699 matches
-
și o specializare a criticii românești din epocă. La critica așa-zis foiletonistică se adaugă o critică de tip universitar, erudită, cu bogat aparat critic, propunând vaste perspective comparatiste, așa cum face, bunăoară, Tudor Vianu. Tot acum cunoaște o semnificativă înflorire eseistica, ilustrată strălucit de Paul Zarifopol, Mihai Ralea, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu ș.a. Dacă autoritatea lui Maiorescu scăzuse considerabil în perioada "-" - observă Ov. S. Crohmălniceanu (epocă dominată, cum se știe, de sămănătorism și poporanismă, perioada interbelică restabilește spectaculos autoritatea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Într-un emoționant Necrolog, Vladimir Streinu vede în Anton Holban "un intelectual purtat în fiece moment când de setea cunoașterii de sine, când de aceea a cunoașterii altor scriitori" , așadar o natură duală, exprimată cu strălucire în roman și în eseistică. La Felix Aderca este descifrat un sens al totalității, al ansamblului creator: "Scriitorul acesta, fiind mai mult decât un talent, căruia i-am fi putut datora o operă - două sau chiar mai multe de același tip, e o personalitate, care
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
despre "spiritul de echilibru care priveghează disocierile criticului." Încheierea este probantă din perspectiva unei evaluări comprehensive: "Raționalismul consecvent și toleranța încadrată în principii, rigoarea judecății și demnitatea înaltă a expresiei, spiritul echilibrat, năzuind spre construcțiile armonioase, iată însușiri ale acestei eseistici care l-au atașat indestructibil pe Vladimir Streinu maiorescianismului activ..." . În volumul intitulat atât de frumos Singurătatea lecturii , criticul ieșean Daniel Dimitriu se ocupă exclusiv de poetul Vladimir Streinu. Câteva fine disocieri din finele articolului Vladimir Streinu poet, privind vocația
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
științifică, îi acordă câteva pagini pertinente. Medalionul aparține lui Mircea Zaciu. Cu modificări lipsite de importanță, este textul publicat de criticul clujean în volumul Colaje, din ", comentat de noi în lucrarea de față. În capitolul Critica și istoria literară interbelică. Eseistica, din Istoria literaturii române , capitol redactat de Nicolae Manolescu, lui Vladimir Streinu i se acordă " rânduri. Se cuvine apreciat excepționalul efort de concentrare a materiei critice până la dimensiunile judecății aforistice, cvasiparadoxale: "Vladimir Streinu se află la mijloc: între aplicația lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
fenomenele în strânsă relație dialectică necesară, asociind cu suplețe spiritele înrudite , invocând numele și operele de referință. Din această perspectivă el se apropie de un alt ilustru contemporan - l-am numit pe Tudor Vianu - ambii autori promovând în cultura românească eseistica superioară, de certă altitudine ideatică, într-un limbaj academic-elevat. Aproape că nu există temă sau problemă literară în legătură cu care Streinu să nu aibă idei originale și incitante. El scrie cu egală competență despre stil critic, judecată literară, conceptul modern de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ale textelor și se formulează, pe un fond aperceptiv bogat în lecturi din studii critice moderne, concluzii interesante pentru adolescența turbulentă, maturizarea gravă și vîrsta lucidă. Argumentele sînt luate de peste tot: din roman, teatru istoric sau poezie, mai puțin din eseistică. Sînt efectuate, cu acest prilej, interpretări fine și pertinente, axate pe detalii semnificative ale romanului Trei dinți din față, ale pieselor de teatru Iona, Răceala și A treia țeapă, ale multor volume de poezie, de un regim special bucurîndu-se trilogia
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de un exeget cu antrenament hermeneutic, lipsit de crispare și ezitări, de tatonări retorice și diluate, trebuie astfel să atingă pragul corelațiilor posibile și al curenților de profunzime care le susțin. M-a surprins însă, în comentariile poetei-critic, faptul că eseistica lui Sorescu era, în mod voit, mai puțin comentată. Cred că nu putem ocoli originalitatea comentariului critic sorescian, modul în care acest poet hîtru făcea critică. Se putea vorbi și aici de stilul Sorescu, e adevărat nu în felul ridicol
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o antologie de critică, Sorescu pornea în exegezele sale de la fapte, pentru a se întoarce apoi, după o raită prin zone învecinate, tot la fapte. Către faptele însele: acesta ar fi, poate, principiul critic fenomenologic, cu rol de pretext, al eseisticii soresciene. Între livresc și sacru. După Nunta de diamant și Coroana română, Principesa Margareta a României a pus pe piața culturală un volum cu totul parte: Carte regală de bucate (Ed. Curtea Veche, București, 2010). Cine se aștepta la o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sunt fermecătoare, deși oferă o direcție de mers de la care România se abate fatalmente. Ele sugerează mersul spre capitalismul democratic dar constată o anume încremenire. Nu pot fi numite literatură decât dacă acceptăm că literatura cuprinde și acest tip de eseistică, conceput ca articol. Occidentalizarea e constant ratată de România postdecembristă. Cu ce emoție ajunge autoarea în America, polul democrației, la începutul anilor 90, și ce entuziasm are pentru a importa cadre instituționale care să ducă în același sens! Particularitățile noastre
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
acelea fiind numai zonele ultracentrale, că școlarizarea superioară e concepută ca un mod de a ține tinerii sub control, în nici un caz nu pentru a oferi pieței specialiștii de care are nevoie, că vrăjitoarele sunt personaje frecventate. Acest tip de eseistică problematizează nevralgiile acute ale lumii românești postdecembriste dar sugerează și posibile soluții. Textele lui Radu Pavel Gheo aduc o altă dimensiune relației noastre cu noi înșine și cu lumea civilizată, cu America. De ce să pleci din România, țara unde tânărul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pornește discuția asupra grilei potrivite de lectură a prozei lui Eliade. Există, pe de o parte, după expresia Lăcrămioarei Berechet "o decodare impresionistă - a prozei scurte a lui Eliade (n.m) - prin grile previzibile, inerțiale, fără o lectură atentă a eseisticii și a operei științifice, încărcată aluvionar de prejudecăți estetice", în care integrează o mare parte a receptării interbelice, pe de altă parte, "o receptare curajoasă și onestă, comunicând real cu autorul, cu eseistica sa, cu opera științifică, o lectură care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
previzibile, inerțiale, fără o lectură atentă a eseisticii și a operei științifice, încărcată aluvionar de prejudecăți estetice", în care integrează o mare parte a receptării interbelice, pe de altă parte, "o receptare curajoasă și onestă, comunicând real cu autorul, cu eseistica sa, cu opera științifică, o lectură care-i respectă intenția de a nu păși nicio clipă în "urma" marilor modele, asimilând creația istoriei și construind premisele momentului următor"32. În acest sens, opera lui Mircea Eliade trebuie citită ca un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
37. Despre romanele trăiriste, "existențialiste", "realiste" ale lui Eliade pe care le încadrează într-o literatură a "autenticității" și a "experienței", Ovid S. Crohmălniceanu spune că "personajele-mituri, disputele intelectuale, speculațiile filosofice și "trăirile" lor morale (sunt) reductibile aproape toate la eseistica lui Mircea Eliade, multiplicată acum în tot ce spun eroii săi"38. Gheorghe Glodeanu consideră interesul scriitorului pentru cuceririle științelor exacte (interes cu ecou în plan literar), iar mai târziu spiritul enciclopedic și admirația manifestă (v. Jurnalul) "față de adevărații oameni
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aripi cu inducții patetice, cu rezistență la schimbare și nou, ci ca o atmosferă însuflețită de o bogată trăire interioară, de sentimente adânc umane și de interes pentru natură, mediu, culoare, exuberanță, sensibil, disponibilitate. În literatură, de la memorialistica lirică și eseistica epistolară se ajunge la proza plastică, sugestivă ideologic și poetic, în special la Alecu Russo, la comediile lui Alecsandri, de la Farmazonul din Hârlău și Iorgu de la Sadagura la serialul Chirițelor. Nu rămâne niciun ungher din Iașul mai vechi care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ne facă mai ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori". Cartea este împânzită de citate din Biblie și din mari poeți români, astfel că textul cade, pe porțiuni însemnate, într-un fel de eseistică poetico-religioasă. Credința și îndoiala, brutalitatea și o fără de seamăn gingășie, poezia și rugăciunea, incantația și realitatea frustă, revolta și umilința, lamentația și micile bucurii, omenia și bestialitatea se amestecă de-a lungul paginilor. Dumnezeu a murit în Bărăgan de Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Pasternak, Krucionâh sau Dobâcin, Ayghi sau Satunovski și alți mari scriitori, cărțile cărora le-am românizat. Traducerea te perfecționează ca cititor. Cititorul te perfecționează ca scriitor. A.B. Ați publicat peste 60 de cărți. Care ar fi relațiile poeziei, prozei, eseisticii dvs. cu lumea din jur, cu omul de pe stradă? Dar cu cititorul de pe net? Greu de spus... Cert e că și eu, precum alți colegi, mă întreb (în adâncă... surdină) dacă și literatura ar fi vinovată de faptul că, astăzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mai întâi am scris eseuri pe marginea unor creații de rezistență în istoria literaturii, pentru că mă descoperisem un student bun și îmi plăcea să dau propriile mele interpretări unor opere cunoscute. Așadar debutul ar trebui să-l notez în zona eseisticii literare, iar textul care a însemnat cel mai mult pentru mine si mi-a adus câteva discuții adâncite și câteva indicații prețioase din partea profesorilor a fost "Luceafărul-entități antinomice", în anul 1970. Apoi am scris cronici de teatru, pentru că patima pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe sinceritatea mea cu pozele lui Arghezi, Nichita Stănescu, Nina Cassian, Nora Iuga, Bacovia... lipite pe ușa camerei copilăriei mele. Mi-ați călăuzit pașii, dorindu-mi să merg pe același drum... Ați publicat peste 50 de cărți de poezie, traduceri, eseistică, proză. Întotdeauna a fost de partea Dvs. timpul? Timpul a fost poate (prea) generos cu mine, ajutându-mă să ajung la o vârstă venerabilă, cu mansardă încă funcționând deși etajele inferioare sunt șubrede și degradate. Drept care, dacă regret ceva, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
chiar, dacă, e adevărat, unele texte valabile literar erau susținute cu o atenuare a rezervelor critice, iar criticii buni știau că lupta se duce nu numai pe frontul valorii, ci și pe cel politic! -, dar aceste texte, de proză, poezie, eseistică monografică erau și sunt „bune”, valabile estetic, uneori într-un grad înalt de expresivitate, stil și ideație literară, comparabile cu arta înaltă literară de dinainte de război și chiar cu arta marilor noștri clasici. Și apoi publicul! Cel inteligent, cultivat, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
când vine demonul prozei pe la fereastră ce îi spui? Dar când vine demonul teatrului, să te întrebe pe când prima încercare dramatică, cum te scuzi? Demonul prozei (bântuie prin poduri sau subsoluri, nu se arată la fereastră) este inclus în demonul eseisticii, atâta câtă scriu. Personajele mele sunt incluse deja în poemele mele lungi din Fincler și din Folfa, cărțile care nu se regăsesc în antologia recentă. Cândva, voi reveni asupra lor și voi scrie romanul de care vorbești, dar tot în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-i în grup pe pașoptiști, nevăzându-l pe Negruzzi (Costache, nu Iacob), nici pe Nicolae Filimon, cu atât mai puțin pe Macedonski, făcea "cumetrialitate"?! Unde suntem în Europa cu literatura română? Dar cu critica literară românească? Cât mimetism există în eseistica de tip critic din România? Păi unde suntem și cu geografia: undeva la margine sau la porțile Orientului (vezi bine, nu la acelea ale Europei). Cu critica, tot pe acolo, ba poate chiar mai jos. În cartea despre Călinescu, Andrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vlad, în măsura în care editorii occidentali interesați de opera lor vor fi susținuți și din țară. Dramaturgia cred că ar putea interesa prin autori ca Matei Vișniec (deși eu nu cred în viitorul acestui tip de teatru), Valentin Nicolau și Horia Gârbea. Eseistica noastră, prea preocupată de probleme abisale și de generația lui Mircea Eliade și Constantin Noica, nu are nici o șansă. Însă critica literară, atunci când iese din orizontul cotidianului literaturii române și intră în zona teoretică și monografică, este interesantă. Personalități ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rezistență în fața răului proliferant sau măcar de limitare a efectelor lui. Evocând acest interval și dramatic, și grotesc, amintindu-și despre acei ani care au fost ai formării lui intelectuale și ai primelor afirmări în literatură, în critică și în eseistică, autorul spune adeseori lucrurilor pe nume, răului că este rău, chiar dacă evită tonul de condamnare și, în general, condamnările, incriminările. Mai degrabă el caută să explice și să găsească motivații onorabile unor compromisuri, unor abdicări etice, mai ales când în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acum pe a prietenului nostru și al său, plecat și el dintre noi prea devreme. Marcel Mihalaș, poet și publicist Îi datorăm lui Valeriu Cristea strângerea laolaltă a celor mai semnificative scrieri ale lui Marcel Mihalaș, din domeniul poeziei și eseisticii, în volumul intitulat Întoarcerea la cuvinte, apărut la Cartea Românească în 1990. Această ediție, impecabil alcătuită, îl apără de uitare pe atât de discretul și de puțin productivul poet și eseist la al cărui singur volum apărut în timpul vieții (Nume
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în 1990. Această ediție, impecabil alcătuită, îl apără de uitare pe atât de discretul și de puțin productivul poet și eseist la al cărui singur volum apărut în timpul vieții (Nume, 1967) este greu de ajuns, ca și, de altfel, la eseistica și critica sa, rămase ascunse, până la ediția lui Valeriu Cristea, în paginile revistelor, îndeosebi ale României literare. Acum cititorul are sub priviri aproape toată producția poetică a lui Marcel Mihalaș, pentru că volumului antum Nume i se adaugă volumul postum Între
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]