7,503 matches
-
principial, de a restabili echilibrul concentrației de neuro-transmițători prin acțiunea unui cîmp electromagnetic de slabă intensitate, acceptă resemnat schema de tratament propusă, tocmai din cauză că gesticulația excesivă a medicului și abundența de termeni specifici din explicațiile sale sfîrșiseră prin a-l epuiza nervos. Abia acum Îl regreta cu adevărat pe răposatul doctor Thomas, ale cărui metode convenționale de tratament măcar nu-i solicitau un prea mare efort intelectual. În pofida preocupărilor sale extravagante, doctorul Thomas fusese un om potolit, cu o Înfățișare destul de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trebuia să avem un singur obiectiv, și anume să le arătăm nenorociților că există și revoluționari adevărați. Iar asta, chiar dacă nu ne-a ieșit pînă în clipa asta, o putem face și de acum înainte, mai ales că n-am epuizat nici pe departe toate armele de luptă, adaugă. Cum vine asta, dom’ Roja? Mie mi se pare că prea le vedeți pe toate în negru, oricum ați întoarce-o tot trebuie să fiți pînă la urmă de acord că s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și a cărților. Suferința a fost de foarte scurtă durată, iar experiența trupească nu a făcut decât să sporească și mai mult dorul de despărțire. Era o problemă În plus. Începuse de altfel să scrie primele poeme, În care-și epuiza deseori frustrările, obsesiile și mai cu seamă dorințele carnale. Într-un cuvânt, acest adolescent lucid, părea că se supraveghează singur de undeva, dintr-un unghi confortabil, tăindu-și efuziunile și pornirile firești și Înlocuindu-le cu un confortabil pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
microfonul cu pricina, este vârât În gura unui țigan tânăr și știrb care se bucură că ,, nu-i mai trebuie pașaport, ca să ,,ciordească,, prin Europa. În final, când nervii reporteriței par a fi luat-o razna și Întrebările s-au epuizat, apare o femeie cu un copil trist În brațe, care o scuipă cu sete, drept În față. Camera de luat vederi se mișcă În mâna operatorului, de parcă s-ar filma o urmărire sau o cursă de cai. Reporterița Își șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de unde are fotografia și, nu În ultimul rând, ce va face cu ea. Ploaia de septembrie Începe să cadă În rafale piezișe, udându-te până la piele. Odată ajuns acasă, Îți dai jos haina mustind de apă, după care te prăbușești epuizat pe scaunul bizantin. Te gândindești că ea a pus la cale totul. Te Încarci cu noi gânduri de răzbunare și adormi visând că faci sex În interiorul unui ozene,,., -Sfârșit După ca a citit toată dimineața aceste fragmente de proză din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de bere și acum, Înjurăturilor ei s-au adăugat cele ale unui vagabond bătrân și degenerat și el de alcool, probabil concubinul ei. Se Împing, se ceartă, dar nu au forța să se bată În toată regula. Sunt două arătări epuizate de mizerie și băutură, pe care societatea le privește cu silă și curiozitate, doi năpăstuiți ai soartei pe care Dumnezeu i-a lăsat de izbeliște să trăiască În legea lor . Nu au identitate, sunt o istorie vie de deziluzii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zi dimineață. Și eu și Antonia eram îmbrăcați în halate de casă și zăboveam la o ceașcă de cafea cu pâine prăjită rece. Parcă nu eram în stare să ne mișcăm. Antonia era palidă, fără vlagă și irascibilă. Eu eram epuizat. — Nu mint, am spus. Și, dacă nu mă crezi, de ce mă pui să-ți tot repet? Acum după ce depășisem acest subiect tabu, Antonia nu mai vorbea decât despre Palmer, refăcând la nesfârșit relația ei cu el din amintiri. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
poate de adevărat că amândoi te iubim și că nu putem și nu vrem să mergem mai departe fără tine. Te-ai comportat fără cusur când a fost vorba despre Anderson. Nu strica lucrurile tocmai acum. — Perfecțiunea mea s-a epuizat. — Dragul meu Martin, copilul meu, fii rațional, spuse Antonia. Hai, iubitule, nu face fața asta! În definitiv, e o situație care durează de mult timp. Nu e ceva la care abia acum încep să mă gândesc. — Dar eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pare că nu-l auzise nimeni. — E bun pentru Sitzfleisch, presupun. Îl Înroșește un pic, dar nu atât de tare Încât să nu te poți așeza În câteva ore. Anton se lăsă pe spate. În ceea ce-l privea, subiectul era epuizat. — Nu. Nu e asta. Dora nu era - căutam cuvântul potrivit - o femeie metatropică. Era mai degrabă... Ei, știi tu, o minette, i-am spus, folosind termenul francez atât de popular În ultima vreme. Descria o femeie dotată cu mâini moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceea, după ce m-am Împrumutat din portofelul lui Anton, am reușit să acopăr două luni restante din cele trei rămase, Îndesând un plic În cutia poștală a doamnei Britz, cea cu semnul exclamării. Dar acum toate fondurile prietenului meu erau epuizate. Nu m-ar fi deranjat să mă agăț cumva de cartea lui Heller și de chestionarul care rămăsese În sertarul de sus al biroului meu. La un moment dat, mi-am spus, poate că mi-ar folosi și agrafele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
modele ciudate, ca niște nervuri. La sfârșit am aruncat o privire În oglinda de deasupra ușii. Cu excepția buzei umflate și ochii umflați, arătam mai bine decât era de așteptat. E drept, nu eram o aparență fermecătoare de doamnă, dar păream epuizat Într-un fel fermecător, cumva uman. Mi-am scos rujul din poșetă și, sprijinindu-mă de perete, m-am lăsat jos, gândindu-mă că adevăratul eu se ascundea, Într-adevăr, pe dinăuntru. Apoi am auzit o cheie În yală. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și rânji În direcția lui, făcându-i semn cu o mână care nu tremura câtuși de puțin. Ofițerii Înșirați la masă, soldații de la ușă, doctorul răspunzând la Întrebare după Întrebare, toate se retraseră undeva departe. Coral Musker adormi. Noaptea o epuizase. Nu putea Înțelege un cuvânt din ce se vorbea, nu știa de ce se află acolo, era speriată și Începea s-o cuprindă disperarea. Visă la Început că era copilă și totul era foarte simplu și foarte sigur și totul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zăpadă, iar ei nu Îndrăzniră să strige după șoferul mașinii. Înainte ca Grünlich să fi ajuns la intervalul dintre clădiri, o ușă se izbi de perete, cineva strigă și răsună un foc de armă. Primul efort al lui Grünlich Îl epuizase. Distanța dintre el și Coral se micșora. Soldatul trase de două ori și Coral auzi șuieratul gloanțelor mult deasupra capului. Se Întrebă dacă nu cumva omul trăgea intenționat prea sus. Încă zece secunde și ar fi trecut de colț, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de prezența ei. Tot timpul cât dură acea deplasare lentă, Coral se Întrebă de ce nu venea nimeni să arunce o privire În depozit. Când ajunse la saci și se lăsă jos, cu fața Îngropată În ei, doctorul Czinner era complet epuizat. Vărsase sânge pe gură. Întreaga responsabilitate cădea iarăși pe ea. Se Întrebă dacă nu cumva murea și-și apropie gura de urechea lui. — Să chem ajutor? Se temea c-o să-i răspundă În germană, dar de data aceasta el spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dispărut complet. Îmi vine mărimea zero. Întotdeauna purta mărimea zero, iar scolioză nu avusese niciodată, așa că, din partea asta, nu era nici o schimbare. —Ooo, Valerie, bună - spuse Marci, năpustindu-se asupra superbei mame și asupra copilului. Aaa, Baba? Baba... Din partea copilului epuizat de oboseală nu veni nici un răspuns, așa că Marci Își apropiase fața și mai mult de el. Își țuguie buzele roz aprins ca pentru a-l pupa. —Oaaaaaaaa! Oaaaaa! urlă Baba. —Baba, e doar Marci... Baba Începu să zbiere ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
traficul naval în zona cascadei Niagara, zice, lipitoarea de mare a infestat complet Marile Lacuri. Paraziții ăștia sug sângele peștilor mari, cum ar fi pătrăvul și somonul, și-i omoară. Deci peștii mici rămân fără prădători, iar efectivele lor explodează. Epuizează rezervele de plancton și mor de foame cu milioanele. Sardele proaste și lacome, zice Stridie. Nu vă duc cu gândul la o altă specie? Atunci când o specie nu reușește să-și controleze efectivele, problema se rezolvă altfel - boală, foamete, război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu privirea adîncită în farfurie și cu vîrful degetelor împreunate, ca la rugăciune, sprijinind buza de jos în ele. Parcă ți-am cerut scuze pentru ieșirea mea de dimineață murmură el. Da, le-am acceptat. Asta nu înseamnă că am epuizat subiectul. Ochii lui Mihai se ridică spre fată: o vede calmă, cu un surîs îngăduitor fluturîndu-i în colțul stîng al gurii. Pentru viitoarele-ți lucrări literare, Mihai! ridică Doina paharul, sorbind apoi. Ca să ai succes, n-o să trebuiască să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-l întrerup și să-l conving să mă scutească. Mi-am dat seama că nu voi avea șansa de a face asta într-un mod cât de cât politicos, așa că am capitulat. Când a luat o pauză, eram deja epuizat și liniștea se așternuse odată cu praful pe plușul învechit, cu modelul Căilor Ferate Britanice, ca o tablă de șah în miniatură. Răgazul acesta mi-a dat ocazia să-mi examinez cum se cuvine tovarășul de drum, creatorul alcoolicei Carol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
intensă, penetrantă și non-penetrantă. Degetele i se arcuiau, se afundau și plonjau, avea sprâncenele ridicate, iar ochii îi străluceau. De data aceasta ejaculase într-un vârtej de senzații. Era o chestie total diferită de ceea ce trăise în noaptea precedentă. Zăcea epuizat pe covorașul oval, croșetat, când avu parte de o nouă epifanie. Masturbarea îi sporea conștiința de sine. Într-un fel, Bull simțea o conexiune mai subtilă, dar mai sigură, cu lumea în care trăia, o legătură mai strânsă decât până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
legată cu sfoară de grădinărit, pentru cazul în care, atrași de luminile strălucitoare ale Wincantonului, ar fi fost tentați să se întoarcă după ora zece, oră la care ea încuia ușile. Numai că pe la opt și jumătate se părea că epuizaseră toate resursele de distracție din oraș. Atmosfera de segregare din baruri era atât de pronunțată, încât pentru Alan și Krishna a intra într-un astfel de local era sinonim cu a privi la o serie de tablori vivante din muzeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bine să facem chiar aici o demonstrație de atac și apărare. Recurgând la scara norului, Gongshu Ban a atacat de nouă ori și tot de atâtea ori Mo Zi i-a respins atacul. Toate variantele scării lui Gongshu s-au epuizat, pe când Mo Zi mai avea încă multe metode de apărare. Văzând că nu are șanse să cucerească cetatea apărată de Mo Zi, Gongshu Ban a zis: Am totuși o metodă să te înving. Dar nu o spun. Mo Zi i-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să te uiți. Pe măsură ce ne rostogolim prin timp cu globul pământesc, intervalul dătător de noimă scade. Astăzi, un om nu mai poate comunica eficient cu lumea mai mult de câțiva ani din viață, sub zece. Setul său de noime se epuizează rapid și, în cazurile grave, omul se agață cu disperare de norme. E momentul în care pe un asemenea ins nu-ți mai vine nici măcar să-l contrazici. Prostia omenească e un spectacol înduioșător, pe lângă opintirea sinistră în norma fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Rowe se așeză pe un scaun, cu mîinile Între genunchi; era obosit și cam plictisit. „Prin urmare - Își spunea - nu sînt un om de seamă, un explorator, ci un criminal de rînd“. Efortul depus pentru a ajunge În locul acesta Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-o, o deschisese. M-am uitat cu o stranie fascinație la orificiul acela minuscul, conștient de tot mai pronunțata sa autoritate sexuală asupra mea, autoritate parțial câștigată datorită accidentului comemorat de contururile cicatrizate de pe fața și pieptul său. - Vaughan, sunt epuizat. A fost un efort și numai să intru și să ies din biroul ăsta, darămite să mai și fug după un producător pe care abia dacă-l cunosc. În orice caz, posibilitatea ca femeia aia să ne completeze un formular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
susținere se retrase în poziția de start. Mașinăria se închise singură. Rolele atârnau flasce în fața sticlei curate a parbrizului. Ultimele șiroaie de apă cu detergent se scurgeau prin întunecimea gurilor de drenaj. Aspirând aerul printre buzele cicatrizate, Vaughan se lăsă epuizat pe spate, uitându-se la Catherine cu ochi confuzi. O privi cum își trage în lături coapsa stângă prinsă de crampe, o mișcare pe care-mi aminteam s-o fi făcut de o sută de ori cu mine. Avea sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]