44,517 matches
-
opere concepute în cu totul alt spirit este problema principală a interpretării acestui gen de repertoriu. Teoriile moderne propun fie ideea istoricității stricte ( instrumente vechi, respectarea minuțioasa a rigorilor scriiturii etc.) fie lectură sensibilă în parametrii de gandire sonoră a epocii dar liberă de constrângeri. Este calea aleasă de Horia Andreescu pentru a parcurge periplul de circa trei secole printre lucrări ilustrative pentru diversele etape parcurse de la polifonia renascentista la strălucirea ornamentala a ariilor de tip mozartian. O observație generală se
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
întreg, dar a ajuns o piesă vocală în tipologia cântecelor spirituale de la începutul secolului XVIII. Despre Johannes Sartorius de Junge știm mai mult: este fiul compozitorului cu același nume considerat de O. L. Cosma cel mai proeminent compozitor transilvănean din epoca a trăit la Sibiu, Tâlmaci, Sighișoara și a scris pentru uzul bisericii sale traseul obișnuit al cantorului de provincie. Două arii sacre demonstrează asimilarea aprofundată a rețetelor verificate, însă fără personalitate pregnanta. Mult mai interesantă se anunță Simfonia a VI-
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
soție, Antonia Constantinescu, scriitorul spunea că s-au adunat cam 2000 de pagini) ar releva complexa personalitate a lui Daniel Constantin-Dan Constantinescu-Daniel Boc etc., admirabil prin rectitudine morală, cît și prin profunzime și originalitate de expresie. Și ca document de epocă, Terfelogul ar fi important: fragmentele semnificative de cotidian românesc din anii 1962-83, selectate și comentate cu o ironie dusă pînă la sarcasm, dau o idee veridică despre ceea ce a fost comunismul ceaușist, în special. l Iată doar trei notații desprinse
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
Nae Ionescu și generația care s-a cristalizat în jurul lui. E o generație pe cît de strălucită din punct de vedere intelectual, pe atît de încîlcită în culpabilități. Dar care nu epuizează, în nici un caz, bogăția culturală a perioadei interbelice. Epoca interbelică a fost mult mai nuanțată. Ca întreaga cultură română, de altfel. D.P.: Numai așa putem fi vindecați, prin asumarea trecutului? M.P.: Eu cred că noi trebuie să ne studiem tot trecutul, să ne asumăm în întregime binele și răul
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
mine, datorită acestor aplecări serioase asupra textelor, exact ceea ce intuiseră cei trei, Garabet, Bălăceanu și monsieur Landry. - Într-o perioadă care nu mai avea timp cu oamenii, într-o lume urâțită până la extrem, v-ați refugiat în literatură. - Am traversat epoca proletcultistă citind marii autori clasici și în sufletul meu au rodit cele trei grăunțe. Eu am făcut disidență mentală; o opoziție intrinsecă și structurantă. Eram total abstras, încât uneori, la editură, mă strigau: Țoiule, n-auzi? Ăsta e surd!, pentru că
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Criticii tineri sunt foarte aprigi. Ne acuză că nu am fost mai vehemenți. Dar eu, care am trăit acele vremuri, le pot spune că nu se putea face mare lucru. Poate doar să te sinucizi. Trebuie să evităm comparația între epoci. Un om inteligent trebuie să știe că istoria nu se repetă. - Se repetă prostia. Da, însă oamenii sunt alții. Din punct de vedere uman, istoria este irepetabilă. Și, à-propos de îngeri. Eu îi datorez enorm mamei mele, care era grecoaică
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
minte, cu mirare, și le-am folosit în cărțile mele. Literatura e o chestie de văz și de auz. Și de lecturi. Văd și aud, vorba lui Caragiale, monstruos. Să te ferească Dumnezeu să-ți spun ce văd! Tot în epoca asta teribilă, eu l-am văzut pe Arghezi, în poartă la Mărțișor, vânzând cireșe. Am și cumpărat de la el un kilogram și țin minte că m-a... înșelat cu 100 g. Abführtag - Venind la dumneavoastră, cred că v-am întrerupt
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
care am fost supuși ca popor, intrați în robia comunismului, sentință extinsă deopotrivă asupra spiritualității, a culturii ce trebuia să fie "modelată" după tiparele cuceritorului, transformată pri mistificările cele mai grosolane și mai ales interzisă, dacă nu sortită pieirii. Este epoca inchizitorială în care se ard sau se aruncă la gunoi biblioteci și arhive ale marilor familii și ale marilor intelectuali, în care se pun sub șapte lacăte actele noastre de identitate națională, documente și studii fundamentale, ce ar fi urmat
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
face lumea inteligibila. Și tocmai această distincție capătă un caracter aparent în perioada istorică despre care am vorbit. Măsurînd pașii dintre integrarea vizualului la Stendhal și autonomia imaginii la Flaubert, e un paradox și o interesantă provocare intelectuală faptul că epoca în care sînt promovate literalul, imanentul și reproducerea exactă a vietii e și epoca în care începe separarea imaginii de înțeles, percepție și cunoaștere, senzație și deducție. Jumătate de secol mai tîrziu, Joyce va duce autonomia imaginii la extremele ei
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
despre care am vorbit. Măsurînd pașii dintre integrarea vizualului la Stendhal și autonomia imaginii la Flaubert, e un paradox și o interesantă provocare intelectuală faptul că epoca în care sînt promovate literalul, imanentul și reproducerea exactă a vietii e și epoca în care începe separarea imaginii de înțeles, percepție și cunoaștere, senzație și deducție. Jumătate de secol mai tîrziu, Joyce va duce autonomia imaginii la extremele ei. Săpun albastru, din plin. Noutatea e faptul că săpunul albastru capătă nu doar autonomie
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
a fi stilist înseamnă să încarci frază în broderii infinite ale limbii, să mimezi lucrătura de orfevru pînă la iluzorii străluciri lingvistice. Le style c’est l’homme, si expresia aceasta e adevărată în toată nuditatea ei, nedezmințita în nici o epocă de la antichitate pînă la Tel-Quel-iști. Într-o asemenea ipostază e și Prosper Mérimée, Monsieur Première Prose, cum îi spunea Victor Hugo, autor al lui Falcone și a lui Tamango, pe nedrept uitat astăzi. Rămas nebotezat toată viața, Mérimée face figură
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
lui metronomica. Un stilist contemporan cu noi prin valoarea pe care o dădea anecdoticului și mărturisirii: "Nu-mi plac din istorie decît anecdotele și, dintre anecdote, le prefer pe acelea în care descopăr descrierea autentică a moravurilor și caracterelor unei epoci. Această slăbiciune nu e tocmai nobilă o mărturisesc, spre rușinea mea l-aș da bucuros pe Tucidide pe niște memorii autentice de ale Apaziei sau de-ale unui sclav al lui Pericle; căci singure memoriile, care sînt un fel de
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
fără nici un menajament pe actori în numele unei violente dorințe de a înfăptui. Convingerile lui sunt limpezi și deciziile clare. Îl așteaptă succesul, dar fără să se dezică de acele timpuri, cartea proiectează un dubiu retrospectiv asupra opțiunilor artistice din acea epoca. Brook, cel de astăzi, își aduce aminte de regizorul de atunci și temperează certitudinile impetuosului debutant care fusese. Reîntoarcerea în trecut este însoțită de rezervă și de scepticism. Omul în vârstă îl examinează pe tânăr fără complezenta. Că orice mare
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
se apleacă asupre registrului metric, asupra structurii prozodice, cunoaște voluptatea descoperirii limbii lui Dosoftei și odată cu aceasta, etapele îmbogățirii lexicului. Cu Posteritatea operei poetice a lui Dosoftei. Ecourile ei în literatura română, Dan Buciumeanu pune explicit în lumină ce datorează epocile de literatură română articulării în poezie a solemnității emblematice a textului dosofteian. Carte de gândire și cultură, adună în ea mai multă mișcare și varietate de stări sufletești, face ca prin culoare și sunet, prin dialog și descriere, prin evocare
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
un fel de Nutella avant la lettre), ciocolată, sucuri, tinerii se dădeau în vînt după țgări Vikend și Ronhill sau după discuri de vinil cu vedete ale momentului, pe care la noi nu prea aveai ocazia să le asculț în "Epoca de Aur" ( mai am și acum pe acasă uitate într-o cutie astfel de discuri cu Bruce Springsteen, Sting, Dire Straits, Pink Floyd, Serge Reggiani, Yves Montand, Bee Gees, Queen), gospodinele nu duceau lipsă de Vegeta, piper, conserve, salam, fructe
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
avea nevoie de relaxare, cu toate că, se știe, relaxarea înseamnă scăderea vigilenței și, implicit, permisivitate la manipulare. În momentul cînd, în 1970, soții Ceaușescu sînt imortalizați de fotografii lui Richard Nixon alături de un Mickey Mouse grandeur nature, Franța abia ieșise din epoca Charles de Gaulle și trecuse pe lîngă materializarea unei utopii atît de pervers instrumentată politic. Totuși, intelectualii nu muriseră. Franța rămînea o mare putere, ea continua să exporte cultură. Cît de catastrofală a fost ultima tranșă de teorie franceză exportată
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
de politologie, după cum le definește autorul însuși în dedicația de pe exemplarul pe care mi l-a destinat. E vorba de analiza cîtorva cazuri de conflict dintre diferitele ideologii și cultura română. Autorul pare convins că a existat aproape în toate epocile la noi un mare deficit de exercițiu critic. Ilustrarea cea mai convingătoare a acestei teze o descoperim în eseul Maiorescu și românii. Deși extrem de incitante sînt și celelalte eseuri, despre urbanismul totalitar, despre dramaturgia din comunism și aceea din postcomunism
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
a lui Slavici din Moara cu noroc, după ce, tot Slavici, din narațiunile mai scurte de la început, se poate recunoaște în De la țară. În sfîrșit, romanele incriminate de Călinescu, Legea trupului sau Legea minții, sînt de-a binelea rătăcite într-o epocă străină firii lor. În plin modernism, contemporan cu Hortensia Papadat-Bengescu (Fecioarele despletite sînt din același an cu Legea trupului) și Camil Petrescu, Agârbiceanu nu poate face decît figura unui moralist naiv, impregnat de spirit religios, fără nici o legătură cu emancipata
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
fac ecoul tuturor mizerabilismelor morbide vine, probabil, dintr-un conformism certat cu istoria. Personajul principal din spectacolul care a încîntat tinerețea "vechilor critici", Nepotul lui Rameau, era și el un marginal și textul spus de el a fost șocant în epoca lui, adevărurile lui fiind percepute ca o încălcare a bunei cuviințe; Idiotul lui Dostoievski este din altă clasă literară, dar, ca personaj întruchipat, este din familia creată de Aglaja Veterany. Nu înseamnă că sînt de valoare egală, autoarea prozei nu
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
să-l integreze ca scriitor în ordinea alcătuirilor umane ale acestei identități. Altele atrăgându-i mecanice atribuiri de sensuri, cu implicări, echivalente cu pierderea libertății și tot ce a însemnat concentrarea aspră a acestora, lăsând să fie aspru judecat de ,,Epoca" și ,,Neamul românesc" în 1914, implicat în epopeea artificială de eroisme și iluzii în procesul în cinci părți al ziariștilor care au colaborat la ,,Gazeta Bucureștilor", de orientare pro-germană în timpul războiului, printre ei numărându-se Dem. Teodorescu, Tudor Arghezi, D.
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
arta gentileții și a dialogului. {i ce șansă mai mare poate avea un student cu vocație de italienist decît aceea de a-l cunoaște ulterior i-a cîștigat și prietenia pe traducătorul Ghepardului în românește, Tașcu Gheorghiu. Cînd moare o epocă nu este, obligatoriu, o carte-exercițiu de admirație. Chiar dacă autorul are o admirație pioasă pentru oamenii celebri ai veacului încheiat pe care i-a cunoscut, trecuți între timp în lumea de dincolo. Dan Ciachir nu este un exeget al lui Țuțea
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
cunoscute multora dintre noi, dar despre care ne amintim din ce în ce mai rar, furați fiind de ritmurile frenetice ale vieții în contemporaneitate. Chiar dacă trecutul comunist nu este în măsură să ofere multora prilej de nostalgie, trebuie să recunoaștem că existența în peisajul epocii a unor caractere precum Petre Țuțea sau părintele Dumitru Stăniloae (sunt doar două exemple din multele care s-ar putea da chiar și dincolo de cadrul strîmt al acestei cărți) este în măsură să producă fiori. În anii ’60-’70-’80
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
ca om conștient fiindcă cei pe care i-ai cunoscut și admirat în acele locuri sunt trecuți pentru totdeauna în eternitate. Să treci pe sub fereastra sau ușa atît de cunoscute conștient fiindcă acolo nu mai locuiește nimeni. Cînd moare o epocă este prima carte „de bătrînețe" a lui Dan Ciachir. O carte de dulci aduceri aminte și triste melancolii care demonstrează că și în comunism existau zone în care viața avea un farmec al ei. Dan Ciachir, Cînd moare o epocă
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
epocă este prima carte „de bătrînețe" a lui Dan Ciachir. O carte de dulci aduceri aminte și triste melancolii care demonstrează că și în comunism existau zone în care viața avea un farmec al ei. Dan Ciachir, Cînd moare o epocă, Editura Anastasia, București, 2003, 126 pag.
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
provincia Cilicia ca legat al propretorului Dolabella, adică a guvernatorului. Cu această ocazie el înlesnește în chip interesat o vânzare importantă imobiliară în orașul Milet în favoarea unor trimiși ai regelui Mithridates, cel mai activ și periculos adversar al Romei în epocă; cu alte cuvinte, vânzarea constituia un act de trădare. În 74 Verres devine pretor urban, adică demnitar însărcinat cu judecarea proceselor între cetățeni romani. În această calitate el a adoptat o jurisprudență insolită care se mai și modifică în funcție de capriciile
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]