681 matches
-
de la Mănăstirea Neamț din 1821 și un chivot de argint din 1824. Biserica mai dispune și de obiecte cu valoare istorică cum sunt jilțul domnesc al primului domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza (trecut în inventarul lăcașului de cult); epitaful cusut în fir în 1880 de schimonahia Eupraxia Vârnav; amvonul sculptat în lemn de la începutul secolului al XIX-lea. Cercetătorul Sorin Iftimi afirmă că acel tron nu era a lui Cuza, acest lucru rezultând din analiza stemei aflate pe acesta
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
ale fericiților întru pomenire Comisul Vasilie Buzdugan și a Soției sale Ecaterina născută Gheuca, decedați cel 1-iu la anul 1849 Marde 18 dile și ce din urmă la 1851 Septemvrie 9 dile". Pe partea estică a postamentului se află următorul epitaf: "Sacrul ordin al Creatoriuliu etern ora miau sunat sunt chemată al îndeplini. Cu profunde suspinuri sunt silită a mă desparți de voi pre iubiții mei Consorte și unica soră, depuindu-ve aice spre amintire trunchiul coprului meu ear sufletul merg al
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
unui fost spațiu verde, aflat la intersecția străzilor Anghel Saligny, Mihai Vodă, Ion Brezoianu și Lipscani, domeniu public al Municipiului București. Potrivit proiectului, în afară de Memorialul central, complexul cuprinde cinci sculpturi - Coloana memoriala, Via Dolorosa, Roată Romilor, Steaua lui David și Epitaf.. De la depărtare, în mijlocul fostului parc, acum pietruit, se vede o structură masivă de beton, care pare a fi fundația unei cladiri începute și abandonate. Pe masura ce privitorul se apropie, se observă că de fapt structura masivă de beton se află într-
Memorialul Holocaustului (București) () [Corola-website/Science/323014_a_324343]
-
mărinimosul voievod”. Ca operă arhitecturală, din vremea lui Mircea datează numai biserica cea mare de la Cozia. Pictura murală însă este mai nouă, ea fiind restaurată complet la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În tezaurul bisericii se mai păstrează încă un epitaf din 1396, țesut pe mătase albastră și brodat cu aur și argint. De asemenea, la jumătatea secolului al XIX-lea încă se mai găsea acolo și mantaua voievodului, prefăcută într-o sfită preoțească. "„Stofa acestei mantale e un ce prea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
a lungul vremii în literatură (Grigore Alexandrescu - „” în 1844, Dimitrie Bolintineanu „Viața lui Vlad Țepeș Vodă și Mircea cel Bătrân” în 1863 și poezia „”, Mihai Eminescu - „” în 1881, D. Ciurezu - „Noaptea-n miez la mănăstire”, Eugen Jebeleanu - „Cozia”, Ion Brad - „Epitaf la mănăstirea Cozia”, Victor Tulbure - „Mircea”, Ioan Alexandru - „Imnul lui Mircea cel Bătrân”, Dan Ioan - „Cavalerii Ordinului Basarab”),teatru Dan Tarchila - Io , Mircea Voievod , sculptură (statui în Piața Centrală din Târgoviște, în Râmnicu Vâlcea, Pitești, Turnu Măgurele, Tulcea, București, Constanța
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
În 1966 este ales pentru a reprezenta Franța la Bienala din Veneția, unde o sală întreagă îi este consacrată. La 12 martie 1966, Victor Brauner moare la Paris, în urma unei boli îndelungate. Mormântul său, aflat în cimitirul Montmartre, are ca epitaf o frază extrasă din "Carnetele" sale: "„Peindre, c'est la vie, la vraie vie, ma vie”". Carnetele pictorului cu însemnări personale, pe care acesta le-a dat lui Max Pol Fouchet, conțin în parte „cheia” creației sale: "„Fiecare tablou pe
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
Este înconjurat de onoruri, e premiat și omagiat. În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, la adăpostul nopții, pleacă în lumea umbrelor, lăsând „o operă fundamentală pentru cultura poporului român” (potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza). După 1989 activitatea sa publicistică postbelică este pusă sub semnul întrebării, Călinescu fiind acuzat de colaboraționism de către anumiți autori, inclusiv unul dintre foștii săi asistenți, Adrian Marino. Aceștia încep un veritabil proces de presă George
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
revistei cu un pronunțat caracter modernist, Kafka se află în compania unor autori ca Hugo von Hofmannsthal, Heinrich Mann sau Rainer Maria Rilke. Cu toate acestea, publicația nu are o viață îndelungată, fiind desființată în 1911. Kafka îi formulează un epitaf elogios în ziarul "Boemia" cu titlul "O revistă trecută în neființă" ("Eine entschlafene Zeitschrift"). Între 1906 și 1909, Kafka scrie "Pregătiri pentru o nuntă la țară" ("Hochzeitsvorbereitungen auf dem Lande"), primul său roman, deși nefinisat. Narațiunea acestei opere este fragmentară
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
la prânz, zilnic. După victorie însă, a izbucnit o epidemie de ciumă. Ioan i-a căzut victima, murind la 11 august 1456, la Zemun, în fața Belgradului eliberat de el. A fost înmormântat în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia. În epitaful alcătuit de călugărul și teologul fransican Ioan de Capistrano, cel care avea să fie și el răpus de ciumă, i-a adus cinstirea maximă: "„A căzut coroana regatului. S-a stins lumina lumii!”" După Bătălia de la Mohács (1526), Regatul Ungariei
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
fac la o săptămână, la o lună, la trei luni, la șase luni și la un an, urmând ca vreme de șapte ani să se facă cel putin o dată pe an. Cel mai interesant exemplu de coabitare între ironie și epitafuri vesele și universul destul de negru al morții este Cimitirul Vesel din comuna maramureșeană Săpânța. Românii își sărbătoresc patronul spiritual, pe Sfântul Andrei, la 30 noiembrie. Întâmplarea a făcut ca ziua națională, 1 decembrie, momentul unirii provinciilor românești, să se celebreze
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică. Din anul 2009, cimitirul este obiectivul
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
creând un stil propriu lui Gh. Tattarescu. Se remarcă forța desenului, arhitectura sobră a compozițiilor, tehnica impecabilă a folosirii clar-obscurului, impresia de spațiu și profunzime. Biserica păstrează obiecte cu valoare de patrimoniu dăruite, de-a lungul veacurilor, de ctitori: un epitaf al Mântuitorului, brodat în fir, din anul 1793; o icoană împărătească ferecată în argint, din anul 1803; două icoane din 1804; vitraliile Bisericii, datând din anul 1909; medalioane exterioare din mozaic, executate de pictorul Eugen Profeta. Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
ca și unele icoane din biserică. Restul icoanelor, donate în timp de către credincioși, sunt în stil modern. În biserică se află câteva obiecte cu valoare istorică și artistică: cinci icoane vechi de pe catapeteasmă, trei cruci de lemn, un prapor, două epitafuri, un serafim din lemn de tei, clopotul vechi din anul 1792, precum și 16 cărți de ritual cu litere chirilice din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și un Sinodic din anul 1874.
Biserica de lemn din Mitocași () [Corola-website/Science/317076_a_318405]
-
altarului bisericii a fost realizată în anul 1808 de către Kiril Zugravul, în tehnica tempera, chiar pe bârnele de lemn, iar bolțile sunt zugrăvite în culori simple. Biserica are în patrimoniul său patru evanghelii, trei icoane de valoare artistică, precum și două epitafuri mai vechi fără an și fără numele donatorului sau al pictorului.
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
numite Gemina („Geamăna”), fapt ce sugerează că au fost formate prin unirea a două legiuni. Unele dintre legiuni au dobândit o reputație distinctă în timpul lui Caius Marius, dar Augustus a oficializat această tendință. Legionarii menționau de obicei în inscripții și epitafuri, legiunea din care făceau parte. Nero a adăugat Legiunii XIV Gemina, titlul de Maria Victrix (a lui Marte, Victorioasa), iar Traian a numit Legiunea XXX, Ulpia Victrix. Nici după Marius, serviciul militar probabil că nu a depășit 16 campanii. După
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
în chimia americană. Din 1801, Priestley a devenit atât de bolnav încât nu a mai putut scrie sau experimenta. El a murit în dimineața zilei de 6 februarie 1804 și a fost îngropat la Cimitirul Riverview din Northumberland, Pennsylvania. Pe epitaful lui Priestley scria: Până să moară în 1804, Priestley a fost făcut membru al tuturor societăților științifice majore din Lumea de Vest și el a descoperit numeroase substanțe. Naturalistul francez din secolul al XIX-lea pe nume George Cuvier, în
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
din secolul al XVI-lea, ambele predate muzeului bisericesc, precum și un Evangheliar în limba slavonă din secolul al XVI-lea, dăruit Bisericii Cuvioasa Parascheva, azi dispărută. Pe lângă acestea, în altar se află o serie de obiecte de cult precum un epitaf (1763), un felon, un antimis sârbesc (1708), un tetraevanghel și o evanghelie în limba română (1762). Lângă ruinele bisericii construite la sfârșitul secolului al XIV-lea au fost descoperite vestigiile unei alte construcții, despre care arheologul Florin Hău a presupus
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
dovedesc că s-a vorbit galică și în regiunile amplasate mai spre nord și est. Se leagă distribuția geografică a limbii galice cu răspândirea culturii La Tène începând cu secolul V î.Hr.. Inscripțiile găsite conțin diverse informații, inclusiv omagii scurte, epitafuri, declarații de proprietate și expresii de sentimente, dar s-au păstrat și nite documente mai lungi de natură legală, magică și religioasă, cum ar fi Calendarul de la Coligny, care conține denumiri galice ale lunilor, sau Plombul de la Chamalières, care este
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
iconografiei răsăritene, inclusiv dverele împărătești, de o reală valoare artistică, dezvăluie prin realizarea chipurilor, prin cadru arhitectonic, elemente decorative, vesmintele cu broderie de perle, penelul ușor zugravi de tradiție postbrâncovănească. Numele acestora, ca și data realizării, au fost citite de pe epitaful, aflat din întâmplare, pictat „Stan zugravul Filip sin popii Radu, Toma, 1771“. Dacă prin activitatea să artistică Stan zugravul este întâlnit în numeroase monumente din satele transilvănene, pentru Filip, avem la Acmariu, singura mărturie a activității sale, după prezenta, alături de
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
din Romă atestata din anul 796, folosită din secolul al XVI-lea de călugării greco-catolici bazilieni. În această biserică a fost înmormântat episcopul Inocențiu Micu-Klein, la rândul sau călugăr bazilian. Osemintele sale au fost aduse la Blaj în anul 1997. Epitaful episcopului, scris de Samuel Micu, se găsește în interiorul bisericii. Biserică Sânți Sergio e Bacco este în prezent biserică greco-catolicilor ucraineni din Romă.
Biserica Santi Sergio e Bacco din Roma () [Corola-website/Science/320238_a_321567]
-
doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr. Uneori este confundat cu un astronom omonim, despre care a scris Hypatia și despre care a considerat că a trăitîn secolul al V-lea d.Hr. Într-o antologie greacă există un epitaf în versuri care exprimă o problemă priind datele vieții lui . Soluția problemei dă 84 ca fiind vârsta acestuia la deces. Este întemeietorul algebrei, algebra fiind considerată "aritmetica universală". Astfel, Diofant fost autorul unei serii de cărți grupate sub titlul "Arithmetica
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
și zugrăvită de Ilie Frătuțu, Ana, Ana, Grigore, Ana.1910, iar sub pictura din dreapta scrie: Făcută și zugrăvită de Ilie T.Crăciun, Ioana, Nicolae, Mihail, Ion, Dumitru, Maria, Ana.1910. Altarul nu are valori deosebite în afară de Sfânta Masă și de epitaful înrămat, folosit numai în zilele de Paști. În altar se mai găsește un sfeșnic de bronz cu două brațe și un potir. Pe pereții altarului sunt zugrăviți Sfinții Ierarhi: Nicolae, Ioan, Vasile și Grigore.
Biserica de lemn din Titerlești () [Corola-website/Science/320354_a_321683]
-
semicirculară. Deasupra pronaosului se află un turn-clopotniță. Edificiul este înconjurat la partea superioară de un brâu zimțat. Catapeteasma lăcașului de cult este pictată în secolul al XIX-lea, în stil neobizantin. Picturile icoanelor de pe catapeteasmă prezintă asemănări cu pictura unui epitaf executat de Dimitrie Zugravul în 1842. Biserica a fost reparată în anul 1923. Lângă biserică, sub fereastra altarului, se află mormântul lui Ștefan Catargiu, ctitorul bisericii, Mare logofăt al Moldovei, decedat la 2 septembrie 1866. Piatra sa funerară este din
Biserica Sfinții Voievozi din Tupilați () [Corola-website/Science/321743_a_323072]
-
Corpul este îngropat acolo, și va fi adus la suprafață doar 2 ani mai târziu. Drama este retransmisă de către presa mondială și va fi narată de către Tazieff în cartea sa. O placă în partea de jos a peșterii comemorează tragedia. Epitaful lui Marcel Loubens va fi inscripționat de Jacques Labeyrie, membru al echipei care a încercat totul pentru a-l salva pe Loubens. În 1953, imensa sală Verna (255 × 245 × 180 m), a fost descoperită de către speologii din Lyon. Compania EDF
Peștera Pierre Saint-Martin () [Corola-website/Science/320795_a_322124]
-
abia după câteva secole). În 1596 a primit un omagiu din partea orașului Antwerpen, similar celui acordat ulterior lui Rubens. Moartea să la 28 iunie 1598 și înmormântarea în biserică Abației Sf. Mihail din Antwerpen, au fost marcate prin doliu public. Epitaful de pe mormântul său este "Quietis cultor sine lițe, uxore, prole". În 1564 a terminat un „mappemonde”, o hartă a lumii pe opt file, care a apărut ulterior în formă redusă în "Theatrum". Singură copie a acestei mari hărți se află
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]