1,648 matches
-
ultimele două etaje ale unei case închiriate împreună cu Tom. Înainte de plecare, Aurora câștigase destul de frumos, dar cea mai mare parte a banilor se duseseră pe haine, chirie și o doică permanentă pentru Lucy, ceea ce însemna că economiile ei erau aproape epuizate. Tom avea bursa, dar trăia cu un buget limitat de doctorand, cu o slujbă cu orar redus la biblioteca universității, care îl ajuta să se descurce. S-au gândit să îl sune pe tatăl lor, în California, ca să-i ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
contrează fiecare lovitură ca și cum aș avea tehnica unui copil de patru ani. Mă bate în trei seturi la zero - 21-0, 21-0, 21-0 - și, odată masacrul încheiat, nu pot decât să mă plec umil în fața învingătorului și să-mi târăsc trupul epuizat afară din șopron. Asudat tot, mă întorc în casă să fac un duș rapid și să mă schimb. În vreme ce urc treptele verandei cu Lucy, Tom îmi spune că a sunat în Brooklyn acum un sfert de oră. Harry era plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
jos. Probabil a deschis ochii la zece minute după ce am plecat și bineînțeles că a pornit după mine cu mașina. Ce fiasco. Nici măcar nenorocitul de mesaj nu l-am putut termina... Acum știi de ce sunt atât de palidă, atât de epuizată. Am stat închisă în camera aia timp de șase luni, unchiule Nat. Încuiată ca un animal în propria mea casă o jumătate de an. M-am uitat la televizor, am citit cărți, am ascultat muzică, dar cel mai mult m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuie subestimată. X MARCHEAZĂ Ținta Rezultatele ultimei analize de sânge au venit imediat după miezul nopții. Era prea târziu ca să mă externeze din spital, de aceea am rămas până dimineață, planificând febril structura noii mele companii în timp ce îl urmăream pe epuizatul Javier Rodriguez moțăind în patul de vizavi. M-am gândit la mai multe nume care să capteze spiritul sarcinii pe care mi-o asumam și, în final, mi-a venit neutrul, dar grăitorul Biografii fără Limite. La cam o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pur și simplu cad lată pe pat, complet îmbrăcată, și dorm dusă. Mă pregătesc să-mi desprind părul din cocul oribil pe care mă obligă să-l port la lucru, când intră mama val-vârtej pe ușă. — Bună, scumpa mea. Arăți epuizată, îmi spune zâmbind și uitându-se atent la mine. Și trebuie să-ți vopsești rădăcinile. Arată groaznic. — Ieși naibii din camera mea, îi spun. Și încetează o dată în viața ta să mă mai insulți. De fapt, nu îi spun chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și să găsesc un loc adecvat unde să scriu. Poate o să-l rog pe tata să-mi facă un șopron unde să pot scrie în liniște. Sau poate nu o să fac asta. Îmi pun capul pe pernă. Sunt așa de epuizată, încât mi se pare că, dacă adorm acum, nu o să mă mai trezesc niciodată. În câteva minute deja visez la contracte cu studiouri de film, cumpărături în Beverly Hills și cum conduc pe Rodeo Drive într-o decapotabilă, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Sau la Browne’s, în Dublin. Sau oriunde altundeva, numai aici nu. În mașină, Tim mă întreabă dacă nu vreau să dorm la el. Ca să fiu sinceră, e ultimul lucru de care am chef. Îi spun că mă simt prea epuizată, dar sunt de acord să ne vedem și mâine. Se apleacă să mă sărute. Gura îi duhnește a usturoi. Mă întreb dacă nu ar fi mai bine să mă despart acum de el, ca să fim scutiți amândoi de o suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în Boston, obrăznicătură mică. —O. Nu pot să mă abțin să nu zâmbesc în sinea mea. —Și te relaxezi? Te culci devreme să recuperezi noaptea de ieri? Păi, nu, de fapt nu. Aproape că mi-aș dori, pentru că sunt destul de epuizată, dar mă duc să mă plimb prin Prudential Centre și să mă uit prin vitrine. Apoi mă întâlnesc cu cineva și mergem să bem ceva. Mi se împleticește limba și nici vocea parcă nu ar fi a mea. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în hol și nimeni nu pare să știe ce se întâmplă. Cu atât mai puțin eu. Sunt de la cineva pe nume Adam, zice mama înainte să pot verifica felicitarea care le însoțește. Cine mai e și Adam? Sunt așa de epuizată, că aș putea dormi o lună, dar, trebuie să recunosc, sunt și emoționată. Florile sunt magnifice. Uau, pun pariu că Wendy nu a primit așa un buchet. Sau oricare alta din fetele care pretind că se văd cu Adam al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
arăți cel mai sexy când ești însărcinată. Dar, Doamne, nu sunt de acord. Fața mi se tot umple de pete și orice lucru extenuant, cum ar fi să mă rad pe picioare sau să mă dau cu autobronzant, mă lasă epuizată. În majoritatea zilelor vreau doar să mă trântesc în pat. Mă întreb cum reușesc vedetele alea pop. Știți voi, cele care apar pe scenă în maiouri cu buricul gol până în săptămâna în care nasc. Doamne, aș vrea să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
comportamentul meu și că toți scriitorii sunt nebuni. Oricum, Mike m-a încurajat mult în timpul celor patru luni de scris întruna. Uneori stăteam trează toată noaptea la computer, uitând cu totul să mă bag în pat. Și eram atât de epuizată a doua zi, încât nu mai puteam să mă întâlnesc cu el. Dar nu s-a plâns niciodată. Nici măcar o dată. Și a citit răbdător manuscrisul pe măsură ce îl scriam. Din fericire, nu a întrebat niciodată cine era Adam. Nu eram sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
departamentul nostru. Toată lumea bate de zor la computer, nimeni nu scoate o vorbă. Parcă am fi cu toții la examen. Mă mănâncă piciorul, dar nu Îndrăznesc să mă scarpin. Cum naiba or face oamenii ăia documentarele alea ciné-vérité? Mă simt complet epuizată și nu au trecut decât cinci minute. — E foarte liniște aici la voi, spune Jack Harper, mirat. Așa e de obicei ? — Ăă... Ne privim cu toții ușor stresați. Vă rog, nu mă băgați În seamă. Vorbiți sau faceți ce ați face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ce ziceți de un compromis? Îmi epilați picioarele și sprâncenele și despre restul nu pomenim nimic. Dacă vreți, vă pot face un masaj în schimb, zice cosmeticiana. Ca să profitați de timpul pe care îl aveți. — Vedeți! zic ușurată. Perfect! Ușor epuizată, mă așez pe pat, iar cosmeticiana mă acoperă expert cu un prosop. — Deci doamna Sherman are un fiu? zice, dându‑mi părul spre spate. Da, spun ridicând privirea, șocată. Nu v‑a vorbit niciodată despre el? — Din câte‑mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la marele fix, în niște haine care să mă avantajeze, să dea bine pe ecran, să fie perfecte... N‑am nimic de genul ăsta. Nimic. Îmi trec a mia oară în revistă toate hainele și mă las pe marginea patului, epuizată. Nu pot să cred că am venit aici fără niște haine adecvate pentru un test video. Ei, n‑am ce face. Va trebui să mă duc să‑mi cumpăr. Îmi iau geanta, mă uit să văd dacă am portofelul înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fost în stare să‑l sărut când am plecat, așa că l‑am pupat scurt pe obraz, după care m‑am întors cu spatele, înainte ca vreunul dintre noi să apuce să zică ceva. Acum, după douăsprezece ore, mă simt complet epuizată. N‑am închis un ochi în timpul zborului de noapte, copleșită de tristețe și de dezamăgire. Cu numai câteva zile în urmă eram cu aripile întinse, crezând că tocmai îmi iau startul într‑o viață nouă și fantastică în America și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cred că mă înțelege perfect. Apoi se întoarce și o ridică sus în aer victorioasă, ca pe un trofeu. Ce ghinion pe capul tău, Miggy! Mă întorc cu spatele și revin pe podium, unde Caspar se așază, cu un aer epuizat. — Bravo, zic, așezându‑mă lângă el. Și îți mulțumesc încă o dată. Ai făcut o treabă extraodinară. — Pentru puțin! zice Caspar. Să știi că chiar mi‑a făcut plăcere. Te cam saturi de atâta porțelan german timpuriu. Arată spre notițele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lucrurile. Tu nu mai ai absolut nimic, îi aduc aminte. Ai aruncat tot. — A, da. Îi cade fața. Dumnezeule, de ce‑oi fi făcut asta? Mă las înapoi, sprijinită în coate și închid ochii. Deodată, fără nici un motiv, mă simt complet epuizată. Deci mâine pleci, zice Caspar, luând o gură de bere. — Mâine plec, îl îngân, cu ochii în tavan. Mâine plec din Anglia și zbor spre America. Las totul în urma mea și o iau de la zero. Mi se pare complet ireal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
brusc senzația că nu mai poate să respire. Se prinde cu mâna de marginea mesei, ca să nu cadă. Prefă-te că nu m-ai avut niciodată, mamă! Nu îți poți dezmoșteni mama! Ei, toată speranța mea s-a risipit. Sunt epuizată și sunt gata să părăsesc scena pentru totdeauna. Cortina va cădea pentru ultima dată mâine dimineață la cinci și jumătate, când se schimbă gardienii. La ora aia, de obicei sunt mai puțin vigilenți. Paznicul care iese din tură o să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
este managerul imensei puteri a lui Mao și își închipuie că se află mai presus de suferință, precum eroinele din operele ei. Însă dedesubt, nu se împacă deloc cu sentimentele ei - este entuziasmată la culme de rolul ei, dar și epuizată și permanent îngrijorată din cauza îndoielii. Uneori, dragostea ei pentru Mao seamănă cu disperarea, alteori cu ura. Iar părerile de rău legate de Nah refuză să dispară. Dacă și-ar da voie, ar putea să alunece în depresie. În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-i putea înghiți superioritatea. Acesta era fondul problemei. Acel om cu chip de înger, dar plin de rele bine ascunse pornise atunci la bătălie cu totul orbit de marea lui vanitate și fusese pus pe fugă de o armată franceză epuizată, dar strunită exemplar de Napoleon, care sesizase imediat incompetența adversarului său. Nu lipsise mult ca să fie capturat și scăpase doar inventând ad-hoc o minciună despre un armistițiu deja încheiat între el și Napoleon. O minciună gogonată care îl făcuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat și murdar, spionul renunță să mai încerce să se țină după ea și se cățără într-un copac de unde spera să își poată continua urmărirea. Numai că, desigur, imediat o pierdu cu totul din ochi, fiindcă dispăru dincolo de cotitura unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de noapte, certuri legate de viața sexuală aproape inexistentă a părinților, ar fi putut să-i spună cum îl auzise pe taică-su urlând că el nu-și mai dorise încă un copil și pe maică-sa strigând că era epuizată și nu avea nevoie de „rahatul ăsta“. Julia știa că ar fi putut încerca să-i explice lui James că mult iubitul ei tătic plecase de-acasă sedus de șarmul unei alte femei mult mai tinere. Că asta o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
piciorul pe un cuib de scorpioni. La vreo trei sute de metri în stânga lui găsi locul potrivit pentru urcuș și, când își iți capul spre imensitatea erg-ului și o ușoară adiere de vânt îi atinse fața, se prăbuși pe nisip, epuizat, binecuvântându-l pe Creator că-i îngăduise să scape din capcana de sare, deși avusese un moment în care fusese pe punctul să-și piardă încrederea, convins că n-o să reușească niciodată. Se odihni o bună bucată de vreme, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de metri, văzură că nu se zărea nici o armă lângă corpul targuí-ului și că avea palmele deschise și mâinile depărtate și perfect vizibile, căci căzuse cam la zece metri de cămilă, ca și cum ar fi încercat să-și continue drumul complet epuizat. în sfârșit, se opriră la mai puțin de șapte metri, cu mitraliera ațintită direct spre pieptul lui, ceea ce însemna că la cea mai mică mișcare l-ar fi ciuruit. Mohamed Kader coborî din mașină, își luă mitraliera și, făcând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Apoi, i-am notat și pe posesori, În ordinea dezirabilității. Mister cel mai frumos funduleț s-a clasat abia pe locul patru, ceea ce nu face decât să dovedească faptul că posterioarele nu sunt un atu suficient. Odată ocaziile de distracție epuizate, m-am retras. Brian Își continua exercițiile de Împingere și părea a nu se fi oprit cât timp am lipsit eu. Am tras un ochi la ceasul de perete din coridor. Ora lui Rachel ar fi trebuit să se termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]