620 matches
-
titlul Humorul ca sentiment vital) ..." (Din autoprezentarea lui Harald Höffding, apărută în Die Philosophie der Gegenwart în Selbstdarstellungen, publ. de Raymund Schmidt, Leipzig, Vlg. Felix Meiner, 1923, vol. IV,, pp. 90-91). POSTFAȚĂ Problematica humorului a fost deseori dezbătută atît de esteticieni cît și de psihologi, întrucît comportă realmente o însemnătate cu totul aparte în existență. Interesul pentru fenomenul humoristic este confirmat și la un alt nivrl, într-un mod mult mai larg, de frecvența cu care se recurge, în vorbirea curentă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei joacă rolul de catalizatori ai metamorfozelor sufletești suferite de „cei aleși”, lingvista și romanciera Maria și esteticianul Vizanti, între care ajunge să se țeasă, printr-un intermezzo livresc, o poveste de dragoste. Prin formula romanului în roman - acestea sunt capitolele eliminate de cenzură în prima ediție - se deschide altă breșă ficțională sau metaromanescă, iar scrierea primește implicații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
, Ion (3.VIII.1932, Timișoara - 21.VII.1979, București), estetician și traducător. După ce își ia licența în filosofie (1955), este funcționar la Palatul Pionierilor din București (1953-1955), lector la Școala Comitetului Central al UTM (1955-1958), șef de redacție la Editura Academiei RSR (1958-1960), șef de sector la Institutul de Filosofie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
Ceea ce le dezavantajează e o anume rigiditate, ideologică mai cu seamă, un ton cumva strepezit, cu toată oralitatea, pe alocuri, a stilului. Propensiunea didactică e învederată încă din titluri - Prelegeri de estetică (I-II, 1967), Estetica lui Tudor Vianu (1968), Esteticieni români (1969), Din tradițiile gândirii axiologice românești (1970), Arta de la A la Z (1978) -, cărțile propunându-și nu să incite intelectual, ci să îl edifice pe cititor asupra obiectului cercetării. În Idealul și valoarea estetică (1966), autorul, analizând noțiuni ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
stabilește o serie de raporturi, operează disocieri, distinge nuanțe, sistematizează idei, expune poziții estetico-ideologice, astfel încât lucrarea poate iniția în substanța discuțiilor ce se poartă, din Antichitate până în timpurile mai noi, într-un sector central al esteticii. Ce caracterizează tot ceea ce esteticianul a încredințat tiparului este strădania, convenabilă în acea perioadă, dar caducă în timp, de a demonstra validitatea punctului de vedere marxist în fiecare problemă supusă examenului critic. Alt studiu, Gusturile între da și nu (1968), se întemeiază pe teza că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
și a gusturilor estetice în societatea socialistă (în colaborare cu Ludwig Grünberg), București, 1964; Idealul și valoarea estetică, București, 1966; Prelegeri de estetică, I-II, București, 1967; Estetica lui Tudor Vianu, București, 1968; Gusturile între da și nu, București, 1968; Esteticieni români, București, 1969; Din tradițiile gândirii axiologice românești, București, 1970; Estetica între știință și artă, București, 1971; Nivele estetice, București, 1972; Destinul contemporan al artei, București, 1974; Artă și civilizație, București, 1976; Arta de la A la Z, Iași, 1978. Ediții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
BĂRNUȚIU, Simion (2.VIII.1808, Bocșa, j. Sălaj - 28.V.1864, Hida sau Treznea, j. Sălaj), estetician. Este fiul Anei și al lui Ioan Bărnuțiu, cantor și învățător. Asemenea celorlalți șapte frați și surori, a învățat mai întâi la școala din satul natal, ultimii doi ani (1818-1820) făcându-i la Șimleu. A urmat apoi cursurile Liceului Piarist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
, Timotei (22.II.1935, Bulboci, j. Soroca), istoric și teoretician literar, estetician. A absolvit Facultatea de Filologie și Istorie a Universității de Stat din Chișinău (1963). A luat titlul de doctor în cadrul aceleiași instituții de învățământ (1967). A fost lector superior și conferențiar la Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă” (1967-1981), iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
, Gheorghe (14.II.1931, Dobreni, j. Neamț), estetician și eseist. A urmat liceul la Arad (până în 1951), apoi Școala de Literatură „M. Eminescu” (absolvită în 1954) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1954-1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
din București, unde este și rector între 1970 și 1976. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la „Amfiteatru” (1969-1974). A mai colaborat la „Revista de filosofie”, „Gazeta literară”, „Era socialistă”. Estetician de formație marxistă, A. încearcă, în volumele Ce se va întâmpla mâine? (1972) și Artă și speranță (1974), abordarea fenomenului artistic contemporan din perspectiva unei gândiri marxiste eliberate de dogmatism. Necesitatea reexaminării conceptelor estetice tradiționale (techne, ars, mimesis), în vederea stabilirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
consecință, pentru o mare parte a literaturii. Există poezii bune cu desăvârșire lipsite de imagini ; există chiar și o "poezie a enunțării". *6 În afară de aceasta, imaginile artistice nu trebuie confundate cu imaginile concrete, senzuale, vizuale. Sub influența lui Hegel, unii esteticieni din secolul al XIX-lea, ca Vischer și Eduard von Hartmann, au susținut că orice artă este "strălucirea sensibilă a ideii", în vreme ce altă școală (Fiedler, Hildebrand, Riehl) vorbea despre artă ca "pură vizibilitate".*7 Dar multe opere liberare mari nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de femei care până atunci nu fuseseră considerate nici frumoase, nici "tipice". Constituie oare acestea exemple de "cunoaștere" sau de "adevăr" ? Ezităm. Sunt, spunem noi, descoperiri ale unor noi "valori perceptibile", ale unor noi "calități estetice". înțelegem în general de ce esteticienii ezită să nege că "adevărul" ar fi un atribut și un criteriu al artei *8: 61 pe de o parte, el reprezintă un termen onorific și, atribuit artei, justifică respectul serios pentru artă, considerarea acesteia ca una dintre, valorile supreme
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
eclectismul este dublat de un ecumenism artistic unde japonismul care constituie una dintre sursele Art Nouveau-ului face casă bună cu misticismul, sensibilitate care se desprinde din pictura simbolistă: "japonismul și misticismul au amândouă rațiunea lor de a fi". În termenii esteticienilor contemporani lui Bachelin, tot ce nu era pictură de șevalet putea fi atribuit artelor decorative, industriale. Arta actuală are drept scop ornamentarea unei suprafațe, cealaltă artă copiază și interpretează, "Art Nouveau-ul exersează pentru a face precum ea, urmându-i exemplul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tablou, vine acea înclinare a lui Teișanu spre ilustrație, când pune o figură și o leagă numai decorativ cu natura înconjurătoare; sau izolarea figurei în tablou și întrebuințarea naturei numai ca împodobire decorativă a acesteia (Însemnat tabloul: "Fluturi albi")"182. Esteticianul elogiază la Teișanu "specializarea în arta aplicată a placatelor, sau cucerirea unei superioare arte idealist-romantice, o manifestare nouă românească, între prerafaelitismul englez și boeklinismul (sic) german"183. Un alt tablou discutat este Zimți de nori, fapt care-i permite lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
superioare arte idealist-romantice, o manifestare nouă românească, între prerafaelitismul englez și boeklinismul (sic) german"183. Un alt tablou discutat este Zimți de nori, fapt care-i permite lui Simionescu-Râmniceanu să reflecteze cu privire la miniaturismul aproape japonizant al artei lui Teișanu. Sugestia esteticianului ține de o disociere a procedeelor decorative pe baza disocierii între Arts and Crafts pe de o parte, și pictura de șevalet, pe de altă parte. Secretul artei lui Teișanu era cel evidențiat și de Bachelin, stilizarea elementului de natură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Kant și Schopenhauer, mari filosofi care au influențat În chip magistral gândirea estetică, dar și În cel al lui Hegel, unul din cei mai de seamă eteticieni de la sfârșitul secolului al XVIIIlea și Începutul secolului al XIX-lea. Toți gânditorii esteticieni de mai târziu au fost interesați de universul „Fenomenologiei spiritului” și „Esteticii”, pentru a descoperi „Religia artei”. Toate acestea sunt probleme de vârf, dar nu trebuie ignorați toți acei care au adus contribuții remacabile la un moment dat, chiar dacă nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
realitatea, iar cel care ajunge la o asemenea finalitate a cercetării ar trebui să privească lucrurile cu mai multă seriozitate. Punctul de plecare a tuturor manifestărilor literare legate de proiecțiile estetice noi este un termen arhicunoscut azi, utilizat de toți esteticienii și criticii sau istoricii literari Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, „modern” devenit „modernism”, apoi „neomodernism”, În sfârșit, „postmodernism” ori „transmodernism”. S-au scris despre aceste manifestări literare multe pagini, deseori gratuite, pentru că, de ce să n-o spunem pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ardem etapele. Nu e de mirare că Bucureștiul Începutului de veac al XIX-lea semăna cu Parisul epocii lui Balzac. Romanul lui G. Călinescu, așa cum s-a precizat mai sus, apărea În 1938, iar „Principii de estetică” În 1939. Criticul, esteticianul și romancierul lucrau paralel și e foarte posibil ca opera literară să fie reflectarea În oglindă a teoreticianului. De altfel, cine citește cu atenție textul descoperă prezența criticului și istoricului literar, un alter Ego, pus să cenzureze romancierul, ori Îl
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și au venit cu cercetări în domeniul altor sectoare ale vieții afective, ale vieții culturale, ale creativității umane decât linia criticistă. De fapt, nici linia criticistă nu a rămas prea ortodoxă, fiindcă Rădulescu-Motru e un conglomerat de tendințe, fiind psiholog, estetician, filozof, logician, scriind la fel de bine în domeniul logicii, ca și în domeniul psihologiei, Tratatul de psihologie sau Puterea sufletească, ca și în domeniul filozofiei culturii, de la Personalismul energetic până la Teoria vocației, Românismul și altele. Linia aceasta Maiorescu este, ca și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
și al marilor noștri scriitori, de la Dosoftei și cronicari la Sadoveanu. Am trăit acolo cinci ani, în cultul trecutului. Universitatea mai avea, și la Litere, somități interbelice, pe lingvistul comparatist Simenschy, autorul Dicționarului de înțelepciune și traducătorul Panciatantrei, sau pe esteticianul Dima, ori personalități în plină afirmare, ca profesorul Ciopraga. În cenaclul studențesc am cunoscut pe mulți dintre viitorii scriitori și m-am bucurat, încă de atunci, de prietenia lui Sorescu. Am publicat versuri la Iașul literar. De neuitat îmi sunt
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]