1,539 matches
-
care nu cunoșteau și limba rusă. Pe de altă parte, țărănimea înstărită a fost percepută de către autoritățile sovietice ca bastion al „regimului burghez românesc“ și promotoare a politicii antisovietice la sate. Acestei pături sociale îi vor fi atribuite de la început epitete ca „lipitori“, „vampiri“ și „dușmani de clasă“, care trebuiau integrați noii ordini, inclusiv, sau mai ales, prin apelul la măsuri coercitive dintre cele mai severe 35. Încă în primele zile de după 28 iunie 1940 au fost arestați nu numai cei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este imposibil de a elimina această personalitate din viața lui Pușkin, a decembriștilor și a petrașeviștilor. Nu s-a scris din motive emoționale, după N. Eidelman 3, și din motive politice, am mai spune noi astăzi. Iată doar câteva dintre epitetele atribuite de către cercetătorii ce s-au preocupat de viața și opera istorică a lui • Liprandi: „reacționar“, „trădător“, „spion“ etc. Mai rar întâlnim aprecieri moderate: „agent militar al guvernului țarist“, „memorialist“, „istoric militar“, „prieten al lui A. Pușkin“. Istoriografia sovietică moldovenească
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
urmă, aș vrea totuși o epidurală, zic cu un nod În gît. Destul de repede. Sigur că da! spune Paula, apropiindu-se iute. Îi trimit mesaj anestezistului. Ai fost o eroină că ai rezistat atît de mult, Becky. — ... ridicol... e ultimul epitet pe care Îl mai aud din gura Venetiei, care trîntește ușa În urma ei, plină de spume. — Ce vacă! spune Suze. O să le spun tuturor prietenelor mele gravide ce vacă e. — A plecat, mă sărută Luke pe frunte. S-a terminat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sociale și arta). În schimb, pe discipolii lui Maiorescu (P.P. Negulescu, D. Evolceanu, M. Dragomirescu) îi trata de sus, ca pe niște „critici volintiri”. E de remarcat că prozatorii și poeții adunați în jurul revistei „Contemporanul” sunt menționați, uneori elogios, cu epitete încurajatoare, numai în articole de sinteză, dar, cu excepția lui O. Carp, rareori supraapreciați. Deși se grupau, ideologic, sub același steag, criticul n-a făcut în privința lor concesii sub raportul exigenței artistice. Pentru lărgirea orizontului și sporirea valorică a literaturii române
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
aura solară a verii, eul liric aspiră să redevină, prin integrarea în natură, parte a materiei în care se manifestă harul divin. Anotimpuri, volumul de debut, se remarcă printr-o multitudine de „peisaje”, transpuse liric cu ajutorul unui vast repertoriu de epitete coloristice și de comparații, într-o îmbinare fericită a clasicului cu modernul, a bucolicului cu simbolismul, idealizând imaginea rusticului transilvan, pe care o transformă într-o ipostaziere terestră a Raiului: „Râd toporașii vineți ca ochiuri de izvoare./ E-o dimineață
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
o reconstituire istorică, ci caracterizarea unor întâmplări și personaje senzaționale, Istoria... are o existență independentă ca operă literară. Relatarea este subiectivă, fiind selectate numai faptele capabile să producă o impresie puternică. Descrieri cu tentă hiperbolizantă, aglomerări vaste de substantive și epitete creează reușite portrete și tablouri. Rima este facilă, uneori chiar forțată, dar ritmul alert e adecvat precipitării întâmplărilor. Prin lexic, printr-o anume familiaritate, prin umorul malițios și echivoc, cu un specific de mahala bucureșteană, H., cu iscusința sa de
HRISTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287461_a_288790]
-
sălbatic mai păros decât cel civilizat”5. A lucra noaptea era de asemenea suspect. Juristul englez sir Edward Coke a remarcat că „noaptea este timpul În care omul trebuie să se odihnească, iar animalele sălbatice sunt În căutarea prăzii”6. Epitete de origine animală erau de asemenea folosite mai frecvent pentru a denigra pe alții. John Milton râdea de dușmanii săi chemându-i „cuci, măgari, maimuțe și câini”7. Masa s-a dovedit a fi clasa de școală cea mai importantă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
între eroii neamului românesc șetc.ț" ca și "adâncul respect, sentimentele noastre de aleasă considerație și deosebită prețuie șam comentat cuvântul deosebit, din Ll, cu sens de hiperbolă ambiguă, în "rău" ca și în "bine"ț tovarășei Elena Ceușescu (urmând epitetele și calitățile politice, științifice obligatorii: când i se adresa un mesaj ori se vorbea despre ea: "eminent om politic și savant de largă recunoaștere internațională șetc.ț"). Două fragmente (probabil, considerate ca fiind fundamentale și pe care le putem considera
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
memoria lui ME"; suntem imediat azvârliți în afara "prezentului" - Centenarul -, către adevăratele scopuri, de "mobilizare" patriotică, pentru "programul Partidului", pentru "ridicarea conștiinței socialiste", și în final pentru "visul de aur", "comunismul"! Așa cum menționam, întregul șir de cuvinte (mai ales S și epitete pozitive) este marcat de la început - se știa, într-o semiotică ținând de dresaj, spre a fi enunțat cu intonație exclamativă, presupusă de fiecare cuvânt, deși semnul este pus numai la sfârșit. Îmbinarea puținelor propoziții (aproape transformate ele însele în S
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
rând, blasfemiile scrise pe cele șapte capete ale primei fiare. Dat fiind faptul că cele șapte capete simbolizează șapte împărați romani (a se vedea 17,12), sintagma „nume de blasfemie” se referă, fără îndoială, la titlul împăraților (augustus) sau la epitetele atribuite acestora (2γ℘≅Η, dius). Moartea și învierea unuia dintre cele șapte capete (13,3) constituie cel de‑al doilea element inedit al scrierii. Versetul în cauză sugerează un asasinat, o moarte năprasnică a unuia dintre împărați. Există trei personaje
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe o fiară „cu șapte capete și zece coarne”, este vorba de fiara marină descrisă în capitolul 13. Podoabele desfrânatei fac trimitere atât la veșmântul preoțesc (Ex. 28 și 29), cât și la podoabele statuilor zeilor din panteonul roman. Atribuirea epitetului infamant de „desfrânată” anumitor cetăți inamice Israelului este întâlnită în mai multe pasaje din Vechiul Testament: Is. 1,21 (pentru Sion); 23,15‑17 (pentru Tyr); Ier. 3,3 (pentru Ierusalim); Naum 3,4 (pentru Ninive). Există aici suficiente date sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oricărei acțiuni demonice/eretice (ereziile se dovedesc false învățături tocmai prin caracterul lor multiplu și adesea ireconciliabil). Plină de pete, așadar, pestriță, este și pielea leopardului din viziunea lui Daniel (AH, V, 33, 4); uarius este de asemenea folosit ca epitet al șarpelui ispititor (AH, III, 9, 1). „Diavolului, șarpele străvechi”, notează Antonio Orbe, „îi plac nu numai lucrurile variate, dar și cele complicate (tortuoso). Înainte de Anticrist el se manifestă printre păgâni prin multe lucruri abominabile. Odată cu Anticristul își va schimba
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în polemicile sale cu păgânii, cu iudeii și cu ereticii, menționează de nenumărate ori numele de Anticrist, la singular sau plural. Polemica antipăgână Tertulian este întâi de toate un pamfletist și, ca atare, consideră firesc să‑și strivească adversarii prin epitete de o violență care, venind din partea unui autor creștin, pare șocantă. Acuzațiile sale împotriva moravurilor și instituțiilor păgâne sunt foarte frecvente. Tertulian nu ezită să identifice Roma cu cetatea Babilonului din Apocalipsă. Așa cum remarcă François Paschoud, „găsim în opera sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
durbarului (payahs), convocându-mă să mă prezint cu fachirul la durbar. Am declarat că el Își primise deja plata propriei insolențe 257 și nu era de așteptat să-și mai revină. Dar Sher Singh, care era probabil foarte supărat pentru epitetul „fiu al unei spălătorese”, a trimis mai mulți mesageri, poruncindu-mi să-l aduc la durbar cu tot cu pat, și am fost obligat să-l ascult. Am ajuns totuși prea târziu, căci adunarea deja părăsise durbarul, iar Sher Singh plecase din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
deoarece istoria acestui preparat din lemn de Simamba excelsa are o traiectorie Încă mai aventuroasă decât broșurile sale medicale - din Surinam la Stockholm 5. Tocmai cu rubarba ne reîntoarcem la problemele de mitologie botanică, fiindcă varietatea ei sălbatică păstrează un epitet arhaic al plantei soma (avestic haoma) utilizate În ritualul vedic din India antică 6. Identificarea cu planta Rheum officinale (În persană rșwand sau r³vand) se poate face cu sprijinul etimologiilor din dialectele populațiilor kafir din nord-estul Indiei și Afganistan1. Importanța
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sugestiv bălțile Dunării și peisajul arid al Bărăganului, dezastrele naturale din lumea satelor, incendiile devastatoare (La arie), seceta (Ape mari). Aceste descrieri - observă Tudor Vianu - se caracterizează prin „preciziunea imaginei”, natura fiind transpusă frecvent „cu simplitate sugestivă, fără comparații și epitete”, într-un stil de remarcabilă concretețe. SCRIERI: Scrisori către plugari, București, 1901; Drum și popas, București, 1904; În urma plugului, București, 1905; Două neamuri, București, 1906; Pe drumul Bărăganului, București, 1908; Ape mari, București, 1910; Pe Mărgineanca, București, 1912; Ion Măgură
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
de mai târziu și este evidențiată influența limbii lui Eminescu asupra prozei sadoveniene. Lucrarea Eminesciene (Eminescu și limba română) (1989) surprinde relațiile dintre Eminescu și unii predecesori sau descendenți, detectate prin coincidențe de natură stilistică, și cercetează motive, sintagme, expresii, epitete rare, gramatica poeziei, devenirea cuvântului poetic în variante, ipostaze prozodice. Capitolul Creșterea limbii românești din cartea De ce Eminescu? (1999, în colaborare cu Eugen Todoran) reunește comentarii eseistice asupra unor termeni poetici, a unor segmente de vers ori asupra unor procedee
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
poemă în care fiorul trăirii directe, senine, a iubirii, cum și percepția sentimentului și a naturii fruste ca măsură a universalului dau preț multor pasaje. Maniera alegorică și mitologizantă duce la o amplă și retorică paradă de nume sau de epitete mitologice, menite să plasticizeze, prin personificare, atotputernicia erosului. Înfrângerea lui Amor de către o „tânără copilă”, răsărită din români, oferă prilejul dezvoltării poemului pe linia motivului „Amor cu aripile muiate de ploaie”, care, pornind de la o odă a lui Anacreon, a
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
la senectute. O prefață a cărții conține reverențele datorate principelui Apáfi, iar a doua, „cătră cetitori”, va deveni cunoscută pentru atenția acordată regionalismelor. Explicate prin procedeul glosării, ele îmbogățesc sinonimia limbii, săracă în epocă. Expresivitatea „propovedaniilor” e dată de seria epitetelor plasticizatoare și de comparațiile largi, metaforizante. Cărare pre scurt spre fapte bune îndreptătoare (1685), manual de morală practică după model catihetic, destinat școlilor calvine, este transpus prin intermediul versiunii maghiare a lui Ștefan Matko după un original englez. Două traduceri din
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
se păstrează aceleași rubrici: „Comunicări și studii”, „Note și discuții”, „Studii clasice în lume”, „Studii clasice în România”, „Recenzii”, „Cronică”, „In memoriam”. În domeniul literaturii, cele mai multe studii sunt consacrate lui Homer. În Marea homerică (1960) Petru Creția analizează denumirile și epitetele homerice ale mării, Florica Bechet scrie studiul Marea safică - marea homerică (1985), Dimitrie Marmeliuc face, în Interpretări homerice (1963-1965), unele considerații pe marginea traducerii lui G. Murnu din Iliada. Studii referitoare la Iliada publică Mihai Nasta (Discursurile din „Iliada” și
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
Contrastul poate fi aparent, pentru a sublinia o trăsătură caracterologică („Fata muicăi cea bărbată / Cu cânepa nelucrată / Cu casa nescuturată”), sau poate fi real, reliefând o satiră socială („Are hâda șese boi / Mândra n-are nice doi”). Mai puțin întâlnite, epitetele contribuie la marcarea puternică a satirei, ducând-o, în unele portretizări, până la sarcasm. Apar, de asemenea, false epitete laudative, menite să evidențieze contrastul dintre aparență și realitate. Comparată adesea cu epigrama, s. are aceeași formă concisă, redusă la câteva versuri
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
casa nescuturată”), sau poate fi real, reliefând o satiră socială („Are hâda șese boi / Mândra n-are nice doi”). Mai puțin întâlnite, epitetele contribuie la marcarea puternică a satirei, ducând-o, în unele portretizări, până la sarcasm. Apar, de asemenea, false epitete laudative, menite să evidențieze contrastul dintre aparență și realitate. Comparată adesea cu epigrama, s. are aceeași formă concisă, redusă la câteva versuri, dar este lipsită de poantă, de efectul final de surpriză, specific speciei culte. Nu rareori cântecul și s.
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
din perspectivă postmodernă" După cum se poate constata, în ciuda unei anumite convergențe, nu s-a putut ajunge la o definiție unanim acceptată în teoria științifică a curriculumului. Încă din 1979, Goodlad a observat că există tendința de a atribui, cu funcție de epitet, numele de „curriculum” oricărui curs sau formă de pregătire formală, nonformală și informală. Goodlad critica această extensie, întrebându-se dacă teoria curriculumului este aptă să discearnă între „ce este rău și greșit” și „ce este bun și corect” în educație
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era deja instituit cultul zeiței Demetra, la care se adăugau Core, patroanele acestuia. Demetra, a doua fiică a lui Cronos, era zeița grâului și a vegetației. Era supranumită Euchloe („Cea plină de verdeață”), Harpophoras („Cea fertilă”) și Thesmophoros („Legiuitoarea”). Ultimul epitet sugera legenda conform căreia Demetra îi dăruise regelui eleusic Triptolem primele semințe de grâu și îl învățase să le cultive. Înaintea hegemoniei ateniene, la Eleusis, Demetra era zeiță a pământului roditor și zeiță htoniană, care primea morții la sânul ei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
elogiu superficial mamei sale. În text este folosită expresia genaía" te kai blosurav", care înseamnă „caracter nobil și impunător”. Găsim și în Republica (Opere, vol. V, în traducerea lui A. Cornea, p. 338) expresia gennaiás te kai blosyras. Ultimele două epitete sunt folosite în mod neobișnuit. Grecii nu le utilizau decât pentru a-i caracteriza pe bărbați. A spune „femeie nobilă” și „femeie impunătoare” presupune o ironie. Socrate nu se dezminte nici când este vorba de mama sa. Dar, în context
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]