1,149 matches
-
Debutul este insidios, cu manifestări generale: febră moderată, progresivă, astenie, greață, vărsături. Alte manifestări de debut sunt specifice porții de intrare: faringiană, nazală, laringiană, conjunctivală, cutanată, ano-genitală. Pseudomembranele sunt caracteristice difteriei, indiferent de localizare. Acestea conțin fibrină, leucocite și celule epiteliale, sunt aderente, sângerează la tentativa de desprindere și au rezistență la disociere în apă. Angina difterică Reprezintă cea mai frecventă formă de boală și apare inițial ca hiperemie faringiană, apoi ca angină exudativă, cu exudat opalin, care se organizează sub
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
traheo-bronșic (pentru bacterii exogene sau endogene), mai rar pe cale hematogenă, în cursul bacteriemiilor. Propagarea infecției pe cale respiratorie se produce prin depășirea barierelor de apărare nespecifică: filtrarea aerului la nivelul nasului și cornetelor nazale, clearanceul microbian prin mișcarea anti-reflux a cililor epiteliali, descuamarea celulelor epiteliale, tuse, reflex epiglotic, protecția biomecanică a mucusului secretor și surfactantul alveolar, fagocitoza macrofagelor alveolare. Concomitent, mecanismele de apărare imună locală, reprezentate de imunoglobulinele A, devin ineficiente. Factorii care interferă mecanismele de apărare respiratorie ale gazdei sunt tulburările
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
exogene sau endogene), mai rar pe cale hematogenă, în cursul bacteriemiilor. Propagarea infecției pe cale respiratorie se produce prin depășirea barierelor de apărare nespecifică: filtrarea aerului la nivelul nasului și cornetelor nazale, clearanceul microbian prin mișcarea anti-reflux a cililor epiteliali, descuamarea celulelor epiteliale, tuse, reflex epiglotic, protecția biomecanică a mucusului secretor și surfactantul alveolar, fagocitoza macrofagelor alveolare. Concomitent, mecanismele de apărare imună locală, reprezentate de imunoglobulinele A, devin ineficiente. Factorii care interferă mecanismele de apărare respiratorie ale gazdei sunt tulburările conștienței, etilismul, hipoaciditatea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sau din alte produse biologice în situații particulare. Culturasputei recoltată prin “expectorație profundă” este verificată în prealabil prin examenul citobacteriologic al unui frotiu colorat Gram. Sputa este corespunzătoare pentru cultură dacă sunt prezente > 2 celule neutrofile/câmp și < 10 celule epiteliale scuamoase/câmp. În același timp, frotiul colorat Gram orientează rapid asupra etiologiei prin evidențierea caracterelor morfologice specifice unor germeni (pneumococ, stafilococ, bacili gram negativi). Cultura permite identificarea germenilor pe baza caracterelor biochimice și metabolice precum și testarea sensibilității la antibiotice prin
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
datorată unor toxine microbiene (V. choleric, E. coli), care au capacitatea de a crește secreția de apă și electroliți, prin activarea enzimatică a enterocitelor. Citotoxigeneza constă în capacitatea unor germeni (Shigell spp, Salmonella spp., Clostridium difficile) de a distruge celulele epiteliale intestinale, prin inhibarea secreției proteice. Invazivitatea este capacitatea unor germeni de a invada celulelor epiteliale, pătrunzând în structurile profunde, unde se multiplică, induc reacție inflamatorie și moartea celulelor (Salmonele). Mecanismele fiziopatologice ale DAI pot fi grupate în trei tipuri: enterotoxigen
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de apă și electroliți, prin activarea enzimatică a enterocitelor. Citotoxigeneza constă în capacitatea unor germeni (Shigell spp, Salmonella spp., Clostridium difficile) de a distruge celulele epiteliale intestinale, prin inhibarea secreției proteice. Invazivitatea este capacitatea unor germeni de a invada celulelor epiteliale, pătrunzând în structurile profunde, unde se multiplică, induc reacție inflamatorie și moartea celulelor (Salmonele). Mecanismele fiziopatologice ale DAI pot fi grupate în trei tipuri: enterotoxigen, enteroinvaziv, enteroinflamator. Atitudinea practică în DAI Atitudinea în situații clinice de urgență Urgențele asociate DAI
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
vită, oaie, porc) crudă sau insuficient preparată termic (3) Trecerea transplacentară a trofozoiților în cursul primoinfecției materne apărută în cursul sarcinii. Patogenie În toxoplasmoza dobândită, primoinfecția este inițiată de pătrunderea bradizoiților sau sporozoiților în intestin, care se multiplică în celulele epiteliale intestinale și difuzează în ganglionii mezenterici, apoi în organe la distanță, pe cale limfatică sau sanguină. Răspunsul imun umoral și celular elimină paraziții. Toxoplasma poate persista, cel mai frecvent asimptomatic, sub formă de chisturi rare în mușchi, creier, inimă și ochi
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
accesorii vif, vpr, vpu, nef intervin în expresia genolui viral de către celula gazdă. 14.4 Patogenie Celulele atacate de HIV conțin receptori de suprafață de tip CD4 și sunt reprezentate în majoritate de limfocite Th (CD4), dar și de celulele epiteliale, celule ale măduvei osoase sau ale sistemului nervos. Este reprezentat ciclul replicării virale, cu următoarele etape: atașarea virusului pe receptorii celulari CD4 fuziunea particulei virale de membrana celulară cu ajutorul unor coreceptori (CCR5. CXCR4) penetrarea virusului în celulă și decapsidarea revers-transcripția
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
neoplazii mezenchimale cu origine incertă − Hemangioblastom. C. Tumori ale nervilor cranieni si spinali 1. Schwanom (neurilemom, neurinom) − celular − plexiform − melanotic 2. Neurofibrom − plexiform − circumscris (solitar) 3. Tumori maligne ale tecii nervilor periferici (MPNST) − epitelioid MPNST − MPNST cu diferentiere mezenchimala sau epiteliala − MPNST melanotic. D. Limfoame si alte boli hematologice 1. Limfom malign 2. Plasmacitom 3. Sarcom granulocitic 4. Altele E. Tumori cu celule germinale 1. Germinom 2. Carcinom embrionar 3. Tumora sacului Yolk 4. Coriocarcinom 5. Teratom − matur − imatur − teratom cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
chirurgului francez Antoine Louis care, în 1774, publică în Memoires de l’Academie rozale de Chirurgie, un articol asupra unor tumori durale denumite de Louis tumeurs fongueuses de la duremere [4]. În 1915, Cushing și Weed au confirmat că aceste tumori epiteliale se dezvoltă din vilozitățile arahnoidiene [5], Cushing fiind cel care a introdus denumirea consacrată de meningiom în 1922 pentru a descrie un neoplasm benign al menigelui [6]. Prima rezecție chirurgicală a unui meningiom a avut loc în Germania (Heister in
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
opțiunea noastră pentru a evita pătrunderea pe o zonă cicatricială cortico durală dificil de disecat. Reintervenția este de obicei urmată de Radiochirurgie (gamma knife) sau radioterapie conformațională hiperfracționată în vederea stabilizării leziunii. CRANIOFARINGIOMUL BIANCA PINTEA, IOAN ȘTEFAN FLORIAN Craniofaringioamele sunt tumori epiteliale benigne, cu dezvoltare lentă, încapsulate, cu consistență variabilă (solide și/sau chistice, cu sau fără calcificări intratumorale) care se dezvoltă primar la nivelul regiunii selare, din resturile epiteliale ale pungii Rathke [1]. Din punct de vedere histologic, preponderent pe linia
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
în vederea stabilizării leziunii. CRANIOFARINGIOMUL BIANCA PINTEA, IOAN ȘTEFAN FLORIAN Craniofaringioamele sunt tumori epiteliale benigne, cu dezvoltare lentă, încapsulate, cu consistență variabilă (solide și/sau chistice, cu sau fără calcificări intratumorale) care se dezvoltă primar la nivelul regiunii selare, din resturile epiteliale ale pungii Rathke [1]. Din punct de vedere histologic, preponderent pe linia originii lor odontogene există mari diferențe între chistele pungii Rathke și craniofaringioame (tabelul 4.6) [2,3]. EPIDEMIOLOGIE Craniofaringioamele constituie 2,5-4% din totalitatea tumorilor cerebrale și 6-7
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
printre care: tendința de creștere, preponderent în ax vertical a craniofaringioamelor dar și capacitatea lor de extensie la nivelul fosei cerebrale anterioare, mijlocii, posterioare precum și la nivelul sistemului ventricular și a sinusului sfenoidal [1,4]. ANATOMIE PATOLOGICĂ Craniofaringioamele sunt tumori epiteliale solide cu componentă chistică, variabilă, uneori predominantă. Se pot prezenta sub formă chistică, solidă sau mixtă. Chisturile au un conținut lichidian de culoarea și consistența uleiului de motor: maro închis, turbid și destul de gros. Uneori, lichidul poate fi galben iar
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
grup al tumorilor non-germinomatoase, este cel mai frecvent tot pe linia mediană, dar cu o tendință ceva mai pronunțată pentru alte localizări decât cea supraselară sau de regiune pineală. Din punct de vedere histopatologic, aceste tumori sunt compuse din celule epiteliale primitive slab diferențiate aranjate fie în straturi, fie fără o arhitectură specifică, cu citoplasmă care se poate pozitiva pentru alfa-fetoproteină. Celule multinucleate mari sincitiotrofoblastice pot apare de asemenea, acestea fiind pozitive la β-hCG. Uneori, carcinoamele embrionare pot sa nu se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
localizare au punctul de plecare de la nivelul mucoasei sinusurilor paranazale, care este de două tipuri: de tip epiteliu respirator și de tip epiteliu olfactiv. Mucoasa respiratorie este punctul de plecare pentru două tipuri de tumori: cele dezvoltate prin metaplazia celulelor epiteliale și cele cu dezvoltare de la nivelul glandelor mucoasei epiteliale. Epiteliul olfactiv este localizat în porțiunea superioară a cavităților nazale cu posibilitatea dezvoltării de la acest nivel a tumorilor de tipul neuroblastomului sau a carcinomului neuroendocrin. Tumorile de tip epitelial includ: carcinomul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
paranazale, care este de două tipuri: de tip epiteliu respirator și de tip epiteliu olfactiv. Mucoasa respiratorie este punctul de plecare pentru două tipuri de tumori: cele dezvoltate prin metaplazia celulelor epiteliale și cele cu dezvoltare de la nivelul glandelor mucoasei epiteliale. Epiteliul olfactiv este localizat în porțiunea superioară a cavităților nazale cu posibilitatea dezvoltării de la acest nivel a tumorilor de tipul neuroblastomului sau a carcinomului neuroendocrin. Tumorile de tip epitelial includ: carcinomul cu celule scuamoase, carcinomul tranzițional și papilomul schneiderian. Carcinomul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
metaplazia celulelor epiteliale și cele cu dezvoltare de la nivelul glandelor mucoasei epiteliale. Epiteliul olfactiv este localizat în porțiunea superioară a cavităților nazale cu posibilitatea dezvoltării de la acest nivel a tumorilor de tipul neuroblastomului sau a carcinomului neuroendocrin. Tumorile de tip epitelial includ: carcinomul cu celule scuamoase, carcinomul tranzițional și papilomul schneiderian. Carcinomul cu celule scuamoase reprezintă mai mult de jumătate din numărul tumorilor de la acest nivel [3]. Tumorile glandulare includ adenocarcinomul și carcinomul adenoid-chistic; adenocarcinomul cel mai frecvent se dezvoltă la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
CHISTE ȘI LEZIUNI TUMOR-LIKE BIANCA PINTEA, AUREL OȘLOBANU CHIST DE PUNGĂ RATHKE Chistul de pungă Rathke, chist intraselar benign, cu origine embrionară în regiunea lobului intermediar al glandei pituitare, este descris prima dată de Luscha în 1860, ca o zonă epitelială încapsulată, la nivelul lojei hipofizare, cu aspect asemănător mucoasei bucale; ulterior, în 1913, Goldzieher raportează primul chist simptomatic al pungii Rathke [1]. Se poate forma oriunde de-a lungul traiectului pungii faringiene, fiind un remanent al acesteia. Epidemiologie Chisturile pungii
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
reminiscențe ectodermale în timpul perioadei de neuroembriogeneză fiind cunoscute in literatura ca și tumori perlate sau colesteatoame, datorită depozitelor de colesterol intratumoral. Chisturile epidermoide și dermoide au fost descrise pentru prima dată, de Love și Kernohan în 1936 ca fiind tumori epiteliale congenitale. Mai recent, Dias și Walker au explicat apariția lor prin tulburări de embriogeneză în decursul gastrulației cu modificări secundare la nivelul tubului neural în cursul săptămânilor 3-5 de viață embrionară [4]. Alte două teorii referitoare la patogenia chistelor epidermoide
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de viață embrionară [4]. Alte două teorii referitoare la patogenia chistelor epidermoide sunt: teoría iatrogenă, se refera în special la epidermoidele spinale și susține ca acestea s-ar forma în urma puncțiilor lombare repetate și teoría inflamatorie sustine ca atit resturile epiteliale congenitale cat si metaplazia infamatorie dobândită, pot duce la apariția epidermoidelor urechii medii [5,6]. Epidemiologie Tumorile epidermoide sunt leziuni chistice mai puțin frecvente, reprezentând aproximativ 0,2- 1,8% din tumorile cerebrale, respectiv 7-9% din toate tumorile unghiului pontocerebelos
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
sidefie, cu capsulă subțire, strălucitoare, cu structură 257 epidermoidă din epiteliul scuamos-pavimentos, de tip embrionar, care o delimitează net de structurile anatomice adiacente. Conținutul este format dintr-o structură amorfă, avasculară cu aspect cerat. Chistul conține o acumulare de celule epiteliale descuamate, keratină și colesterol. Transformarea malignă a acestor tumori este rară, fiind raportate dezvoltarea de carcinoame scuamoase de la nivelul unor tumori epidermoide. De asemenea, au fost raportate 4 cazuri de metastazare leptomeningeală de la nivelul unor carcinoame scuamoase dezvoltate de la nivelul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
nivel pontomezencefalic sau în lobul frontal [12]. Histopatologie Chistul coloid, al cărui nume provine din termenul grecesc kollodes, cu semnificație de clei, este o tumoră de mici dimensiuni (0,3-3 cm), sferică, încapsulată (strat fibros, extern si un altul intern, epitelial), cu un conținut vâscos, gelatinos, cu proporții variate de proteine și colesterol, intens PAS+. Ocazional putem regăsi o reacție granulomatoasă în pereții chistului ca urmare a iritației chimice datorate hemoragiei, granulațiilor de colesterol sau materialului coloid. Prezentarea clinică Chistul coloid
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
mai multe criterii. - După caracter - sunt benigne sau maligne. - După origine - primare, secundare sau metastatice. - După vârsta la care apar - sunt tumori orbitale la copil și tumori orbitale la adult. - După aspectul histopatologic - sunt tumori vasculare, neurogene, mezenchimale, disembrioplazice, chistice, epiteliale, leucemii și limfoame, carcinoame, tumori metastatice, pseudotumori inflamatorii etc. SIMPTOMATOLOGIA CLINICĂ A TUMORILOR ORBITALE [20-22] Durerea locală. Durerea nu este caracteristică tumorilor orbitale primare, nici chiar în formele severe. Uneori apare o senzație de presiune intraorbitală. Durere nevralgică de tip
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ovarită, hipoparatiroidie. vitiligo, anemie Biermer, sd. Sjogren, lupus, poliartrită reumatoidă, dermatomiozită, polimiozită, miastenie, pneumopatie interstițială, glomerulopatie. Anatomopatologic, se notează un proces citolitic și degenerativ cu infiltrare limfo-plasmocitară a țesutului tiroidian. Se notează grade diferite de fibroză și distrucție a celulelor epiteliale foliculare. Se pot forma foliculi limfoizi și centri germinali. Celulele foliculare epiteliale sunt frecvent mărite și conțin citoplasmă bazofilă (celule Hürtle). Etiopatogenia tiroiditei autoimune are încă multe necunoscute. Există o predispoziție genetică cu afectarea tipurilor HLA DR3 și DR5. Factorii
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
miastenie, pneumopatie interstițială, glomerulopatie. Anatomopatologic, se notează un proces citolitic și degenerativ cu infiltrare limfo-plasmocitară a țesutului tiroidian. Se notează grade diferite de fibroză și distrucție a celulelor epiteliale foliculare. Se pot forma foliculi limfoizi și centri germinali. Celulele foliculare epiteliale sunt frecvent mărite și conțin citoplasmă bazofilă (celule Hürtle). Etiopatogenia tiroiditei autoimune are încă multe necunoscute. Există o predispoziție genetică cu afectarea tipurilor HLA DR3 și DR5. Factorii de mediu (infecții, excesul de iod, substanțe toxice) pot juca un rol
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]