1,461 matches
-
au înghițit cuie, sîrme, cioburi, ace, care și-au tăiat organele sexuale, degetele sau și-au tăiat burta încercînd să-și extragă diverse organe interne. Bolile mintale, favorizate de anxietate, dar și de disfuncționalități în condițiile de viață și de ereditate, sînt tot mai numeroase, transformînd închisorile în aziluri psihiatrice. Conform estimărilor medicilor din Penitenciarul Iași, peste 30% din arestați suferă de grave probleme psihice, delincvența lor fiind consecința unei inalienări ce necesită intervenția terapeutică din spitalele de specialitate, și nu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
În cadrul relațiilor internaționale. Era un titlu mai bine definit În documentele diplomatice ale vremii, un statut care exprima mai multă stabilitate, o consecință firească a câștigării independenței de către un stat cu suprafața și cu numărul nostru de locuitori, iar atributul eredității anula definitiv dorința altor pretendenți de a accede la tron. Noul rang Îi determină pe oamenii politici români să aibă poziții mai ferme față de ingerințele Austro-Ungariei, În Comisia Mixtă sau a „războiului vamal”, mergându-se până la „Înghețarea” relațiilor pentru aproximativ
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
valorile : dreptate, libertate, proprietate, viață, în numele unei false egalități. Oamenii nu sunt egali, ei trebuie să aibă egalitate de șanse, dar fiecare venim pe lume cu bocceluța noastră de determinări care face din noi ființe unice. Nu putem renunța la ereditatea noastră, la genele noastre, ele își strigă prin noi dreptul la nemurire. Boierii, nobilii, intelectualii, tocmai ce avea mai rafinat neamul românesc, au fost aruncați la coșul istoriei. De acolo, din acel coș al umilinței, oamenii aceștia inteligenți și mândri
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fie „dagherotipia stării sociale a timpului”, dar, nu mai puțin, să aibă un tonus combativ, un nerv agitatoric. Critica lui e participativă și, ca metodă, cu elemente deterministe. Apariția poeziilor lui V. Alecsandri o explică prin raportări la contextul social-politic, ereditatea și educația bardului de la Mircești, contactul său cu aspirațiile neamului. În ceea ce privește teatrul, îl socotește a fi o „oglindă”, așa cum scena cată să fie un „sanctuariu”, un „altar” sau o tribună de la care se pot răspândi ideile de dreptate și libertate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
fiziologice). El descrie două categorii de hormoni de adaptare (hormoni antiinflamatori care inhibă reacțiile defensive excesive; hormonii proinflamatori care le stimulează). Activarea acestor hormoni este modificată sau condiționată de acțiunea altor hormoni (adrenalină sau hormoni tiroidieni), din reacțiile nervoase, de ereditate, în fine, de memorările tisulare ale formelor anterioare de stres. În esență, spune autorul, mecanismul de răspuns la stres este tripartit și cuprinde: 1) efectul direct al stresului asupra corpului; 2) reacțiile interne care stimulează apărările tisulare; 3) reacțiile interne
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Matteson și Ivancevich (1979) diferențiază stresorii în patru categorii: individuali - conflicte de rol, ambiguitatea rolului, responsabilitatea pentru subordonați; grupali - conflicte intragrupale, incongruența statutelor; organizaționali - climat, tehnologie, stil managerial, structură organizatorică; extraorganizaționali - familie, economie, calitatea vieții. Apoi ei introduc variabile moderatoare (ereditate, vârstă, sex, suportul social, coping-ul, trăsăturile de personalitate) pentru ca în final să subdividă „ieșirile” în: comportamentale (satisfacție, performanță, absenteism, accidente, abuz de substanțe), cognitive (de exemplu, luarea deciziilor) și fiziologice (creșterea tensiunii, creșterea colesterolului, aritmii cardiace). Kahn și Byosiere (1992
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1870) era de părere că învățarea socială poate determina comportamentul deviant, dar considera majoritatea criminalilor ca fiind degenerați din punct de vedere biologic. O altă manieră de a explica comportamentul deviant a fost aceea de a pune acest comportament pe seama eredității, iar metoda de studiu era studierea arborelui genealogic. O altă teorie a fost cea care făcea legătura între comportamentele deviante și fizicul uman. Exista credința că tipurile musculare (mezomorfe) au mai multe șanse de a deveni delincvenți decât cei cu
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
imediate, ci și ca instrument prin care poate fi controlată manifestarea criminalității la adulți. Pentru a înțelege mai bine fenomenul delincvenței juvenile este necesară cunoașterea minorului. Factorii care pot determina comportamentul de tip deviant pot fi: factori de ordin individual (ereditatea, factori psihologici, inteligența), factori de ordin micro și macro social (cadrul familial, mediul de contact, sărăcia și inegalitatea socială). "Factorii ce determină delincvența juvenilă pot fi împărțiți în două mari categorii: factori interni, individuali și factori externi, sociali. În prima
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
întâlnită și la alți autori, este considerarea devianței ca o însușire biologică unitară moștenită. În secolul al XIX-lea aceste teorii sunt reluate de Francis Golton și Karl Pearson. Aceștia au măsurat gradul de asemănare sau de corelare dat de ereditate. Urmând pașii acestora, la începutul secolului XX, Charles Goring (1913) explică crima ca pe o moștenire ereditară motivând prin asemănarea crimelor făcute de părinți și cele făcute de copiii lor, și prin asemănarea crimelor fraților. Deasemenea susținea că tinerii, ai
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
lungă de timp, cât părintele a fost închis, nu a avut influențe asupra delincvenței minorului. Ca o măsura de prevenire, Goring propunea interzicerea reproducerii persoanelor delincvente. În 1921 apare lucrarea ,,Crima ca destin" al lui Johannes Lange. Acesta studia factorul eredității în delincvența gemenilor. Teoria complementelor cromozomiale xxy, xyy a fost determinată de studiul lui Goring. Pornind de la teoria lui și profitând de evoluția geneticii unii criminologi au pus crima pe seama dezechilibrelor cromozomiale (Jacobs, P., Brunton, M., Melville, M., Brittain, R.
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
complementelor cromozomiale xxy, xyy a fost determinată de studiul lui Goring. Pornind de la teoria lui și profitând de evoluția geneticii unii criminologi au pus crima pe seama dezechilibrelor cromozomiale (Jacobs, P., Brunton, M., Melville, M., Brittain, R., McClemont, W., 1965). Influența eredității asupra delicvenței a fost studiată și prin prisma teoriei adoptivilor (Amza, T., 2000) conform căreia copiii infractorilor adoptați în familii integrate social devin infractori. Cercetăriile ulterioare înlătură motivațiile pe care se bazează aceste teorii. Claire Valiér (1998, apud Hollander, 1922
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
există. Omul moștenește anumite tendințe spre reacțiune, adânc înrădăcinate, care sunt în ceea mai mare parte egoiste și care vin în contact cu spiritul său gregar" Astfel, se poate vorbi de moștenirea unor structuri psihice care pot favoriza conduita criminală. Ereditatea înseamnă transmiterea însușirilor și caracterelor fizice, psihice de la părinți la copii prin mijlocirea plasmei germinative. Cercetarea rolului eredității asupra criminalității s-a facut prin mai multe metode: metoda cercetării cromozomiale, metoda genealogică, metoda gemenalogică. Metoda cercetării cromozomiale La organismele superioare
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
care vin în contact cu spiritul său gregar" Astfel, se poate vorbi de moștenirea unor structuri psihice care pot favoriza conduita criminală. Ereditatea înseamnă transmiterea însușirilor și caracterelor fizice, psihice de la părinți la copii prin mijlocirea plasmei germinative. Cercetarea rolului eredității asupra criminalității s-a facut prin mai multe metode: metoda cercetării cromozomiale, metoda genealogică, metoda gemenalogică. Metoda cercetării cromozomiale La organismele superioare materialul genetic este concentrat în nucleul celulelor germinale, mai exact în cromozomi. Fiecare cromozom este constituit din ADN
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
exclusiv caracterele paterne ale unui tată criminal sunt de 1: 8.388.608 (Rostand, J., 1996). De aici rezultă o consecință importantă: delincvența nu implică prezența unei gene specifice, dar s-a demonstrat corelația dintre anumite accidente cromozomiale și delicvență. Ereditatea poate însemna doar o anomalie biochimică care perturbă relațiile individului cu mediul său. Comportamentul antisocial este o formă de manifestare a unei tulburări organice. Accidentele cromozomiale care determină un astfel de comportament sunt după Maximilian C. (1979, pp. 45-59): * Femeile
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
secundar tulburări de comportament. Bărbații YY comit infracțiuni minore - furturi, înșelăciuni - mai rar crime sau infracțiuni ce presupun un grad crescut de inteligență. Marea majoritate a acestora sunt integrați social și nu au probleme cu legea. O altă perspectivă a eredității este legătura dintre aceasta și inteligență. Pentru a înțelege întreaga semnificație a acestiu aspect, statisticile relevă că la fiecare 600 de nou-născuți unul are un cromozom suplimentar, din perechea 21, ,,vinovat" de apariția unor malformații majore, asociate cu o înapoiere
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
fiecare 600 de nou-născuți unul are un cromozom suplimentar, din perechea 21, ,,vinovat" de apariția unor malformații majore, asociate cu o înapoiere mintală profundă. Dintre aceștia 15% sunt instituționalizați, restul putând fi un pericol social. (Larmat J., 1977, p. 112) Ereditatea are impact asupra criminalității dar nu trebuie privită ca un factor exclusiv. Datele statistice obținute prin diferite metode apreciază (Beirne, P., 1988, pp. 315-339): Tabel 1: Corelația între factorii ereditari și comportamentul antisocial Tip de crimă Asemănarea părinți-copii Asemănarea între
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
studiu s-au observat trăsăturile comune ce stau la baza comportamentului criminal. Acestea sunt: lipsa de empatie, aplatizare afectivă, lipsa stăpânirii de sine, influențabilitatea (Regoly R. M, Hewitt, D., Delisi, M., 2010, p.113). Și alte studii ale gemenilor consideră ereditatea, cauză a comportamentului deviant. Un exemplu este studiul psihozelor cu urmări antisociale (Maximilian, C., 1988). Tabel 2: Corelația între afecțiunile psihice și comportamentul antisocial Psihoza Gemeni monozigoți Gemeni dizigoți Schizofrenie 80% 13% Sindrom maniaco-depresiv 77% 19% Sursa: Maximilian, C., 1988
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
diferența este de 9,9 puncte, în timp ce între frații obișnuiți este de 13,2 puncte, pentru a ajunge la 17 puncte între frații neînrudiți, crescuți în același mediu (Dobzhansky Th., 1999, p. 113). Metoda genealogică Unul din argumentele care plasează ereditatea printre factorii care determină delincvența la vârste fragede a fost studierea comportamentului copiilor (cu părinți infractori), care au fost scoși din acel mediu și plasați în familii nedelicvente. Alexandru Roșca menționa în lucrarea ,,Delicventul minor" (1932) experiența unui filantrop din
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
fi plasată într-un cămin normal. O perioadă conduita fetiței a fost ireproșabilă, după care a început să mintă, să fure, ca în final să ajungă într-o instituție specială pentru minori. Pe baza acestor studii se poate concluziona că ereditatea este răspunzătoare de criminalitatea copiilor. În același timp această concluzie nu oferă un răspuns la întrebarea de ce comit infracțiuni și minorii proveniți din familii "normale". Ceea ce se moștenește nu este criminalitatea, ci anomalii care o pot determina. Pe lângă ereditate trebuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
că ereditatea este răspunzătoare de criminalitatea copiilor. În același timp această concluzie nu oferă un răspuns la întrebarea de ce comit infracțiuni și minorii proveniți din familii "normale". Ceea ce se moștenește nu este criminalitatea, ci anomalii care o pot determina. Pe lângă ereditate trebuiesc luați în seama și alți factori. Când se studiază o familie delincventă trebuie luați în considerare și factorii de mediu, pentru că este posibil ca și tatăl și fiul să fi comis aceeași infracțiune, dar vinovat să fie mediul sau
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
puțin două ciudățenii în legătură cu legea/principiul pregătirii. Că observația lui Hilgard și Bower este întemeiată se poate dovedi prin faptul că Thorndike i-a acordat o importanță scăzută în ansamblul sistemului conexionist. Sub influența lui Galton, el a considerat că ereditatea joacă un rol esențial în structura și funcționarea comportamentelor. Învățarea însăși are fundamente organice care se transmit ereditar. El nu a opus „învățarea” și „dezvoltarea” precum psihopedagogii europeni. Cu toate acestea, s-a ferit să explice legea pregătirii în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
contextul însuși al testării. Negrii care știu că rezultatele lor vor fi comparate cu cele ale unor albi obțin rezultate semnificativ mai proaste decât în cazul în care sunt anunțați că o asemenea comparație nu va fi realizată. Centrarea pe ereditatea coeficientului de inteligență ocultează, în concluzie, procese mult mai complexe, legitimând diferențe create în realitate prin procese de ordin social. Criticii unor asemenea lucrări (vezi Fraser, 1995, sau Gillborn și Youdell, 2001) se străduiesc nu doar să demonstreze erorile metodologice
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
circadian. În anul 1997, reușește să identifice gena "ceas" (clock gene) la șoarece, care se dovedește a fi prezentă la toate mamiferele, inclusiv la om. Pentru un ritm circadian normal este nevoie de o genă "ceas" normală; astfel este demonstrată ereditatea ritmului circadian, care diferă de la un individ la altul. De la această descoperire au mai fost identificate și alte gene implicate în ritmul circadian, și anume, genele cycle (CYC), period (PER), timeless (TIM), cryptochrome (CRY). Toate aceste gene primesc informații despre
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
omul, orice ar face, vă regretă întotdeauna, ceea ce nu face decât să-l îndreptățească să se creadă un eșuat. Recunosc aici filosofia neamului nostru; n-am inventat nimic, n-am făcut decât să prelungesc dezamăgirea strămoșilor mei."101 Pus pe seama eredității (naționale, în acest caz), constiinta eșecului la Cioran înseamnă o conștiință a predestinării. Cioran "trăiește la maximă intensitate ură de sine pe care o trăise și idolul adolescenței sale, Otto Weininger", deși, cum spune Svetlana Paleologu Matta, "ultimul cuvânt al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de viață sănătos. Componentele unei stări de bine ale sănătății trebuie să fie obligatoriu reciproce. Unii oameni pot să mențină un mod de viață sănătos datorită particularităților genetice, dar evidențierea capacității de lucru a unui individ, care depinde doar de ereditate și dezvoltare, este practic imposibilă. Cu toate că ceea ce dobândim prin ereditate are o influență mare asupra manifestărilor musculare, a stării fizice și a sănătății, majoritatea oamenilor pot duce o viață sănătoasă sau nesănătoasă, indiferent de moștenirea genetică. Cu alte cuvinte, moștenirea
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]