930 matches
-
lumea. Cîți Episcopi nu au ajuns în această funcție prin forța brută a puterii laice! Este de ajuns să deschidem istoria ecleziastică și paginile sînt pline de așa ceva. În secolul al XVI-lea nu erau pretutindeni atît de mulți Episcopi eretici ca în Anglia, în Elveția și în alte țări, și acest lucru s-a întîmplat pentru că în multe părți ereziile au distrus episcopatul și l-au distrus cu brațul puterii seculare. Puterea seculară nu poate să se apere împotriva diferitelor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
zile; și mie mi-a făcut greutăți. Am vrea să știm dacă au găsit la noi vreo erezie. - Nu, răspunse Figueroa, căci dacă ar găsi, v-ar arde. - Și pe dumneavoastră v-ar arde, spuse Pelerinul, dacă v-ar afla eretic. Își vopsiră veșmintele după cum li se poruncise. După vreo cincisprezece sau douăzeci de zile, Figueroa îi porunci Pelerinului să nu mai umble desculț, ci să poarte încălțări. El se supuse liniștit, așa cum făcea în toate lucrurile de acest fel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se Întoarse gânditor către Eglord, care ședea pe o buturugă sorbindu-și vinul dintr-un pocal de argint. — După părerea mea, omul e nevinovat. Vine Într-ade văr din Răsărit, vorbește elina și e cu totul străin pe aici, pe deasupra și eretic. Cu treaba noastră nu are nimic de-a face. Vine din Colonia. Foarte bine, Încuviință Eglord. Să-l spânzurăm repede și să plecăm. Să sperăm că partea a doua ne va reuși mai bine decât prima. Nu, nu, Doamne ferește! La
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
s-o cunosc numai eu, cred că Înțelegi, părinte. Călugărul Înclină capul, Încuviințând: — Ereticul din Bizanț s-a dus pe Stouff. Priceput cum e, cred că de intrat a intrat el, nădăjduiesc că și-a atins țelul. — Așa deci, e eretic! Cred că e mai bun creștin decât mulți. E un om de bine, părinte, care a salvat vieți omenești, și În clipa de față și-o riscă pe a lui ca s-o mai scape o dată pe Adelheid! Mi-aș
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
asupra României și a Europei de Est? Procesul a întărit dependența lor și le-a redus șansa de a renaște politic și de a construi economii productive bazate pe dorința consumatorilor de a cumpăra produsele europene. Bineînțeles că aceste gânduri eretice se opun retoricii "europenizării", care a fost reprodusă atât de fidel și brodată de atât de mulți teoreticieni ai integrării europene. Se spune că România a fost expusă unui proces de "europenizare" care a implicat un trasfer gradual de valori
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
Când și cum anume ați devenit interesată de România și Europa de Est? Am început să mă gândesc la locul unde-mi voi face cercetarea pentru dizertația doctorală în 1971, în anul al doilea de studii postuniversitare. Europa de Est era o alegere oarecum eretică la acea vreme: în cadrul disciplinei mele (antropologie), Europa în general nu era o regiune pe care un antropolog în devenire ar fi ales-o. Cărțile de referință vorbeau despre oamenii "primitivi" din Oceania, Africa sau indienii americani, iar cercetările care
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai Încape vorbă, cuvântul „apocrif” miroase a pucioasă și nu-și are locul În vocabularul pravoslavnic. Dacă te ocupi, În România ortodoxistă, de apocrife, imediat ajungi „eretic”, prin urmare direct În fundul iadului. De partea cealaltă, Întâlnim o pasiune smintită, necontrolată pentru aceste scrieri, văzute ca un eșantion de literatură ezoterică. În ultimii ani mai cu seamă au apărut tot felul de traduceri neprofesioniste, făcute după versiuni moderne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cainite, nu poate fi pus, În nici un caz, alături de Protoevanghelia lui Iacob sau de Pseudo-Evanghelia lui Matei, două produse ale creștinismului popular, „curate” din punct de vedere dogmatic. Se impune așadar o decantare a corpusului apocrif În funcție de procentul de „Învățătură eretică” pe care-l conține fiecare text În parte. Toate mărturiile creștinismului antic, de orice culoare și de orice nuanță (gnostic, iudeo-ebionit, popular) sunt importante, Întrucât toate ajută la conturarea unei lumi altfel inexistentă pentru noi. Legitimitatea științifică nu rimează Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
serie, coordonată, la rândul ei, de Părintele Bodogae, cuprindea De principiis, În Întregime, Contra Celsus, Despre rugăciune, Exortație la martiriu, precum și o selecție de comentarii la cărțile Vechiului și Noului Testament. În total, aproape 2.000 de pagini ale unui „eretic”, publicate cu binecuvântarea Patriarhului. Conform mărturiilor mai multor persoane care Îl frecventau, Stăniloae a fost scandalizat și a pregătit cu minuțiozitate o contraofensivă. Ca să-l combată pe Origen și mai cu seamă origenismul, el alege să traducă și să comenteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și personal; de o parte, o lume statică, Împietrită În ritmul ei glacial și deznădăjduit; de cealaltă, o lume dinamică, pentru care libertatea este legea Întemeietoare. „Este evident”, conchide Stăniloae, „că opera De principiis abundă de tot felul de idei eretice, păgâne, chiar dacă sunt propuse de multe ori sub formă ipotetică. Îmbinarea a tot felul de contradicții nereconciliate face din ea o adevărată harababură”. Publicând de la Ambigua, Stăniloae Împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: mai Întâi, reglează socotelile cu Alexandrinul fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Perfecțiunii, „nemuritori”, după propriile sale cuvinte, maeștri absoluți și irefutabili. Tot ce trebuie să facem e să trăim În conformitate cu scrierile lor, să-i urmăm à la lettre, să-i imităm fără crâcnire. Firește, nici nu se pune problema reabilitării unor „eretici” ori „semieretici”, precum Origen, marele chouchou al lui De Lubac, Urs von Balthasar, Daniélou sau Evagrie Ponticul, editat cu profesionalism și pasiune În „Sources chrétiennes”. Pentru Stăniloae, În special, și pentru ortodoxie, În general, nu există nici un intermezzo, nici o Întrerupere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
toate învinuirile ce se aduc în general și vag masoneriei este însă ceva: masoneria franceză a "Marelui Orient" a proclamat de câteva decenii libera cugetare și s-a amestecat în politică: de aceea masoneria engleză și cea americană o socotesc eretică și trădătoare a principiilor de bază ale ordinului, care sunt credința în Dumnezeu și abținerea de la discuțiile politice și dogmatice. [PAGINI IZOLATE] TEME* Ieși, Teme, Nu te teme. Ieși de unde ești, De unde locuiești. Și te du la Cutare. Pe gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Metafore românești din Israel, I-II, Iași, 2000 (în colaborare cu Mihai Bogdan Mandache); Metafore românești din Iugoslavia, I-II, Iași, 2000 (în colaborare cu Catinca Agache). Traduceri: Christian Vivicorsi, Reflets d’âme - Voluptuoasa trecere, Iași, 1993; Michel Camus, Parafraze eretice, Iași, 1995; Angela Scarlat, Dincolo de negativ - Au-delà du négatif, ed. bilingvă, pref. Ioan Holban, Bacău, 1995; Jean-Pierre Valloton, L’Épreuve incessante - Nesfârșita încercare, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Francis Tessa, Dans le tremblement du souffle - Însingurată, respirația..., ed. bilingvă, Oradea, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
Limbii Române ediția ‘98). În ceea ce privește termenul “țigan”, acesta este doar o formă de heteroidentificare cu sens negativ, asemănându-se cu termeni ca “bozgor” sau “jidani”. Termenul își are rădăcina în grecescul “athinganos”, care desemnează apartenența etnică a unui grup considerat eretic de către structurile bisericii din acele timpuri. În Comunitatea Filadelfia sunt foarte puțini care sunt deranjati când li se spune “țigan” de către unii români care nu s-au familiarizat cu numele de rom, în special cei care se cred “cineva”. Ceilalți
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
În scurta perioadă de cinci sute de ani, simplul mesaj creștin originar a devenit o dogmatică complexă greco-elenistă, inserată în cadrul sistemului statal bizantin, în care legătura dintre puterea temporală și cea ecleziastică era foarte strânsă, favorizând nu puține dintre separările "eretice". Nu tocmai acest lucru i-ar fi atras cu ușurință pe locuitorii deșertului, pe beduinii și comercianții Peninsulei Arabice. Era nevoie tocmai de un profet arab, influențat de ebraism și de iudeo-creștinism, pentru a convinge aceste triburi politeiste să îmbrățișeze
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
popor, propriei rase sau clase, propriului partid, religii sau națiuni, excluzându-i astfel pe "ceilalți". Isus predică o deschidere fără limite și depășirea restricțiilor dăunătoare, oriunde s-ar instaura. Aceasta este semnificația istoriei urii față de samaritean, dușman al poporului și eretic, pe care Isus îl dă ca exemplu în mod provocator pentru conaționalii săi: nu numai anumite performanțe extraordinare, fapte de iubire, "acte de samaritean", ci efectiva depășire a limitelor existente între oameni între evrei și non-evrei, între persoanele ce ne
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Krishan Kumar, "Apocalipsa, mileniul și utopia astăzi" în Bull, op. cit., p. 247. 18 Jacques Derrida, The Gift of Death, trad. de David Wills, Chicago University Press, Chicago, 1995, p. 4. Derrida reia o idee formulată de Jan Patocka în Eseuri eretice despre filozofia istoriei, care asociază ideea de religie cu asumarea responsabilității, spre deosebire de secretismul și demoniacul specifice ezoterismului. 19 Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei, traducere de Dana Bercea, Editura Vremea, 1994, București, p. 10. 20 Ibidem, p. 24. 21 Ibidem, p. 49
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
slavi și secui „et innumeram multitudinem inhumanorum cumanorum ungarorum, diversorum sclavorum, sicularam”. A patra armată era înjghebată de români cu schismatici, pecenegi și ismaeliți „quoque et valachorum, bezzeninbrum et izmahelitamm schismaticorum”. În sfârșit a cincea oaste era formată din grecii eretici cu bulgarii, sârbii și bosniecii „etiam utpote grecorum, bulgaroram, rassiensium et bosniensium hereticoram auctere Deo gessimus (bellum)”. Trecerea valahilor în rândurile dușmanilor lui Ottokar cu specificarea că sunt schismatici și, mai ales, ca oaste independentă, împreună cu ismaeliții și pecenegii, și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
luptelor cu partidele, care-i opuneau pe candidații Otto de Bavaria și Ladislau Kan. Reținut de problemele interne ale Ungariei, Vaticanul nu putea întreprinde în acele momente altceva spre Răsărit, decât să trimită, în anul 1304, misionari pentru lichidarea învățăturii eretice, din Galiția, Țara Românească și Moldova. O strălucită ocazie de a interveni cu forțele puterilor catolice a pierdut papalitatea și în anii 1307-1308, când, 100.000 de tătari, conduși în persoană de marele han Toctai, au fost ocupați cu atacul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fi purtat reformatorul religios ceh și care, de origine slavă, înseamnă în limba cehă gâscă. Etimologia motivată de prezența husiților aici a avut și mai are o anume credibilitate, deși nu se poate susține lingvistic și istoric. Locuitorii considerați atunci eretici, adepți ai doctrinei lui Jan Hus, nu s-au numit niciodată în românește huși, iar derivatul latin cult husites nu putea crea toponimul Huși. Nu poate fi acceptată, în lipsa unei documentări ferme, nici posibilitatea întemeierii așezării de către refugiați, care, după
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
trimiterea lor înapoi. „Ereticilor” li se adăugaseră români din Transilvania, care participaseră la răscoala din 1437, nemulțumiți de opresiunea unor episcopi catolici maghiari. Episcopul Ioan de Ryz (mort în 1438) semnala, într-un raport din 1431, prezența unei colonii de „eretici” la Baia, reuniți în jurul unui refugiat husit din Cracovia, Iacob. Cronicarul maghiar Székely Istvan, în Cronica ungară (1599), arată că husiții au venit în Moldova în anii 1420-1460, în timpul domniei regelui Sigismund. Refuzând condițiile de împăcare propuse de papă în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
unde sunt peste 80 de case de unguri și sunt fără preot din cauza lipsei de slujitori ai bisericii, dar preoții noștri din orașul mai sus amintit, Iași, le administrează sfintele taine, mergând acolo o dată pe an. La Huși, toți erau eretici husiți (subl. ns.), dar cu ajutorul Domnului nostru și cu osteneala mea de 4 ani au fost readuși acei locuitori la credința catolică deși se întâmplă totuși că unii doresc mult să ia împărtășania sub utraque specie”. Paragraful citat este deosebit de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de catolicii din Huși. Ca orice înalt arhiereu cultivat, Bandini încearcă să privească lucrurile în profunzime: se interesează de originea oamenilor și a numelui locurilor pe care le vizitează, și este de părere că numele Hușilor provine de la „faimosul șef eretic”, Jan Hus. Este foarte posibil ca el să fi înregistrat, cât a stat aici, tradiția orală cu privire la venirea husiților în zona Hușilor: Matei Corvin, regele Ungariei (1458-1490), în 1460, a poruncit ca predicatorii husiți de origine maghiară și germană să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
exterminarea. Inițial (secolul IV), Biserica s-a proclamat universală și a oferit convertirea. În cazul evreilor, rezultatul a fost un eșec, parțial determinat de însăși atitudinea Bisericii față de evreii proaspăt convertiți, pe care îi considera adesea nedemni, inferiori, suspecți sau eretici. Încă de la început a fost consacrată imaginea evreului răufăcător, care profanează împărtășania, otrăvește fântânile și, în general, este unealta diavolului. Repetate în timp aceste stereotipuri s-au întipărit adânc în mentalul colectiv sub forma antisemitismului latent. Ele creau acel cadru
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
s‑o fac ca să pot Înțelege despre ce vorbea Abe. Uneori Îl Întâlneam pe Davarr pe stradă, și‑mi venea greu să cred că omulețul acela, triplu abstractizat și distrat, cu ochelari blajini care‑i camuflau ideile arzătoare, era demonul eretic urât de universitarii din America și de aiurea. Ca unul dintre reprezentanții de frunte ai gândirii lui Davarr, Ravelstein era și el urât. Numai că el nu se Împotrivea deloc să fie considerat „dușmanul”Ă Ravelstein era tot ce doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]