenal filologic. Vom reproduce, spre edificare, una din epistole adresată lui Carlo Linati la 21 septembrie 1920. (Traducere Radu Lupan.) "Stimate d-le Linati,... Cred că ținând seama de enormul volum și de enorma complexitate a de trei ori blestematului meu roman, ar fi mai bine să vă trimit
„16 iunie 1904“ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7597_a_8922]
-
-se în vedere scopul stiinrific al călătoriei, si mai cu seamă bunăvoință dșumneațvșoastraț, pe care am avut prilejul s-o apreciez altădată, aș putea locui în această săptămână de studii române în frumoasa dșumneațvșoastraț Academie.“ Așa cum precizează Nicolae Scurtu, pe epistola lui Alexandra Cioranescu, Emil Panaitescu a consemnat: „11 iulie ș1936ț. Poate locui.“ După cum se știe, prozatorul I. C. Vissarion, care își are locui sau în istoria literaturii române, era un autodidact bintuit de iluzorii invenții științifice. Edificatoare este și scrisoarea adresată
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7601_a_8926]
-
cei mai puțin generaționiști dintre poeții importanți ai generației 2000. O dovadă suplimentară câtuși de puțin neglijabilă o reprezintă și faptul că acesta e primul volum al său care permite, în paginile sale, acte ferme de mobilitate prozodică. Nici în Epistole pentru Camelia (2002), nici în Biographia litteraria (2006) nu se puteau întâlni distihuri concupiscente de felul acestui multiplu pronunțabil poem, numit, cu un zâmbet în colțul buzelor, Zeul indic: "Iată, trupurile mele fac dragoste,/ spune amorul nostru frecându-și palmele
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
este nicăieri, ea care era acolo unde puteam să mă întorc). Îmi caut locul. Sitio. 1 august 1978 Aceasta-i literatura: faptul că nu pot citi fără durere, fără să mă sufoc de cumplitul adevăr, tot ce scrie Proust în epistolele sale despre boală, curaj, moartea mamei sale, tristețea sa etc. 18 august 1978 De ce oare nu mai pot suporta să călătoresc? De ce vreau mereu, asemenea unui puști pierdut, "să mă întorc acasă" - unde totuși mama nu mai este? A continua
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
de scrisori între patru personaje și urmărește iubirea neobișnuită dintre românul Petru (Pedro) Cosmovici și portugheza Isabel Nogueira, o iubire a cărei primă fază se consumă în anii '70, când românul se afla în Portugalia, dar care este resuscitată prin epistole schimbate între anii 1997 și 2003, perioadă în care Izabel Nogueira este profesor universitar în Australia, inițiativa aparținând românului, cu ocazia reîntoarcerii în țara ce constituise un veritabil Paradis în perioada comunismului. Cei peste douăzeci de ani scurși de la ultima
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
la un artificiu de factură postmodernă, scrisorile fiind comentate de-a lungul romanului de un cuplu (al cărui limbaj colocvial face notă discordantă cu tonul grav al scrosorilor) ce își asumă sarcina de a ordona și de a traduce respectivele epistole cu scopul de a le da forma unui roman, un roman ce nu se scrie, ci se transcrie. Pe de altă parte, exhibarea tehnicilor narative pune cititorul în fața unor elemente de metaroman: "Asta e o scrisoare în care doar îți
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
și obsesii structurante, va trebui să reamplasăm și să redistribuim gestica firească a unui om restituit biografiei sale: tânăr, bărbat, român, moldovean în malaxorul gazetăriei bucureștene, îndrăgostit nu numai de lirica sa, ci și de Bălăuca aceasta căreia îi scrie epistole caragialiene în formă și eminesciene în conținut. Bun cunoscător și mai vechi admirator al textelor lui Caragiale, Dan C. Mihăilescu face câteva paralele pline de savoare între personajele "ultimului fanariot" și eul epistolar al unui scriitor și gazetar care-i
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
vii (cu... viile), ca să prețuiască ce au. Vinul lui Păstorel, care n-are nimic a face cu beția solitară, rece, din Poema finală a lui Bacovia, îl conține pe celălalt, comeseanul, vecinul, aproapele. Fără de care nu e nici schimb de epistole, nici epigramă. Nici iubire de sine, nici ironie. Nici experiență, nici istorie. "Că ce sunt recile mademuri/ Ce aur, pietre și sidef,/ Pe lângă vinul copt de vremuri,/ Pe lângă-un haz, pe lângă-un chef?". Un gînd împreună pe care îl uităm
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
i se vedeau dinții de metal. Și asta îl liniștea pe Dan, simțea o familiaritate cu locul." (pag. 79) Alteori fanteziile acestea îl aruncă pe Sociu în mijlocul grupului de cluboptiști ieșeni. Andriescu, Nimigean și Acosmei beneficiază de lungi și pesimiste epistole niciodată expediate. Ultimul e, de altfel, modelul unei simpatice nuvele atașate în continuarea Nevoilor speciale. (Interesantă e, în Otravă de șoareci, indiferența față de identitatea reală a actanților. Fără alte complicații, ele sunt desemnate, elementar, prin pronume. Uneori hazardul e maxim
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
le înglobează pe toate ne-o confirmă caracterul compozit al textelor lui B. P. Hasdeu și Jacob Negruzzi (jurnal, completat de amintiri), Titu Maiorescu (jurnal și epistolar), Duiliu Zamfirescu (memorii și epistolar), Sextil Pușcariu (jurnal alternând cu o suită de epistole și memorii). înseși amintirile lui Ion Ghica sunt așternute sub formă de scrisori. "Alături de cei citați, în volum mai sunt prezenți C. A. Rosetti, Ioan Slavici, G. Panu, Gala Galaction, E. Lovinescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, G. Topîrceanu, Nichifor Crainic
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
Gheorghe Grigurcu Discipol de căpetenie al lui Noica, Gabriel Liiceanu îi e infidel în continuare. În epistolele transoceanice adresate fiului d-sale, autorul care odinioară nu ezita a-și tabuiza maestrul propune un amestec "impur" de absolut ideatic și de contingent psihologic și anecdotic, îndeajuns de îndepărtat de austerul model "paideic" noician. Dacă, după cum ni se confesează
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
Ruxandra Cesereanu Îmi place să scotocesc prin romane celebre după epistole de dragoste! Poate că e și un fel de joc de-a șoarecele și pisica sau un pariu pe care îl fac eu însămi cu celebrii autori pe care îi scotocesc. Sau poate fac lucrul acesta pentru că eu însămi am
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
e și un fel de joc de-a șoarecele și pisica sau un pariu pe care îl fac eu însămi cu celebrii autori pe care îi scotocesc. Sau poate fac lucrul acesta pentru că eu însămi am scris câteva îndelung lucrate epistole de dragoste în literatura pe care am publicat-o până acum. Nu știu exact. Dar caut scrisorile cu pricina atât de flămândă și pasionată încât, dacă m-ar vedea cineva, ar spune că ar trebui să fiu sedată ca să mă
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
poate. Sau nu vrea? Ardoarea anunță arderea, consumarea, sfârșitul; dar acest lucru se întîmplă în logica naturală a lucrurilor. Apoi mai este ceva: a gândi prea mult înainte de a acționa. Dar tot Oliveira este bărbatul care scrie cea mai frumoasă epistolă de dragoste (a se vedea capitolul 7) către femeia pe care nu o iubește (pretinde el). Voi transcrie aici doar finalul scrisorii: mâinile mele încearcă să ți se adâncească în piele, să-ți mângâie necuprinsul părului în timp ce ne sărutăm de
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
trimteți astfel de scrisori pentru că am prieteni admirabili în comunitatea asta, artiști excelenți la care apreciez printre altele discreția! Fără sa fiu pudibond, cred că discreția e binevenită atât la heterosexuali, cât și la homosexualii care-mi trimit astfel de epistole”, a scris Dan Negru pe o rețea de socializare.
Dan Negru, acuzat de intoleranță față de homosexuali by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71723_a_73048]