1,017 matches
-
de interes internațional: mitul lui Jack Spintecătorul sau afacerea Dreyfuss. Altele țin de viața urbei: un duel în care un reputat jurnalist e ucis de către un la fel de cunoscut politician, ca și diverse furturi spectaculoase. Hoți pitorești, aristocrați lacomi de bani, escroci, ca și polițiști când gravi, când ridicoli, sunt implicați într-o intrigă complicată, plină de qui-pro-quo-uri și confuzii: obiecte care apar, se substituie unele altora și dispar într-o ordine foarte precis sincronizată. Dincolo de cele două mari teme împletite, ceea ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
40, ca și în ultimul set întocmit de poliția italiană cu ocazia expulzării ― Nucu Scarlat își purta pecetea ca un sigiliu mare, roșu, înfipt în mijlocul frunții: aventurier. ― Vă amintiți ce-au spus italienii când v-au făcut pachet? ― Îhî."Avem escrocii noștri. N-avem nevoie și de-ai dumneavoastră." Au fost totuși măgari! După ce m-au ținut trei ani în pușcărie, nu mai meritam figura asta. ― Și v-ați gândit că e cazul să vă întoarceți ca să le arătați că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de vizită, nu lăsa să se ghicească nimic. Dar ea îl cunoștea bine. Pe el și pe nevastă-sa... Doi fluieră-vînt! Gabardină, mătăsuri și mănâncă ce-a rămas pe fundul lingurii. Reflex, ridică bărbia în dreptul odăii lui Doru Matei. Un escroc! Muieri, vorbe deșucheate... Nopțile sunt un adevărat scandal... Scoase un țipăt ușor. Pe zidul din spatele scrinului, o hartă udă își lățea contururile. Un firicel de apă curgea de sub mobilă înaintînd spre mijlocul odăii. ― Inundație! țipă bătând cu pumnii în prima
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iama azi-noapte prin oale! Refuzase tratația bătrânei și mușca dintr-un șnițel rece. Izbucni dezlănțuită: Nu ți-e așa, un pic de jenă? Matei ridică din umeri, fals nedumerit. Se adresă celorlalți: ― Aveți cumva idee la ce se referă fecioara? ― Escrocule! izbucni femeia scoasă din sărite. Mi-ai furat două șnițele și o halcă de carne din tocană. Alaltăieri, opt chiftele, doi gogoșari și un picior de pasăre... ― O fi fost găina șchioapă! Vezi-ți de treabă, madam, nu te lua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru Miss Scurtu. Maiorul începu să râdă. ― Probabil au glumit... ― Ce glume, domnule? Astea sânt glume? ― Apropo de Doru Matei, spuneați că a iubit-o pe una, Margot... Bătrânul își șterse fruntea. Transpirase de enervare. ― Eu spuneam? El spunea! Un escroc! Ademenește vagaboande, și dacă se găsește vreuna care n-are chef să-și dea jos rochia, scoate un topor, mânjit cu roșu și urlă ca un descreierat: "O chema Margot! Ce mult am iubit-o". E, chipurile, masculul dezlănțuit, capabil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
orice. Mă îngrozesc pur și simplu! ― N-ar fi cazul, având în vedere ceea ce profesați. Maiorul aprinse o țigară. Degetele îi tremurau. ― În viața mea n-am întîlnit pe cineva care să vă semene! Am avut de-a face cu escroci, pungași, criminali, în fine toată drojdia pe care o dă la iveală orice societate. Am răscolit sentimente murdare și interese meschine, am investigat patimi bestiale, ce se pot naște doar în minți întunecate care n-au depășit condiția primară... ― Dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tot timpul de la mama. 50 de lei, 100 de lei și nu dau niciodată înapoi. ― Soră-ta e de vină și bătrâna că le dă! Dacă ai fi deșteaptă, ai încerca să pui mâna pe pian și pe tacâmuri... Cu escrocii ăștia nu m-ar mira nimic... Melania Lupu rămase câteva minute scrutând atentă strada. Își umezi buzele plesnite. Se învîrti un timp prin cartier și intră într-o curte. Printre copaci se zărea o căsuță galbenă cu ferestrele întunecate. " Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apropie de tâlhari, iar prin faptul că tind să-și însușească bunuri, de hoți. * Tâlharul apelează cu ușurință la violență și cruzime, deși recurge la asasinat doar în caz de nevoie și de multe ori în scop defensiv. * Infractorul intelectual escrocul, falsificatorul, șantajistul, uzează cu preponderență minciuna pentru a-și ascunde faptele, dispune de o mare elasticitate a minții, își "citește" cu ușurință victima, indentifică rapid punctele vulnerabil ale acesteia, se eschivează cu mare persuasiune, astfel că pot scăpa rapid de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
au fost câțiva profesori care s-au lăsat înșelați, ba chiar au văzut în mine o speranță, ceea ce mă făcea să râd în sinea mea cu recunoștință deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere în capacitatea mea de escroc; cel puțin la acest capitol nu eram cu desăvârșire mediocru; învățasem ceva din războiul cu tata, din lecția dură a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită la spital. Azi nu mă mai mir decât de curajul și luciditatea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine, când orașul ăsta este una dintre cele mai reputat capitale ale viciului din întreaga lume civilizată? urlă Ignatius pe deasupra mulțimii din fața magazinului. Orașul acesta este vestit pentru jucători de noroc, prostituate, exhibiționiști, anticriști, alcoolici, sodomiți, drogați, fetișiști, onaniști, pornografi, escroci, lichele, păduchioși și lesbiene, toți chiar prea bine protejați de atâta corupție. Dacă ai puțin timp, o să fac efortul de a discuta cu dumneata problema delictelor, dar nu face greșeala de a te lua de mine. Polițistul îl apucă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
antrenament, nu-i așa? — Da, domnule. Și să nu uit, am câteva scrisori pe care vă rog să le semnați. A trebuit să le scriu celor de la Confecții Abelman. Mereu avem încurcături cu ei. — Sunt informat. Ce mai vor acum escrocii ăia? — Abelman pretinde că în ultimul lot pe care l-am expediat pantalonii aveau cracii lungi de doar șaizeci de centimetri. Încerc să lămuresc problema asta. — Așa? S-au întâmplat și lucruri mai ciudate aici, spuse repede domnul Levy. Biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
demasc pe acest așa-zis „folkist“, care bănuiesc că vânează acum altă fată dedicată ideilor generoase. O cunoștință de-a mea a auzit că tipul, care se dă drept „cântăreț“, este de fapt un baptist din Alabama. Mamă, ce mai escroc era. M-am interesat atunci de pamfletul pe care mi-l dăduse și am descoperit că a fost tipărit de Ku Klux Klan. Aceasta te va ajuta să-ți faci o idee despre subtilitățile ideologice cu care ne confruntăm astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mi-a adus aminte de întâmplarea aceea din Parcul Poe, unde veverița pe care credeam că o hrănesc s-a dovedit a fi de fapt un șobolan, care la prima vedere putea trece drept veveriță. Deci, cât trăiești, înveți. Acest escroc mi-a dat o idee. Poți învăța întotdeauna câte ceva din eșecuri. M-am hotărât să întreb aici, la YMCA, dacă pot avea într-o seară sala. După un timp mi-au răspuns afirmativ. Aici în Bronx, în sala asta, publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe mama ta plecată. Pe vremuri nu se mișca niciodată de aici. Myrna atârnă chitara de tăblia patului și se întinse pe el. Camera aceasta! Ne-am distrat copios aici, dezgolindu-ne mințile și sufletele, compunând manifeste anti-Talc. Presupun că escrocul acela tot se mai învârte pe la școală. — Așa îmi imaginez și eu, spuse absent Ignatius. Dorea ca Myrna să se ridice din pat. În curând mintea ei va dori să dezgolească și alte lucruri. Oricum, trebuia să plece din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
au fost câțiva profesori care s-au lăsat înșelați, ba chiar au văzut în mine o speranță, ceea ce mă făcea să râd în sinea mea cu recunoștință deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere în capacitatea mea de escroc; cel puțin la acest capitol nu eram cu desăvârșire mediocru; învățasem ceva din războiul cu tata, din lecția dură a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită la spital. Azi nu mă mai mir decât de curajul și luciditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
piatră, au dat într-un parbriz și gata. Vin aicea și-l vezi: Viceroy, nesuri, salamuri de Sibiu. Asta. Infractor mare, ăsta! Și el, când colo, e vai și vai... Sau stau și mă uit... Eu sunt cu escrocherie! Un escroc, cândva, pe vremea noastră, să-i zicem așa, era băiat deștept, ăla. Da’ ce „băiat deștept“ sunt ăștia care-i vezi că... ce excrocherie a făcut el? A luat un bătrân, l-a sechestrat, l-a chinuit ca vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de bani și afirmare, este neîndoielnic. Cercul era de fapt o lume cvasiboemă, cvasiinterlopă, o societate pestriță și eteroclită de poeți, ziariști, pictori, sculptori, graficieni, caricaturiști (unii dintre ei - necunoscuți la acea dată), cărora li se adăuga un număr de escroci, bon-viveuri excentrici și prostituate. De o jenantă notorietate a rămas activitatea filogermană a mentorului din timpul Primului Război Mondial, care i-a atras și o condamnare la Văcărești. Adversarul său constant, E. Lovinescu, îl va desființa după război într-un articol din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o libertate de spirit uluitoare. Veneau la Bogdan-Pitești popa Auner, de la biserica Sf. Iosif, catolic; Storck, protestant; Pișculescu, ortodox; Moșoiu, anarhist. Apoi Victor Eftimiu, I. Minulescu, A. de Herz, A. Maniu, Han, Paciurea, Fundoianu, Claudia Milian, plus o duzină de escroci și prostituate. Bogdan-Pitești, a cărui instituție n-a avut pereche (și nici nu mai văd alta în jurul nostru), deținea și cele mai prețioase documente (versuri, caiete, desene de diferiți artiști) argheziene” (Felix Aderca, „De vorbă cu Gala Galaction“, în Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu napoleoni de aur! - V-am mîncat banii, e adevărat, dar nu v-am tras pe sfoară! Căci cum v-ați închipuit dumneavoastră că un trădător de țară ca mine s-ar fi putut să nu fie dublat de un escroc?” (Beldie, op. cit., pp. 166-167). Momentul 1910. Antiacademismul postimpresionist și critica de artă. Theodor Cornel, Tudor Arghezi Dacă în literatură momentul rupturii antiacademice este anul 1912, în zona artelor plastice, un istoric al artei precum Theodor Enescu îl plasează în 1910
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1990 este „Victoria sălbatecă“, proză publicată în foileton în numerele din 1927. Ov.S. Crohmălniceanu (care așază proza scurtă a lui Vinea sub semnul grotescului expresionist) o ignoră, iar Simion Mioc - deși o citează la bibliografie - o confundă cu fragmentul intitulat „Escroc sentimental“ (nr. 99, 1931), „prototextul” romanului Lunatecii, apărut postum. O atenție sporită îi acordă Elena Zaharia-Filipaș în monografia „Ion Vinea“. Textul e alcătuit din două părți: de o parte - portretul „clasic” al lui Ion (zis Dorimedont) Pîrvu, artist îmburghezit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Simbolismul înțeles ca avangardă a epocii apare și la Mihai Zamfir, în Poemul românesc în proză (ed. a doua, Editura Atlas, București, 2000, p. 207). Am acordat o atenție particulară cercului estetizant al controversatului colecționar și critic de artă, dandy, escroc și mecena Alexandru Bogdan-Pitești, figură informală excentrică a epocii, protector și susținător al primei noastre modernități artistice. Repatriat din Franța după o tinerețe anarhistă și aventuroasă, acesta a intermediat, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, vizita oficială a „magului” decadent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spuse ea lui Takamori profund indignată. El a dat din cap și-a zis: — E prea devreme să-ți dai seama dacă e imbecil sau nu. S-ar putea să nu fie așa. Dacă nu-i idiot, atunci e un escroc care pune la cale ceva împotriva noastră. Takamori, care era răspunzător pentru venirea lui Gaston la ei, încerca să-i ia apărarea, dar a fost incapabil să-și convingă sora. Ea a pus pe seama providenței fața lui de cal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Se îndreptă, panicat, spre chiuvetă. — Știi la ce mă gândeam? întrebă Endō, umezindu-și buzele febrile cu limba. S-ar putea să te omor într-o bună zi... Atât de tare mă superi uneori, încât nu te mai pot suporta. Escrocule! Ești un prefăcut și pace! Pe cine crezi tu că prostești? Ipocritule! Îmi vine să-ți jupoi pielea de pe față, să-ți scot imediat masca aia! Izbucni în râs apoi. Era ora patru și jumătate dimineața. Endō îl zgâlțâia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
limiteze șederea, iar bucuria aceasta a vizitelor scurte l-a ținut un timp, dar a avut și perioade în care a ucis fără milă și chiar tematic: au fost ani întregi când a intrat doar în corpurile criminalilor și ale escrocilor, apoi al femeilor mironosițe, a urmat perioada politicienilor și apoi cea a diverșilor conducători. Dar, de fapt, niciodată nu s-a bucurat de moartea oamenilor, nici măcar după ce a văzut murind câteva sute; chiar și atunci, când credea că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-se pe cât îi stătea în putere să nu dea năvală peste Zoe. Într-o zi a intrat în sângele lui Alecu Moruzi, care era soțul ei și principele țării. Sentimentul inițial a fost destul de grețos, s-a simțit ca un escroc, furișat într-un loc în care nu era nevoie de el. Zoe era o femeie care își iubea soțul și trăia lângă el fiecare clipă. Sunt mulți oameni care participă superficial la viață, răspund zâmbind, sunt amabili și doritori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]