685 matches
-
țări cu...democrație, Spre a face-o meserie, Și o fac! Pe ,,cea mai veche”! APĂ MINERALĂ Mie-mi place să beau apă Minerală, de Zizin: Cam de-un deget să încapă, În cana plină...cu vin! UNUI ATACANT RAPID (epitaf) Astăzi, ca rapiditate, Stabilești un nou record: Fiind mai rapid din toate... Atacul final...de cord! UN PESCAR... Petrecând la o agapă, Mai și pescuia un domn, N-a tras nici-un crap din apă, Doar pe mal a tras... un
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Nu prea-i adevăr în vin! Vinu-i slab, iar eu cred că, Adevăr mai mult e-n...vodcă! VIS UTOPIC Undeva, într-o cireadă, Vrând viței normal-să ,,facă", O idilă se înnoadă: Bou bătrân c-o stearpă vacă! UNUI PESCAR EPITAF Pe sub frunzele de plaur, Ai pus plase pân-acum; Scumpul ,,peștișor de aur", S-a prins azi, în mod postum ! EVRIKA! Cine m-a pus să mă-ntrec, Ca-notând râul să trec?! Uf! Constat că nu mă-înec! Că n-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
vei propune-o lege, Ca să nu acceadă mulți Proști ca tine, duri, inculți! COPIL CURAJOS Din ciclul: Copil curajos. Când nechează-i...fioros! Mi-e frică să merg călare! Dacă mă aruncă jos? -Fiule-i...căluț de mare! UNUI DON JUAN EPITAF Femei? A avut...o mie! Niciuna nu l-a ținut! Asta-l ține-o...veșnicie, Are coasă și cuvânt! CUM ARATĂ ȘI CUM...E? -E frumoasă? Genul meu? -Frumoasă? E...răpitoare! Mi-a răpit din portmoneu, Banii și-o brățară
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
pe vremuri din uriașa Casă a Presei înconjurată de cârciumioare atractive. Iar la mânăstiri, unde se duce românul de Paști, chiar n-am mai ajuns din copilărie. (Din vacanțele cu ai mei la Mânăstirea Văratec, unde am învățat pe dinafară epitaful de pe mormântul Veronicăi Micle, naiv, licențios, macabru, cum vrei: „Când pulbere țărână de tine se alege / Căci asta e a lumii nestrămutată lege / Nimicul te aduce, nimicul te reia,/ Nimic din tine-n urmă nu va rămânea”. Singurul care avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
împreună, dar ea s-a dus până acasă, după bani“. Privirea de o indicibilă recunoștință a Florenței - singuratica veșnic bodogănitoare. Simt că nu atât pentru lămâi, cât pentru „sora mea“. A doua zi găsesc în cutia de scrisori volumul ei Epitaf, cu dedicația „Surorii mele dragi“. Cu Mircea Suntimbreanu am avut de curând un episod penibil. Îmi era antipatic, fiindcă, de câte ori îi întâlneam în jurul Pieței Rosetti, silueta uriașă însoțită de cățelul pitic, nu-mi răspundea la salut. De știut mă știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
puteam avea? Acum, am rămas, nu-i așa? fără profesori. Putem spune ce vrem. Drept care ne-am trezit într-o curioasă lehamite. Ce rost mai are să scrii, dacă marea ocazie de a deveni peste noapte un Soljenițîn a trecut? În epitaful pe care l-a dictat, puțin înainte de a muri, cu rugămintea de a fi așezat pe mormântul său, Eschil spunea că tufișurile de la Maraton și perșii "cu părul lung" l-au cunoscut bine. Nimic altceva. Nici o vorbă despre opera sa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și de timp. Icoana Maicii Domnului „Cipriota” din biserica mare a Mănăstirii Secu 15 Aerul de 400 de ani Dintre prețioasele obiecte de patrimoniu ce alcătuiesc tezaurul istoric al Mânăstirii Secu, la loc de cinste se află Aerul sau Sfântul Epitaf ce îți absoarbe privirea îndată ce pășești în sala mare a Colecției de Obiecte Bisericești din cadrul mănăstirii mai sus amintite. El tronează maiestuos peretele vestic al sălii și nu este trecut cu vederea de nici un grup de pelerini, care rămân minute
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
s-a scurs prăfuind timpul, au mai fost restaurate, însă această piesă păstrându-se intactă, nu a avut nevoie de restaurare. E drept că timpurile au fost mai blânde în tainițele mănăstirii ce au adăpostit-o în clipele tulburi. Acest Epitaf a fost lucrat la Constantinopol de o monahie pe nume Filoteia și dăruit mănăstirii de către ctitori, boierul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana, în anul 1608. La el s-a lucrat timp de 6 ani ... Pe fondul roșu al catifelei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Moldovei. Anul de la Adam 7116, iară de la Hristos 1608.“ Întreaga broderie este mărginită de o fâșie de mătase verde cu ciucuri de culoare roșie. Pe această broderie, în partea de jos, mai există o inscripție în limba greacă: „Acest sfânt epitaf s-a făcut cu cheltuiala preacinstitului boier dumnealui Nestor Ureche, marele vornic a toată Moldova, și a soției lui, Mitrofana, și s-a închinat la Sfânta mănăstire ce se zice Secul, cu sârguință și îngrijire, prin mâinile Filoteii monahiei, la
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
toată Moldova, și a soției lui, Mitrofana, și s-a închinat la Sfânta mănăstire ce se zice Secul, cu sârguință și îngrijire, prin mâinile Filoteii monahiei, la Constantinopol, în anul de la Hristos 1608, indicția întâiu. Costo... romi chirigi Ianachi“. Acest epitaf face parte din epoca de aur a broderiei care îi dă o valoare inestimabilă. Chipurile sunt brodate în fir de argint și reprezintă cu multă finețe artistică tristețea, suferința și durerea personajelor. Dacă în secolele XVI-XVII, epitafurile erau în întregime
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
chirigi Ianachi“. Acest epitaf face parte din epoca de aur a broderiei care îi dă o valoare inestimabilă. Chipurile sunt brodate în fir de argint și reprezintă cu multă finețe artistică tristețea, suferința și durerea personajelor. Dacă în secolele XVI-XVII, epitafurile erau în întregime brodate, în secolele XVIII-XIX, deja chipurile apar pictate pe piele de căprioară și apoi aplicate pe broderie. Din secolul XX și până în zilele noastre deja tradiția se pierde în totalitate, epitafurile fiind în întregime pictate. Astăzi, privim
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
durerea personajelor. Dacă în secolele XVI-XVII, epitafurile erau în întregime brodate, în secolele XVIII-XIX, deja chipurile apar pictate pe piele de căprioară și apoi aplicate pe broderie. Din secolul XX și până în zilele noastre deja tradiția se pierde în totalitate, epitafurile fiind în întregime pictate. Astăzi, privim cu regret la ceea ce lăsăm nepăsători să se ofilească în istorie, îngropându-se și umbrindu-se de tehnologiile vremii de astăzi ce înlocuiesc mâinile iscusite de altădată. Unele ateliere bisericești din mănăstiri reîntorc filele
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
care săvârșeau totul cu sfințenie, cu pasiune, ca pentru veșnicie, ca pentru Dumnezeu, pe Care îl slăveau. Talantul lor s-a făcut roditor, mărturie, pildă și povață pentru noi, cei de astăzi, care îi admirăm și îi fericim minunându-ne. Epitaful lucrat în Constantinopol în anul 1608 ce se păstrează în Mănăstirea Secu, fiind donat de ctitori, vornicul Nestor ureche și soția sa Mitrofana Zi de tânguire, zi de întristare Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, hramul Sfintei Mănăstirii Secu Chiar dacă valurile
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
în artă nu. Ne proclamăm în stare de revoluție permanentă față de tot ceea ce devine procedeu, sistem, rețetă și gargară în artă. Indiferent de ordinea lor cronologică, de la realismul osificat pînă la suprarealismele în descompunere, totul se poate închide sub același epitaf al neputinței și al istovirii. Singur, spiritul de cercetare, singură, întîmpinarea minunii supraviețuiește”. Eclectismul moderat al revistei intrase însă, între timp, în contradicție cu radicalizarea și polarizarea ideologică din ultimii ani ai deceniului al treilea: acutizarea ortodoxismului etnicist și xenofob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e indiferent (vezi considerațiile - evident, mult exagerate - privind receptarea volumelor Joc secund de Ion Barbu, Paradisul suspinelor de Ion Vinea și Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte de Jacques G. Costin... Peste cîțiva ani, cel din urmă va scrie epitaful revistei și al primei avangarde românești: „Fără să atace, fără invective și înjurături, programul Contimporanului era să cîștige prin persuasiune. Convingerea era că inteligența și scepticismul românului nu se pot brusca fără pericol. Cuvîntul de ordine nu era spada, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Șerban, cu un fragment introductiv de Ov.S. Crohmălniceanu). Sumarul mai include o Addenda cu o parte din textele apărute în Contimporanul și neincluse în prima culegere, un poem-portet al lui F.T. Marinetti din Facla, IX, 358, 19 mai 1930, un „epitaf” confesiv despre Contimporanul apărut în Reporter, II, 47, noiembrie 1934, și fragmentele narative publicate între 1946-1947 în Revista Fundațiilor Regale sub titlul „bucolic” „Plăcerile cîmpului“. Postfața „Jacques frondistul“ a lui de Geo Șerban sintetizează multe dintre informațiile disponibile despre viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
temperament în artă exploziv. Dintre futuriștii ruși a fost cel mai însemnat. Agitațiile lui ca orator, instigator și bard entuziasmau și spărgeau geamurile de mansardă ale academiilor vîscoase. A murit sinucigîndu-se. Un cîntec de lebădă în jazzband îi poate fi epitaf”. Revista în cauză publicase în traducerea lui Mihail Dan două poeme de Maiakovski („Al 13-lea apostol“, în nr. 42, și „Apusul lui Burliuck“ în nr. 44), prezentate ulterior — prin intermediul lui Sașa Pană — ca fiind „primele în limba română”. Lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sigur Într-o lume repede schimbătoare, un punct de sprijin Într-o succesiune amețitoare de evenimente care desenau cu viclenie un țarc În care viața intra neștiutoare. Porcul era Împăcarea lor cu lumea, monumentul lor funerar, iar rețeta, un fericit epitaf. 12. Văzută prin perdeaua de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl Înspăimânta prin precizie și nepăsare. Cu o zi mai devreme se aduceau paiele și se cumpăra șlibovița din care a doua zi se turna o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
păreau niște chestii ciudate, pe care nu voiam să le văd. Am auzit dinăuntru „Dwight?“, urmat de sunetul zăvoarelor trase. Apoi celălalt partener în viață al trioului Blanchard / Bleichert / Lake apăru în fața mea și spuse: — Ce să mai. Era un epitaf pe care nu voiam să-l aud. Am intrat și am rămas uimit de cât de ciudată și de drăgălașă era camera de zi. — Lee a murit? mă întrebă Kay. M-am așezat pentru prima oară în fotoliul lui preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nu. Îi era teamă de prietenii lui gangsteri. A făcut doar ce a putut. I-a provocat o pagubă neînsemnată. Probabil că Emmet a ratat niște afaceri fiindcă fost îndepărtat din consiliu. — „A făcut ce a putut“ nu-i un epitaf chiar de lepădat. Jane zâmbi sarcastic. — L-au năpădit remușcările. Eldridge era proprietarul unor clădiri din mahalalele din San Pedro. Când a aflat că are cancer, a început să se simtă vinovat. Anul trecut a votat cu democrații, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
capul și scoase niște răcnete animalice. Se aruncă spre gâtul meu, cu gura larg deschisă. Atunci i-am înfipt amortizorul în orbită și i-am zburat creierii. CAPITOLUL TREIZECI ȘI TREI Russ Millard a fost cel care a venit cu un epitaf al cazului Short. Am părăsit casa morții într-o stare de surescitare maximă și m-am dus direct la sediu. Padre tocmai se întorsese cu deținutul de la Tucson. După ce l-a pus pe individ la popreală, l-am luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe loc. „Domnule Vecu, i-am zis, n-ai vrea să scrii un epitaf pentru această piatră funerară?” Vecu m-a privit încurcat, mirat și speriat parcă de întrebare. „Bine”, bolborosi el în cele din urmă și se îndepărtă cu capul vârât între umeri, încrucișându-se cu Aristide. Acesta, stropit de noroi și ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în dreptul cămăruței lui și auzise, probabil, cearta. — Vă rog să mă credeți, începu el. Pot să vă arăt dacă veniți în camera mea. Nu înțelegeam nimic. L-am repezit. — Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. — Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
părea rău că amânase atât de mult pelerinajul. Îi plăcuse Întotdeauna cimitirul protestant, umbrit de chiparoși, cu mormintele modeste contrastând cu marea piramidă păgână a lui Caius Cestius, din apropiere. Aici odihneau Shelley și Trelawney, și Keats sub semnificativul, descurajantul epitaf „Aici zace unul al cărui nume s-a scris cu apă“. Pe piatra de mormânt a lui Fenimore nu era nici un epitaf, doar numele: Constance Fenimore Woolson, și data: 1894, frugalitate care i-ar fi făcut plăcere, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piramidă păgână a lui Caius Cestius, din apropiere. Aici odihneau Shelley și Trelawney, și Keats sub semnificativul, descurajantul epitaf „Aici zace unul al cărui nume s-a scris cu apă“. Pe piatra de mormânt a lui Fenimore nu era nici un epitaf, doar numele: Constance Fenimore Woolson, și data: 1894, frugalitate care i-ar fi făcut plăcere, la fel ca și iedera și violetele care creșteau În valuri pe marmura fină și albă. Iar Fenimore. Dat fiind că părea că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]